Adresa de email

3 + 6 =


 
 
 
 
 
 
 
 
 

Noua lege a invatamantului - ultima varianta

Legea Invatamantului - Legea educatiei nationale
 ( proiect )
T I T L U L I
DISPOZITII GENERALE
Art. 1. – Prezenta lege asigura cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învatatura pe tot parcursul vietii. Prezenta lege reglementeaza structura, functiile, organizarea si functionarea sistemului de învatamânt de stat, particular si confesional.
Art. 2. – (1) Idealul educational al scolii românesti consta în dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, în formarea personalitatii autonome si în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea si dezvoltarea personala, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetateneasca activa în societate,
pentru incluziune sociala si pentru angajare pe piata muncii.
(2) Statul asigura cetatenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de învatamânt preuniversitar si superior, precum si la învatarea pe tot parcursul vietii, fara nicio alta forma de discriminare.
(3) În România învatamântul constituie prioritate nationala.
Art. 3. – Principiile care guverneaza învatamântul preuniversitar si superior, precum si învatarea pe tot parcursul vietii din România sunt:
a) principiul echitatii – în baza caruia accesul la învatare se realizeaza fara
discriminare;
b) principiul calitatii – în baza caruia activitatile de învatamânt se raporteaza la
standarde de referinta si la bune practici nationale si internationale;
c) principiul relevantei – în baza caruia educatia raspunde nevoilor de dezvoltare personala si social-economice;
d) principiul eficientei – în baza caruia se urmareste obtinerea de rezultate
educationale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizarii – în baza caruia deciziile principale se iau de catre actorii implicati direct în proces;
f) principiul raspunderii publice – în baza caruia unitatile si institutiile de învatamânt raspund public de performantele lor;
g) principiul garantarii identitatii culturale a tuturor cetatenilor români si a
dialogului intercultural;
h) principiul asumarii, promovarii si pastrarii identitatii nationale si valorilor
culturale ale poporului român;
i) principiul recunoasterii si garantarii drepturilor persoanelor apartinând
minoritatilor nationale, dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase;
j) principiul asigurarii egalitatii de sanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertatii academice;
m) principiul transparentei – concretizat în asigurarea vizibilitatii totale a deciziei si
a rezultatelor, prin comunicarea periodica si adecvata a acestora;
n) principiul libertatii de gândire si al independentei fata de ideologii, dogme
religioase si doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrarii educatiei pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participarii si responsabilitatii parintilor;
r) principiul promovarii educatiei pentru sanatate prin practicarea miscarii fizice si a activitatilor sportive;
s) principiul organizarii învatamântului confesional în consens cu perspectivele
ecumenice si irenice internationale si în conformitate cu prevederile legii.
Art. 4. – Educatia si formarea profesionala a copiilor, a tinerilor si a adultilor au ca
finalitate principala formarea competentelor, întelese ca ansamblu multifunctional si transferabil
de cunostinte, deprinderi/abilitati si aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea si dezvoltarea personala, prin realizarea propriilor obiective în viata, conform intereselor si aspiratiilor fiecaruia si dorintei de a învata pe tot parcursul vietii;
b) integrarea sociala si participarea cetateneasca activa în societate;
c) ocuparea unui loc de munca si participarea la functionarea si dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei conceptii de viata, bazate pe valorile umaniste si stiintifice, pe cultura nationala si universala si pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei;
f) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice si a respectului pentru natura si mediul înconjurator natural, social si cultural.
Art. 5. – (1) În domeniul educatiei si al formarii profesionale prin sistemul national de învatamânt, dispozitiile prezentei legi prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplica dispozitiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intra în vigoare începând cu prima zi a anului scolar, respectiv universitar, urmator celui în care a fost adoptata prin lege.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), modificarile sau completarile prezentei legi care vizeaza evaluarile nationale de la finalul învatamântului gimnazial sau liceal se aplica începând cu promotia aflata în primul an al învatamântului gimnazial, respectiv liceal, la data intrarii în vigoare a modificarii sau a completarii.
Art. 6. – (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislatiei în vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unitatile si de institutiile de învatamânt se stabileste prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Continutul si formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotarâre a Guvernului si sunt initiate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 7. – (1) În unitatile, în institutiile de învatamânt si în toate spatiile destinate
educatiei si formarii profesionale sunt interzise activitatile care încalca normele de moralitate si
orice alte activitati care pot pune în pericol sanatatea si integritatea fizica sau psihica ale copiilor si tinerilor, respectiv ale personalului didactic, didactic auxiliar si nedidactic, precum si activitatile de natura politica si prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unitatilor si a institutiilor de învatamânt de stat este interzisa.
Art. 8. – (1) Unitatile si institutiile de învatamânt de stat fac parte din proprietatea publica, cele de învatamânt particular au drept fundament proprietatea privata iar cele de învatamânt confesional apartin, în functie de entitatea care le-a înfiintat, uneia dintre cele doua forme de proprietate.
(2) Statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din învatamântul obligatoriu public si privat acreditat. Statul asigura finantarea de baza si pentru învatamântul liceal si postliceal public. Finantarea se face în baza si în limitele costului standard per elev sau per prescolar, dupa metodologia elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Învatamântul public este gratuit. Pentru unele activitati, niveluri si programe de studii se pot percepe taxe, în conditiile stabilite de prezenta lege.
(4) Statul, prin organismul specializat al Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, stabileste anual costul standard per elev sau per prescolar, cost care sta la baza finantarii de baza. De suma aferenta beneficiaza toti prescolarii si elevii din învatamântul public, precum si prescolarii si elevii din învatamântul obligatoriu privat si confesional, care
studiaza în unitati de învatamânt acreditate si evaluate periodic, conform legislatiei în vigoare.
(5) Finantarea învatamântului preuniversitar se face dupa principiul „resursa
financiara urmeaza elevul”, în baza caruia alocatia bugetara aferenta unui elev sau unui prescolar se transfera la unitatea de învatamânt la care acesta învata.
(6) Pentru finantarea din fonduri publice a învatamântului public si finantarea
învatamântului privat acreditat se aloca anual minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv iar pentru activitatea de cercetare stiintifica se aloca minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.
(7) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a aloca resursele si de a asigura, în conditiile legii, cele necesare pentru ca elevii sa frecventeze cursurile învatamântului obligatoriu.
(8) Învatamântul poate sa fie finantat si direct de catre operatorii economici, precum si de alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii.
(9) Învatamântul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii,
sponsorizari, surse proprii si alte surse legale.
Art. 9. – (1) În România învatamântul este serviciu de utilitate publica si se
desfasoara, în conditiile prezentei legi, în limba româna, în limbile minoritatilor nationale si în limbi de circulatie internationala.
(2) În fiecare localitate se organizeaza si functioneaza unitati de învatamânt sau formatiuni de studiu cu limba de predare româna si, dupa caz, cu predarea în limbile minoritatilor nationale ori se asigura scolarizarea în limba materna în cea mai apropiata localitate în care este posibil.
(3) Învatarea în scoala a limbii române, ca limba oficiala de stat, este obligatorie pentru toti cetatenii români. Planurile de învatamânt trebuie sa cuprinda numarul de ore necesar si suficient învatarii limbii române. Autoritatile administratiei publice asigura conditiile
materiale si resursele umane care sa permita însusirea limbii române.
(4) În sistemul national de învatamânt, documentele scolare si universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se întocmesc numai în limba româna. Celelalte înscrisuri scolare si universitare pot fi redactate în limba de predare.
(5) Unitatile si institutiile de învatamânt pot efectua si emite, la cerere, traduceri oficiale ale documentelor si ale altor înscrisuri scolare si universitare proprii.
Art. 10. – (1) Guvernul sprijina învatamântul în limba româna în tarile în care traiesc români, cu respectarea legislatiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare cu
Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unitati de învatamânt cu predare în limba româna pe lânga oficiile diplomatice si institutiile culturale ale României în strainatate și poate sustine atât lectorate în universitati din strainatate cât si cursuri de limba, cultura si civilizatie româneasca.                     
Art. 11. – (1) Statul sustine anteprescolarii, prescolarii, elevii si studentii cu
probleme si nevoi sociale, precum si pe aceia cu cerinte educationale speciale.
(2) Statul acorda burse sociale de studii elevilor si studentilor proveniti din familii defavorizate, precum si celor institutionalizati, în conditiile legii.
(3) Statul acorda premii, burse, locuri în tabere si altele asemenea elevilor si
studentilor cu performante scolare si universitare, precum si rezultate remarcabile în educatia si formarea lor profesionala sau în activitati culturale si sportive.
(4) Elevii si studentii care beneficiaza de burse sociale de studiu pot primi si burse pentru performante scolare si universitare.
(5) Statul si alti factori interesati sustin financiar activitatile de performanta, de nivel national si international, ale elevilor si studentilor.
(6) Statul garanteaza dreptul la educatie al tuturor persoanelor cu cerinte educationale
speciale. Învatamântul special si special integrat sunt parte componenta a sistemului national de
învatamânt preuniversitar.
(7) Învatamântul special si special integrat reprezinta o forma de instruire scolara diferentiata, adaptata si de asistenta educationala, sociala si medicala complexa, destinata persoanelor cu cerinte educationale speciale.
(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învata într-o unitate de învatamânt vor fi sprijiniti prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiata unitate de învatamânt sau vor primi cazare si masa gratuite în internatele scolare.
Art. 12. – (1) Învatarea pe tot parcursul vietii este un drept garantat de lege.
(2) Învatarea pe tot parcursul vietii include totalitatea activitatilor de învatare
realizate de fiecare persoana, începând cu educatia timpurie, în scopul dobândirii de cunostinte, formarii de deprinderi/abilitati si dezvoltarii de aptitudini semnificative din perspectiva personala, civica, sociala si/sau ocupationala.
Art. 13. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului proiecteaza, fundamenteaza si aplica strategiile nationale în domeniul educatiei, cu consultarea asociatiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale parintilor, Consiliului
National al Rectorilor, structurilor asociative ale universitatilor si scolilor de stat, particulare si confesionale, Consiliului Minoritatilor Nationale, sindicatelor reprezentative din învatamânt, asociatiilor reprezentative ale elevilor, asociatiilor reprezentative ale studentilor, autoritatilor
administratiei publice, mediului de afaceri si organizatiilor neguvernamentale finantatoare care sustin programe educative/ federatii ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul încurajeaza dezvoltarea parteneriatului public-privat prin masuri specifice, cuprinse în hotarâri ale Guvernului si în ordine ale ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 14. – (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizarea unui învatamânt teologic specific, în cadrul învatamântului public în universitatile de stat existente, ca facultati cu dubla subordonare, destinat pregatirii personalului de cult si activitatii social-misionare a cultelor, numai pentru absolventii învatamântului liceal, proportional cu ponderea numerica a fiecarui cult în
configuratia religioasa a tarii, potrivit recensamântului oficial. Înfiintarea, organizarea si functionarea acestui învatamânt se realizeaza potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învatamânt confesional prin înfiintarea si administrarea propriilor unitati si institutii de învatamânt privat, conform prevederilor prezentei legi.
T I T L U L I I
ÎNVATAMÂNTUL PREUNIVERSITAR
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 15. – (1) Învatamântul general obligatoriu este de 10 clase si cuprinde
învatamântul primar si învașamântul gimnazial. Învatamântul liceal devine obligatoriu pâna cel mai târziu în anul 2020.
(2) Obligatia de a frecventa învatamântul de 10 clase, la forma de zi, înceteaza la vârsta de 18 ani.
(3) În scopul realizarii finalitatilor educatiei si a formarii profesionale prin sistemul national de învatamânt, învatamântul liceal este generalizat si gratuit.
Art. 16. – Pe durata scolarizarii în învatamântul preuniversitar, copiii beneficiaza de alocatia de stat pentru copii, în conditiile legii.
Art. 17. – (1) Planurile-cadru ale învatamântului primar, gimnazial, liceal si
profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun.
(2) La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situatia scolara se încheie fara disciplina Religie. În mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile  pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.
(3) Disciplina Religie poate fi predata numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi si abilitat, în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si cultele religioase recunoscute oficial de stat.
Art. 18. – (1) În sistemul national de învatamânt, unitatile de învatamânt public au personalitate juridica daca se organizeaza si functioneaza, dupa caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, prescolari si anteprescolari;
c) cu minimum 150 de prescolari si anteprescolari;
d) cu minimum 100 de elevi si/sau prescolari, în cazul unitatilor de învatamânt special.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în unitatile administrativ-teritoriale, în care numarul total al elevilor si prescolarilor nu se încadreaza în prevederile alin. (1), se organizeaza o singura unitate de învatamânt cu personalitate juridica.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în toate unitatile administrativ-teritoriale din tara functioneaza unitati de învatamânt public, cu personalitate juridica, cu predare în limba româna.
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educatie si formare profesionala, autoritatile administratiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor scolare, aproba organizarea, functionarea si, dupa caz, dizolvarea unor structuri de învatamânt, fara personalitate juridica – ca parti ale unei unitati de învatamânt cu personalitate juridica - si
subordonate aceluiasi ordonator principal de credite, în conditiile legii.
(5) În cazul unitatilor de învatamânt confesional preuniversitar public existente la data intrarii în vigoare a prezentei legi, cultele respective si Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului au obligatia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, sa elaboreze o metodologie de functionare aprobata prin hotarâre a Guvernului, care stabileste relatia juridica, patrimoniala, financiara si administrativa.
Art. 19. – (1) Autoritatile administratiei publice locale asigura, în conditiile legii, buna desfasurare a învatamântului preuniversitar în localitatile în care acestea îsi exercita autoritatea.
(2) Neîndeplinirea de catre autoritatile administratiei publice locale a obligatiilor ce le revin în organizarea si functionarea învatamântului preuniversitar se sanctioneaza conform legii.
Art. 20. – (1) Sistemul de învatamânt preuniversitar are caracter deschis. În
învatamântul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate scolara la alta, de la o clasa la alta, de la un profil la altul si de la o filiera la alta este posibila în conditiile stabilite prin metodologia elaborata de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Elevii din învatamântul particular se pot transfera la alte unitati de învatamânt de stat sau particular, cu acordul unitatii primitoare si în conditiile stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Statul garanteaza dreptul la educatie diferentiata, pe baza pluralismului
educational, în acord cu particularitatile de vârsta si individuale.
(4) Absolventii clasei a X-a pot urma programul de diploma al Bacalaureatului
International, în conformitate cu metodologia Organizatiei Bacalaureatului International, cu asumarea costurilor corespunzatoare. Diploma obtinuta în urma promovarii Bacalaureatului International este recunoscuta si confera aceleasi drepturi cu diploma obtinuta în urma promovarii examenului national de bacalaureat.
(5) Elevii cu performante scolare exceptionale pot promova 2 ani de studiu într-un an scolar conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

CAPITOLUL II
STRUCTURA SISTEMULUI NATIONAL
DE ÎNVATAMÂNT PREUNIVERSITAR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 21. – (1) Sistemul national de învatamânt preuniversitar este constituit din
ansamblul unitatilor de învatamânt de stat, particulare si confesionale autorizate/acreditate.
(2) Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde unitati de învatamânt public, privat si confesional acreditate.
(3) Învatamântul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învatamânt si, dupa caz, filiere si profiluri si asigura conditiile necesare pentru dobândirea competentelor-cheie si pentru profesionalizarea progresiva.
Art. 22. – (1) Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde urmatoarele niveluri:
a) educatia timpurie (0 - 6 ani), formata din nivelul anteprescolar (0 - 3 ani) si
învatamântul prescolar (3 - 6 ani), care cuprinde grupa mica, grupa mijlocie si grupa mare;
b) învatamântul primar, care cuprinde clasa pregatitoare si clasele I-IV;
c) învatamântul secundar, care cuprinde:
- învatamântul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
- învatamântul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu urmatoarele filiere: teoretica, vocationala si tehnologica;
d) învatamântul tertiar non-universitar, care cuprinde învatamântul postliceal.
(2) Învatamântul preuniversitar se organizeaza pentru specializari si calificari stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în conformitate cu Registrul National al Calificarilor.
Art. 23. – (1) Învatamântul general obligatoriu este format din învatamântul primar si cel secundar inferior.
(2) Învatamântul profesional cuprinde clasele a X-a si a XI-a din învatamântul liceal, filiera tehnologica si, dupa caz, vocationala, urmate de un stagiu de pregatire practica.
(3) Învatamântul tehnic cuprinde clasele a XII-a si a XIII-a din învatamântul liceal, filiera tehnologica.
(4) Învatamântul profesional si tehnic este format din: învatamânt profesional,
învatamânt tehnic si învatamânt postliceal.
Art. 24. – (1) Formele de organizare a învatamântului preuniversitar sunt: învatamânt de zi, seral, cu frecventa redusa si, pentru copiii cu cerinte educationale speciale, nedeplasabili, învașamânt la domiciliu sau pe lânga unitatile de asistenta medicala.
(2) Învatamântul obligatoriu este învatamânt de zi. În mod exceptional, pentru
persoanele care au depasit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învatamântul obligatoriu se poate organiza si în alte forme de învatamânt, în conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 25. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate stabili, prin hotarâre a Guvernului, functionarea în sistemul de învatamânt preuniversitar a unor unitati pilot, experimentale si de aplicatie.
Sectiunea a 2-a
Educatia anteprescolara
Art. 26. – (1) Educatia anteprescolara se organizeaza în crese si, dupa caz, în
gradinite si în centre de zi.
(2) Organizarea unitatilor de educatie timpurie anteprescolara, continutul educativ,
standardele de calitate si metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotarâre a
Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în termen de
maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfasurarii educatiei anteprescolare se
face de catre autoritatile administratiei publice locale, împreuna cu inspectoratele scolare, cu
respectarea standardelor de calitate si a legislatiei în vigoare.
(4) Tipurile si modalitatile de finantare a serviciilor de educatie timpurie
anteprescolara se reglementeaza prin hotarâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi. Finantarea din resurse publice se poate acorda numai
furnizorilor de servicii de educatie timpurie acreditati, publici sau privati.
(5) Acreditarea furnizorilor de educatie timpurie anteprescolara se realizeaza în
conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(6) Statul sprijina educatia timpurie, ca parte componenta a învatarii pe tot parcursul
vietii, prin acordarea unor cupoane de cresa. Acestea vor fi acordate în scop educational, din
bugetul de stat, prin Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Sectiunea a 3-a
Învatamântul prescolar
Art. 27. – (1) Învatamântul prescolar se organizeaza în gradinite cu program normal,
prelungit si saptamânal. Gradinitele pot functiona ca unitati cu personalitate juridica sau în
cadrul altor unitati scolare cu personalitate juridica.
(2) Autoritatile administratiei publice locale si inspectoratele scolare asigura
conditiile pentru generalizarea treptata a învatamântului prescolar.
Sectiunea a 4-a
Învatamântul primar
Art. 28. – (1) Învatamântul primar se organizeaza si functioneaza, de regula, cu
program de dimineata.
(2) În clasa pregatitoare sunt înscrisi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani pâna la
data începerii anului scolar. La solicitarea scrisa a parintilor, a tutorilor sau a sustinatorilor
legali, pot fi înscrisi în clasa pregatitoare si copiii care împlinesc vârsta de 6 ani, pâna la sfârsitul
anului calendaristic, daca dezvoltarea lor psihosomatica este corespunzatoare.
(3) În clasa pregatitoare din învatamântul special sunt înscrisi copii cu cerinte
educationale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani pâna la data începerii anului scolar. La
solicitarea scrisa a parintilor, a tutorilor legali sau a sustinatorilor legali, pot fi înscrisi în clasa
pregatitoare si copii cu vârste cuprinse între 6 si 8 ani la data începerii anului scolar.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate aproba organizarea
de programe educationale de tip ,,A doua sansa”, în vederea promovarii învatamântului primar
pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învatamânt pâna la 14
ani.

Sectiunea a 5-a
Învatamântul gimnazial
Art. 29. – (1) Învatamântul gimnazial este, de regula, învatamânt de dimineata.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare cu
autoritatile administratiei publice locale, prin inspectoratele scolare, poate organiza programe
educationale de tip „A doua sansa”, în vederea promovarii învatamântului gimnazial pentru
persoane care depasesc cu peste 4 ani vârsta corespunzatoare clasei si care, din diferite motive,
nu au absolvit învatamântul secundar, gimnazial.
(3) Absolventii învatamântului gimnazial care nu continua studiile în învatamântul
liceal pot sa finalizeze, pâna la vârsta de 18 ani, cel putin un program de pregatire profesionala
care permite dobândirea unei calificari corespunzatoare Cadrului national al calificarilor.
Sectiunea a 6-a
Învatamântul liceal
Art. 30. – (1) Învatamântul liceal cuprinde urmatoarele filiere si profiluri:
a) filiera teoretica, cu profilurile uman si real;
b) filiera tehnologica, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale si protectia
mediului;
c) filiera vocationala, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este abilitat sa
stabileasca, prin planurile-cadru de învatamânt, în functie de dinamica sociala, economica si
educationala, specializari diferite în cadrul profilurilor prevazute la alin. (1).
(3) Durata studiilor în învatamântul liceal – forma de învatamânt de zi – este de 3 ani
pentru filiera teoretica, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocationala, si de 4 ani pentru filiera
tehnologica, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului. Pentru formele de învatamânt seral sau cu frecventa redusa, durata
studiilor se prelungeste cu un an.
(4) Învatamântul liceal se organizeaza si functioneaza, de regula, ca învatamânt de zi.
Acesta se poate organiza si poate functiona si ca învatamânt seral sau cu frecventa redusa, în
unitatile de învatamânt stabilite de inspectoratele scolare, în colaborare cu autoritatile
administratiei publice locale.
(5) Unitatile de învatamânt liceal se organizeaza cu una sau mai multe filiere si unul
sau mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificari
profesionale sau specializari, conform legii.
(6) Absolventii învatamântului liceal pot sustine examen de certificare a calificarii
corespunzator nivelului de calificare stabilit prin Cadrul national al calificarilor. Absolventii care
promoveaza examenul de certificare dobândesc certificat de calificare si suplimentul descriptiv
al certificatului, conform Europass.
(7) Unitatile de învatamânt în care se organizeaza filiera tehnologica sau vocationala
a liceului sunt stabilite de inspectoratele scolare, cu consultarea autoritatilor administratiei
publice locale, având în vedere tendintele de dezvoltare sociala si economica precizate în
documentele strategice regionale, judetene si locale.
(8) Calificarile care pot fi dobândite prin învatamântul preuniversitar sunt cuprinse în
Registrul national al calificarilor si sunt aprobate prin hotarâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Sectiunea a 7-a
Învatamântul profesional si tehnic
Art. 31. – (1) Învatamântul profesional si tehnic se poate organiza în cadrul liceelor
din filiera tehnologica sau, dupa caz, vocationala, pentru calificari din Registrul national al
calificarilor, în functie de nevoile pietei muncii identificate prin documente strategice de
planificare a ofertei de formare regionale, judetene si locale.
(2) Învatamântul profesional si tehnic se poate organiza în cadrul liceelor din filiera
tehnologica si vocationala, precum si pe baza solicitarilor din partea angajatorilor privati sau ai
Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, pe baza unor contracte de scolarizare.
(3) Absolventii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocationale, care au
finalizat un stagiu de pregatire practica, pot sustine examen de certificare a calificarii
corespunzator nivelului de certificare stabilit prin Cadrul national al calificarilor.
(4) Programele de pregatire profesionala, prevazute la art. 29 alin. (3), sunt organizate
prin unitatile de învatamânt de stat si sunt gratuite, în conditiile în care sunt finalizate pâna la
vârsta de 18 ani.
(5) Durata si continutul programelor de pregatire profesionala sunt stabilite de
unitatea de învatamânt, pe baza standardelor ocupationale, prin consultare cu angajatorii.
(6) Programele de pregatire profesionala se finalizeaza cu examen de certificare a
calificarii. Organizarea si desfasurarea examenului de certificare a calificarii sunt reglementate
de autoritatea nationala a calificarilor.
(7) Absolventii programelor de pregatire profesionala prevazute la art. 29 alin. (3) pot
continua studiile în învatamântul liceal tehnologic. Recunoasterea rezultatelor învatarii
dobândite în vederea continuarii studiilor este reglementata prin metodologie, aprobata prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Stagiile de pregatire practica de pe parcursul filierei tehnologice se pot organiza la
nivelul unitatii de învatamânt si/sau la operatorii economici cu care unitatea de învatamânt are
încheiate contracte pentru pregatire practica sau la organizatii gazda din strainatate, în cadrul
unor programe ale Uniunii Europene-componenta de formare profesionala initiala. Durata
stagiului de pregatire practica este stabilita prin planul-cadru de învatamânt, aprobat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Operatorii economici care asigura, pe baza de contract cu unitatile de învatamânt,
burse de scolarizare, stagii de pregatire practica a elevilor, dotarea spatiilor de pregatire practica
sau locuri de munca pentru absolventi beneficiaza de facilitati fiscale, potrivit prevederilor
legale.
(10) Pregatirea prin învatamântul profesional se realizeaza pe baza standardelor de
pregatire profesionala aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
urma consultarii partenerilor sociali. Standardele de pregatire profesionala se realizeaza pe baza
standardelor ocupationale validate de comitetele sectoriale.
(11) Absolventii învatamântului profesional, care decid sa nu continue studiile
liceale, dobândesc certificat de absolvire, portofoliu de educatie permanenta si foaia matricola.
(12) Absolventii învatamântului profesional, care promoveaza examenul de
certificare a calificarii profesionale, dobândesc certificat de calificare profesionala si suplimentul
descriptiv al certificatului, conform Europass.
(13) Modul de organizare si de desfasurare a examenului de certificare a calificarii
profesionale este reglementat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului prin
metodologie, care se da publicitatii la începutul clasei a X-a.
(14) Absolventii învatamântului profesional, care promoveaza examenul de
certificare a calificarii profesionale, pot urma cursurile învatamântului liceal, conform unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 32. – Statul sustine învatamântul profesional si învatamântul liceal – filiera
tehnologica sau vocationala, prin:
a) recunoasterea în învatamântul tertiar non-universitar a creditelor profesionale
obtinute în cadrul învatamântului profesional si în învatamântul liceal – filiera tehnologica sau
vocationala;
b) gratuitate la scolarizarea în cadrul scolilor postliceale;
c) burse speciale si alte forme de sprijin material;
d) garantarea gratuitatii primului an de studiu pentru absolventii de învatamânt liceal
– filiera tehnologica sau vocationala, admisi în profilurile corespunzatoare din învatamântul
superior.
Sectiunea a 8-a
Învatamântul de arta si învatamântul sportiv
Art. 33. – (1) Învatamântul de arta si învatamântul sportiv se organizeaza pentru
elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unitatile în care se organizeaza învatamântul de arta si învatamântul sportiv
public se stabilesc de catre inspectoratele scolare, cu avizul conform al autoritatilor
administratiei publice locale, potrivit legii.
(3) În învatamântul de arta si în învatamântul sportiv:
a) scolarizarea se realizeaza, de regula, începând cu învatamântul gimnazial;
b) elevii pot fi înscrisi numai pe baza testarii aptitudinilor specifice;
c) planurile-cadru de învatamânt sunt adaptate specificului acestui învatamânt;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizeaza pe clase, pe grupe sau individual,
potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
e) programele scolare pentru învatamântul liceal de arta si pentru învatamântul liceal
sportiv respecta obiectivele educationale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportiva si artistica de performanta, la propunerea autoritatilor
administratiei publice locale si a inspectoratelor scolare, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului poate organiza cluburi scolare si unitati de învatamânt preuniversitar
public cu program sportiv sau de arta, integrat sau suplimentar.
(5) Învatamântul de arta si învatamântul sportiv integrat se organizeaza în scolile si în
liceele cu program de arta, respectiv sportiv, precum si în clase cu program de arta sau sportiv,
organizate în celelalte unitati de învatamânt primar, gimnazial si liceal.
(6) Organizarea învatamântului de arta si a învatamântului sportiv se face prin
regulamente aprobate de ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului.
(7) Unitatile de învatamânt cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi
sportive scolare, se constituie ca unitati de învatamânt de nivel liceal, independente sau afiliate
pe lânga alte unitati de învatamânt de acelasi nivel.
(8) Pentru buna desfasurare a activitatii, cluburile sportive scolare beneficiaza de
baze sportive proprii si de acces în bazele sportive care apartin celorlalte unitati de învatamânt,
cu acordul conducerilor acestor unitati de învatamânt.
(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele si în cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfasurare a activitatilor artistice, unitatile de învatamânt gimnazial
si liceal beneficiaza de sali de repetitie si spectacol proprii sau de acces la salile unitatilor de
învatamânt de acelasi nivel, cu acordul conducerii acestora.
(11) Cluburile sportive scolare pot sa fie finantate si de autoritatile administratiei
publice locale.
Art. 34. – (1) Pentru sprijinirea activitatii sportive si artistice de performanta,
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizeaza tabere sportive sau de
creatie artistica, concursuri sportive sau artistice, campionate scolare, festivaluri si acorda burse
si alte forme de sprijin material.
(2) Ministerul Culturii si Patrimoniului National si celelalte ministere interesate,
Comitetul Olimpic si Sportiv Român, federatiile sportive nationale, autoritatile locale, precum si
institutiile de cultura pot sprijini financiar si material activitatile de performanta în domeniul
artelor, respectiv al sportului.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu institutii,
cu organizatii si cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice, pentru asigurarea
resurselor financiare si materiale necesare desfasurarii în bune conditii a învatamântului de arta
si a învatamântului sportiv integrat si suplimentar, precum si a competitiilor artistice si sportive
de nivel regional si national.
Sectiunea a 9-a
Învatamântul postliceal
Art. 35. – (1) Învatamântul postliceal se organizeaza pentru calificari profesionale
înscrise în Registrul national al calificarilor, stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarâre a Guvernului.
(2) Învatamântul postliceal face parte din învatamântul profesional si tehnic si este
partial subventionat de stat.
(3) Învatamântul postliceal special face parte din învatamântul profesional si tehnic si
este integral subventionat de stat.
(4) Scolile de maistri sunt scoli postliceale.
(5) Învatamântul postliceal are o durata de 1-3 ani, în functie de complexitatea
calificarii si de numarul de credite pentru educatie si formare profesionala.
(6) Scolarizarea în învatamântul postliceal de stat, organizat în conformitate cu
prevederile prezentei legi, se finanteaza prin bugetele locale ale unitatilor administrativteritoriale,
din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat si din venituri ale bugetelor
locale. Scolarizarea poate sa fie finantata si de catre solicitanti, persoane fizice sau juridice, prin
contract încheiat cu unitatea de învatamânt care asigura scolarizarea. Statul sustine si stimuleaza,
inclusiv financiar, programe de studiu pentru învatamântul postliceal, în parteneriat
public-privat.
(7) Cifra de scolarizare pentru învatamântul postliceal de stat se aproba prin hotarâre
a Guvernului. Prin exceptie, cifra de scolarizare pentru învatamântul postliceal de stat finantat
integral de catre solicitanti, persoane fizice sau juridice, se aproba, prin decizie, de inspectoratul
scolar si se comunica Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Admiterea în învatamântul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale
stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unei metodologii
elaborate de unitatea de învatamânt, prin consultarea factorilor interesati.
(9) Au dreptul sa se înscrie în învatamântul postliceal, în conditiile alin. (8),
absolventii de liceu, cu sau fara diploma de bacalaureat.
(10) Creditele pentru educatie si formare profesionala obtinute în învatamântul
postliceal pot fi recunoscute pentru absolventii cu diploma de bacalaureat de catre universitati, în
baza deciziilor Senatului universitar, ca unitati de credite de studii transferabile pentru nivelul
licenta.

Sectiunea a 10-a
Învatamântul pentru persoanele apartinând minoritatilor nationale
Art. 36. – (1) Persoanele apartinând minoritatilor nationale au dreptul sa studieze si
sa se instruiasca în limba materna, la toate nivelurile, tipurile si formele de învatamânt
preuniversitar, în conditiile legii.
(2) În functie de necesitatile locale, se organizeaza, la cererea parintilor sau tutorilor
legali si în conditiile legii, grupe, clase sau unitati de învatamânt preuniversitar cu predare în
limbile minoritatilor nationale.
(3) La toate formele de învatamânt în limba româna, în limbile minoritatilor nationale
sau în limbi de circulatie internationala, se poate înscrie si pregati orice cetatean român,
indiferent de limba sa materna si de limba în care a studiat anterior.
(4) În cadrul unitatilor sau sectiilor cu predare în limbile minoritatilor nationale,
singulare în localitate, se pot organiza clase liceale si profesionale cu grupe de elevi de diferite
profiluri, în conditiile legii.
(5) Pe raza unei unitati administrativ-teritoriale, cu mai multe unitati de învatamânt
cu predare în limbile minoritatilor nationale, functioneaza cel putin o unitate scolara cu
personalitate juridica, pentru fiecare limba materna, indiferent de efectivul de elevi.
(6) În cadrul unitatilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limbile
minoritatilor nationale, singulare în municipiu, oras sau comuna, se acorda personalitate juridica,
indiferent de efectivul de elevi.
(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învata în limba lor
materna, sunt sprijiniti prin decontarea transportului la cea mai apropiata scoala cu predare în
limba materna sau primesc cazare si masa gratuite în internatul unitatii de învatamânt cu predare
în limba materna.
(8) Minoritatile nationale au dreptul la reprezentare în organele de conducere ale
unitatilor de învatamânt, ale inspectoratelor scolare sau ale institutiilor echivalente, cu
respectarea criteriilor de competenta profesionala, potrivit legii.
(9) În unitatile scolare cu predare si în limbile minoritatilor nationale unul dintre
directori va fi un cadru didactic din rândul minoritatilor respective, cu respectarea criteriilor de
competenta profesionala.
(10) În unitatile conexe învatamântului preuniversitar din judetele în care
functioneaza forme de învatamânt în limbile minoritatilor nationale, se asigura încadrarea cu
specialisti si din rândul minoritatilor nationale, cu respectarea criteriilor de competenta
profesionala.
(11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrala în limba
minoritatilor nationale trebuie sa faca dovada competentei profesionale în limba minoritatii
respective si au dreptul la pregatire si perfectionare în limba de predare în tara sau în strainatate.
Fac exceptie cadrele didactice care predau limba si literatura româna.
(12) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura materiale
didactice specifice disciplinelor predate în limba materna.
(13) Pentru elevii apartinând minoritatilor nationale, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului asigura manualele scolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de
predare a minoritatilor si manuale traduse din limba româna sau manuale de import, avizate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru titlurile needitate din cauza
tirajului redus.
(14) În învatamântul în limbile minoritatilor nationale, în comunicarea interna si în
comunicarea cu parintii elevilor si ai prescolarilor, se poate folosi si limba de predare.
(15) În învatamântul primar cu predare în limbile minoritatilor nationale,
calificativele se comunica si în limba de predare.

(16) În cadrul Institutului de Stiinte ale Educatiei din subordinea Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, va functiona si o sectie de resurse de cercetare si
inovare în învatamântul cu predare în limbile minoritatilor nationale.
(17) În finantarea de baza a unitatii de învatamânt preuniversitar cu predare în limbile
minoritatilor nationale, costul standard per elev si per prescolar se calculeaza dupa un coeficient
marit pe baza factorilor de corectie, luând în considerare predarea limbii minoritatii nationale. În
cazul acestor unitati se are în vedere izolarea lingvistica, geografica si numarul redus de elevi si
prescolari. Acest coeficient de limba se aplica si în cazul unitatilor scolare în limba româna, în
conditii similare.
Art. 37. – (1) În cadrul învatamântului preuniversitar cu predare în limbile
minoritatilor nationale, toate disciplinele se studiaza în limba materna, cu exceptia disciplinei
Limba si literatura româna.
(2) Disciplina Limba si literatura româna se preda, pe tot parcursul învatamântului
preuniversitar, dupa programe scolare si manuale elaborate în mod special pentru minoritatea
respectiva.
(3) Prin exceptie, în unitatile de învatamânt cu predare în limba unei minoritati
nationale, ca urmare a cererii parintilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizatiei minoritatii
nationale, reprezentata în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectiva nu
are reprezentare parlamentara, la solicitarea grupului parlamentar al minoritatilor nationale,
predarea disciplinei Limba si literatura româna se face dupa manualele utilizate în unitatile de
învatamânt cu predare în limba româna.
(4) Testele la disciplina Limba si literatura româna se elaboreaza pe baza unei
programe speciale.
(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învatamântul
preuniversitar si lucrarile semestriale pentru elevii din învatamântul cu predare în limbile
minoritatilor nationale se elaboreaza pe baza cerintelor didactico-metodologice stabilite de
curriculumul national.
(6) În învatamântul preuniversitar, activitatea de predare si de educare la limba si
literatura materna, la istoria si traditiile minoritatilor nationale respective si la educatia muzicala
se realizeaza pe baza programelor si a metodologiilor specifice elaborate de colective de experti
cunoscatori ai limbii si ai culturii minoritatii respective si aprobate potrivit legii.
(7) Elevilor apartinând minoritatilor nationale, care frecventeaza unitati de
învatamânt cu predare în limba româna sau în alta limba decât cea materna, li se asigura, la
cerere si în conditiile legii, ca disciplina de studiu, limba si literatura materna, precum si istoria
si traditiile minoritatii nationale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele si
manualele disciplinei istoria si traditiile minoritatii nationale sunt aprobate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) În învatamântul primar, gimnazial si liceal cu predare în limbile minoritatilor
nationale, disciplinele Istoria si Geografia României se predau în aceste limbi, dupa programe
scolare si manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba româna, cu obligatia
transcrierii si a însusirii toponimiei si a numelor proprii românesti si în limba româna.
(9) În învatamântul gimnazial cu predare în limbile minoritatilor nationale se
introduce ca disciplina de studiu Istoria si traditiile minoritatilor nationale respective, cu predare
în limba materna. Programele scolare si manualele la aceasta disciplina sunt aprobate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(10) În programele si manualele de istorie se vor reflecta istoria si traditiile
minoritatilor nationale din România.
(11) În învatamântul liceal si postliceal, în care predarea se face în limba materna
pentru disciplinele, respectiv modulele de pregatire de specialitate, se realizeaza însusirea
terminologiei de specialitate si în limba româna.

(12) În învatamântul preuniversitar, probele de admitere si probele examenelor de
absolvire pot fi sustinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în conditiile
legii.
Art. 38. – (1) Persoanele care doresc au dreptul sa studieze si sa se instruiasca în
limba româna la toate nivelurile, tipurile si formele de învatamânt preuniversitar, în conditiile
legii, în toate localitatile României.
(2) Pe raza unei unitati administrativ-teritoriale functioneaza cel putin o unitate
scolara cu predare în limba româna, cu personalitate juridica, indiferent de efectivul de elevi.
(3) În cadrul unitatilor de nivel gimnazial sau liceal, cu predare în limba româna,
singulare în municipiu sau în oras, se acorda acestora personalitate juridica, indiferent de
efectivul de elevi.
Sectiunea a 11-a
Învatamântul special si special integrat
Art. 39. – (1) Învatamântul special si special integrat, organizat pentru persoanele cu
cerinte educationale speciale sau cu alte tipuri de cerinte educationale, stabilite prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se realizeaza pentru toate nivelurile de
învatamânt, diferentiat, în functie de tipul si gradul de deficienta.
(2) Învatamântul special si special integrat este gratuit si este organizat, de regula, ca
învatamânt de zi. În functie de necesitatile locale, acesta se poate organiza si sub alte forme, în
conformitate cu legislatia în vigoare.
(3) Guvernul elaboreaza reglementari specifice pentru serviciile educationale si de
asistenta, oferite copiilor cu cerinte educationale speciale.
Art. 40. – (1) Învatamântul special se organizeaza, dupa caz, în unitati de învatamânt
special si în unitati de învatamânt de masa.
(2) Învatamântul special integrat se poate organiza în clase speciale si individual sau
în grupe integrate în clase de masa. Efectivele formatiunilor de studiu din învatamântul special si
special integrat sunt stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
functie de tipul si gradul deficientei.
(3) Continuturile învatamântului special si special integrat, demersurile didactice,
precum si pregatirea si formarea personalului care îsi desfasoara activitatea în domeniul
educatiei copiilor cu cerinte educationale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Durata scolarizarii copiilor cu cerinte educationale speciale poate fi mai mare
decât cea precizata prin prezenta lege si se stabileste, în functie de gradul si tipul dizabilitatii,
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 41. – (1) Evaluarea, asistenta psiho-educationala, orientarea scolara si
orientarea profesionala a copiilor, a elevilor si a tinerilor cu cerinte speciale sau cu cerinte
educationale speciale se realizeaza de catre centrele judetene de resurse si de asistenta
educationala, denumite în continuare CJRAE, prin serviciile de evaluare si de orientare scolara
si profesionala, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(2) Stabilirea gradului de handicap al elevilor cu cerinte speciale se realizeaza de
catre comisiile din cadrul CJRAE, în colaborare cu comisiile pentru protectia copilului din
cadrul directiilor generale judetene de asistenta sociala si protectia copilului.
(3) Profesionalizarea elevilor/tinerilor cu cerinte speciale se face în unitati de
învatamânt special si de masa, cu consultarea factorilor locali interesati.
(4) Elevii si tinerii cu cerinte speciale pot dobândi calificari profesionale
corespunzatoare tipului si gradului de deficienta.

Art. 42. – (1) Copiii, elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale, integrati în
învatamântul de masa, beneficiaza de suport educational, prin cadre didactice de sprijin si
itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educational se face de catre CJRAE
si se reglementeaza prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(2) Copiii si tinerii cu cerinte educationale speciale, scolarizati în unitatile de
învatamânt special sau de masa, inclusiv cei scolarizati în alt judet decât cel de domiciliu,
beneficiaza de asistenta sociala constând în asigurarea alocatiei zilnice de hrana, a rechizitelor
scolare, a cazarmamentului, a îmbracamintei si a încaltamintei, în cuantum egal cu cel pentru
copiii aflati în sistemul de protectie a copilului, precum si de gazduire gratuita în internate sau
centrele de asistare pentru copiii cu cerinte educationale speciale din cadrul directiilor generale
judetene de asistenta sociala si protectia copilului.
Art. 43. – (1) Pentru copiii, elevii si tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesita
perioade de spitalizare mai mari de 4 saptamâni, se pot organiza, dupa caz, grupe sau clase în
cadrul unitatii sanitare în care acestia sunt internati.
(2) Pentru copiii, elevii si tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei
dizabilitati, sunt nedeplasabili, se organizeaza scolarizare la domiciliu, pe o perioada
determinata.
(3) Scolarizarea la domiciliu, respectiv înfiintarea de clase sau de grupe în spitale se
face de catre inspectoratul scolar, la propunerea CJRAE, conform unei metodologii-cadru,
elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Scolarizarea minorilor si a adultilor din centrele de reeducare, din penitenciarele
pentru minori si tineri si din penitenciarele pentru adulti se realizeaza cu respectarea
curriculumului national. Resursa umana necesara pentru scolarizarea acestora este asigurata de
catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare.
(5) Unitatile de învatamânt special pot beneficia de sprijinul institutiilor de protectie
sociala, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din tara si din
strainatate, pentru stimulare, compensare si pentru recuperarea handicapului.
Art. 44. – Învatamântul special dispune de planuri de învatamânt, de programe
scolare, de programe de asistenta psihopedagogica, de manuale si de metodologii didactice
alternative, adaptate tipului si gradului de handicap si aprobate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 45. – (1) În functie de evolutia copilului, se pot face propuneri de reorientare
dinspre scoala speciala spre scoala de masa si invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de catre cadrul didactic care a lucrat cu copilul
în cauza sau de catre parintii copilului/tutorelui legal instituit si de catre psihologul scolar.
Decizia de reorientare se ia de catre comisia de expertiza, din cadrul CJRAE, cu acordul familiei
sau al sustinatorului legal.
Art. 46. – În vederea profesionalizarii si a integrarii în viata activa a tinerilor cu
cerinte educationale speciale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna
cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale pot organiza ateliere protejate.

Sectiunea a 12-a
Învatamântul pentru copiii si tinerii capabili de performante înalte
Art. 47. – (1) Statul sprijina copiii si tinerii capabili de performante înalte atât în
unitati de învatamânt, cât si în centre de excelenta. Centrele de excelenta sunt înfiintate prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Coordonarea actiunilor prevazute la alin. (1) este asigurata de Centrul National de
Instruire Diferentiata, înfiintat prin hotarâre a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Resursele umane, curriculare, informationale, materiale si financiare pentru
sustinerea copiilor si a tinerilor capabili de performante înalte se asigura de unitatile de
învatamânt si de inspectoratele scolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Pentru sprijinirea copiilor si a tinerilor capabili de performante înalte, Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizeaza olimpiade si concursuri, tabere de
profil, simpozioane si alte activitati specifice si acorda burse si alte forme de sprijin material.
(5) Copiii si tinerii capabili de performante înalte beneficiaza, indiferent de vârsta, de
programe educative care le respecta particularitatile de învatare si de orientare a performantei.
Aceste programe sunt de aprofundare a învatarii, de grupare pe abilitati, de îmbogatire a
curriculumului cu noi domenii, de mentorat si transfer de competenta, de accelerare a promovarii
conform ritmului individual de învatare.
Sectiunea a 13-a
Programul „Scoala dupa scoala”
Art. 48. – (1) Unitatile de învatamânt, prin decizia consiliului de administratie, pot
sa-si extinda activitatile cu elevii dupa orele de curs, prin programe „Scoala dupa scoala”.
(2) În parteneriat cu autoritatile publice locale si cu asociatiile de parinti, prin
programul „Scoala dupa scoala”, se ofera activitati educative, recreative, de timp liber, pentru
consolidarea competentelor dobândite sau de accelerare a învatarii, precum si activitati de
învatare remediala. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu
organizatii nonguvernamentale cu competente în domeniu.
(3) Programele „Scoala dupa scoala” se organizeaza în baza unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Statul poate finanta programul „Scoala dupa scoala” pentru copiii si elevii din
grupurile dezavantajate, potrivit legii.
Sectiunea a 14-a
Alternativele educationale
Art. 49. – (1) În sistemul de învatamânt preuniversitar, pot fi initiate si organizate
alternative educationale, cu acordul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodica a alternativelor educationale, se face
potrivit legii.
(3) Unitatile de învatamânt preuniversitar alternativ dispun de autonomie
organizatorica si functionala, în conformitate cu specificul alternativei.
(4) La toate formele de învatamânt alternativ în limba româna, în limbile
minoritatilor nationale sau în limbi de circulatie internationala, se poate înscrie si pregati orice
cetatean român.

(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educationale au
dreptul la recunoasterea de catre inspectoratele școlare si Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului a pregatirii si a perfectionarilor realizate de organizatiile, asociatiile,
federatiile care gestioneaza dezvoltarea alternativei respective la nivel national.
Sectiunea a 15-a
Învatamântul particular si confesional
Art. 50. – (1) Învatamântul particular si confesional se organizeaza conform
principiului nonprofit în unitati de învatamânt preuniversitar, la toate nivelurile si formele,
conform legislatiei în vigoare.
(2) Criteriile, standardele si indicatorii de performanta pe care trebuie sa le
îndeplineasca unitatile de învatamânt preuniversitar particular si confesional sunt identice cu
cele pe care trebuie sa le îndeplineasca unitatile de învatamânt de stat.
(3) Unitatile private de învatamânt sunt unitati libere, deschise, autonome atât din
punct de vedere organizatoric, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea
privata, garantata de Constitutie.
(4) Autorizarea de functionare provizorie, acreditarea si evaluarea periodica a
unitatilor de învatamânt preuniversitar particular si confesional sunt realizate de catre Agentia
Româna de Asigurare a Calitatii în Învatamântul Preuniversitar, conform legislatiei în vigoare.
(5) Unitatile de învatamânt preuniversitar particular si confesional acreditate sunt
sprijinite de stat, conditiile fiind stabilite prin hotarâre a Guvernului.
(6) Statul sprijina si coordoneaza învatamântul particular si confesional, în conditiile
legii, respectând în întregime drepturile acestuia.
(7) Patrimoniul unitatilor de învatamânt particular si confesional preuniversitar este
proprietatea privata a fondatorilor. Directorii unitatilor de învatamânt particular sunt numiti de
conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenta. Actul de
numire se aduce la cunostinta inspectoratului scolar pe raza caruia îsi desfasoara activitatea
unitatea respectiva.
CAPITOLUL III
RETEAUA SCOLARA
Art. 51. – (1) Reteaua scolara este formata din totalitatea unitatilor de învatamânt
acreditate, respectiv autorizate provizoriu.
(2) Reteaua scolara a unitatilor de învatamânt de stat si particular se organizeaza de
catre autoritatile administratiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor scolare.
Pentru învatamântul special, liceal si postliceal, reteaua scolara se organizeaza de catre consiliul
judetean, respectiv de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti, cu consultarea
partenerilor sociali si cu avizul conform al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(3) În cadrul retelei scolare se pot înfiinta si pot functiona, conform legii, grupe/clase
în alternative educationale integrate în unitati scolare publice sau private.
(4) Persoanele juridice si fizice pot înfiinta, conform legii, unitati de educatie
timpurie si de învatamânt primar, gimnazial, liceal si postliceal.
(5) Reteaua scolara a unitatilor de învatamânt se da publicitatii la începutul fiecarui
an, pentru anul scolar urmator. Cifra de scolarizare pentru învatamântul de stat se aproba prin
hotarâre a Guvernului, cu cel putin 6 luni înainte de începerea anului scolar.
(6) În cadrul sistemului national de învatamânt preuniversitar public se pot înfiinta si
pot functiona, conform legii, unitati de învatamânt cu clase constituite pe baza de contracte de
parteneriat între unitati de învatamânt public si privat acreditate, între acestea si operatori

economici, precum si între institutii din tara si strainatate, pe baza unor acorduri
interguvernamentale.
(7) Unitatile de învatamânt preuniversitar, indiferent de tip, nivel, forma, filiera si
profil, sunt supuse acreditarii si evaluarii periodice, conform legii.
(8) Pentru a sigura calitatea învatamântului, la propunerea autoritatilor administratiei
publice locale, inspectoratele scolare pot solicita Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului ridicarea acreditarii/autorizarii unei unitati de învatamânt cu personalitate juridica, în
conformitate cu prevederile legale. În situatia în care Agentia Româna pentru Asigurarea
Calitatii în Învatamântul Preuniversitar, denumita în continuare ARACIP, retrage
acreditarea/autorizatia de functionare, pentru neîndeplinirea conditiilor legale, unei scoli private,
aceasta îsi înceteaza activitatea. Autoritatile administratiei publice locale realizeaza alocarea
elevilor altor unitati scolare, cu respectarea interesului copiilor si asigurarea logisticii necesare.
Art. 52. – (1) În vederea asigurarii calitatii educatiei si a optimizarii gestionarii
resurselor, unitatile de învatamânt si autoritatile administratiei publice locale pot decide
înfiintarea consortiilor scolare.
(2) Consortiile scolare sunt parteneriate contractuale între unitatile de învatamânt,
care asigura:
a) mobilitatea personalului între unitatile membre ale consortiului;
b) utilizarea în comun a resurselor unitatilor de învatamânt din consortiu;
c) largirea oportunitatilor de învatare oferite elevilor si recunoasterea reciproca a
rezultatelor învatarii si evaluarii acestora.
(3) Cadrul general pentru înfiintarea, desfiintarea si functionarea consortiilor scolare
se va reglementa prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 53. – (1) În învatamântul preuniversitar, formatiunile de studiu cuprind grupe,
clase sau ani de studiu, dupa cum urmeaza:
a) educatia anteprescolara: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai putin de 5 si
nu mai mult de 9;
b) învatamântul prescolar: grupa cuprinde în medie 15 prescolari, dar nu mai putin de
10 si nu mai mult de 20;
c) învatamântul primar: clasa cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai putin de
12 si nu mai mult de 25;
d) învatamântul gimnazial: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de
12 si nu mai mult de 30;
e) învatamântul liceal: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15 si
nu mai mult de 30;
f) învatamântul postliceal: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15
si nu mai mult de 30;
g) învatamântul special pentru elevi cu deficiente usoare si/sau moderate: grupa
cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai putin de 8 si nu mai mult de 12;
h) învatamântul special pentru elevi cu deficiente grave: grupa cuprinde în medie 5
elevi, dar nu mai putin de 4 si nu mai mult de 6.
(2) Situatiile speciale privind formatiunile de elevi sau de prescolari, aflate sub
efectivul minim sau peste efectivul maxim, se aproba de catre consiliul de administratie al
unitatii de învatamânt, cu asumarea tuturor consecintelor financiare.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în localitatile în care exista cerere pentru
forma de învatamânt în limba materna a unei minoritati nationale, efectivele formatiunilor de
studiu pot fi mai mici decât minimul prevazut de prezenta lege. Decizia privind înfiintarea si
functionarea acestor formatiuni de studiu apartine Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, cu consultarea consiliului de administratie al unitatii de învatamânt respective.
CAPITOLUL IV

CURRICULUMUL ÎNVATAMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Art. 54. – (1) În învatamântul preuniversitar se aplica Curriculumul National elaborat
în conformitate cu nevoile specifice dezvoltarii personale si nevoile pietei fortei de munca si ale
fiecarei comunitati, în baza principiului subsidiaritatii.
(2) Curriculumul National reprezinta ansamblul coerent al planurilor-cadru de
învatamânt si al programelor scolare din învatamântul preuniversitar.
Art. 55. – (1) Planurile-cadru de învatamânt cuprind disciplinele, domeniile de
studiu, respectiv modulele de pregatire obligatorii si optionale, precum si numarul minim si
maxim de ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de
pregatire obligatorii iar curriculumul la decizia scolii se constituie din disciplinele/domeniile de
studiu/modulele de pregatire optionale.
(3) Programele scolare stabilesc, pentru fiecare disciplina, domeniu de studiu/ modul
de pregatire din planul de învatamânt, finalitatile urmarite si evidentiaza continuturile
fundamentale de ordin teoretic, experimental si aplicativ, oferind orientari metodologice
generale pentru realizarea si evaluarea acestora.
(4) Planurile-cadru si programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu,
respectiv modulele de pregatire obligatorii din învatamântul preuniversitar, sunt elaborate de
catre institutiile si organismele abilitate ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se aproba prin ordin al ministrului ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului..
(5) Curriculumul la decizia scolii se constituie atât din pachete disciplinare optionale
ofertate la nivel national, regional si local, cât si din pachete disciplinare optionale ofertate la
nivelul unitatii de învatamânt. Consiliul de administratie al unitatii de învatamânt, în urma
consultarii elevilor, parintilor si pe baza resurselor disponibile, stabileste curriculumul la decizia
scolii.
(6) Programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de
pregatire optionale se elaboreaza la nivelul unitatilor de învatamânt, cu consultarea consiliului
profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a parintilor, precum si a
reprezentantilor comunitatii locale si, dupa caz, a operatorilor economici cu care unitatea de
învatamânt are relatii pentru pregatirea practica a elevilor. Programele scolare sunt aprobate de
consiliul de administratie al unitatii de învatamânt.
(7) În cazul alternativelor educationale, planurile-cadru si programele scolare sunt
elaborate, în proiect, de reprezentanti ai acestora si sunt aprobate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) În învatamântul particular si confesional se utilizeaza planurile-cadru de
învatamânt si programele scolare pentru Curriculumul National aprobat de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului sau planurile si programele de învatamânt, similare sau
alternative învatamântului de stat, aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(9) Planurile-cadru de învatamânt si programele scolare pentru învatamântul teologic
si confesional se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
colaborare cu fiecare cult în parte si sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii,
tineretului si sportului.
(10) Planurile-cadru de învatamânt pentru învatamântul militar se elaboreaza de catre
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare cu Ministerul Apararii
Nationale si sunt aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
.

Art. 56. – (1) Numarul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învatamânt
este de maximum 20 de ore pe saptamâna în învatamântul primar, 25 de ore pe saptamâna în
învatamântul gimnazial si 30 de ore pe saptamâna în învatamântul liceal. Aceste ore sunt alocate
atât pentru predare si evaluare, cât si pentru învatarea în clasa, asistata de cadrul didactic, a
continuturilor predate, conform prezentei legi.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), numarul maxim de ore poate fi depasit cu
numarul de ore prevazute pentru studierea limbii materne, a istoriei si traditiei minoritatilor si a
învatamântului bilingv.
(3) În cadrul Curriculumului National, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în
planurile-cadru pentru învatamântul obligatoriu si de 70% în planurile-cadru pentru liceu.
(4) În cadrul Curriculumului National, disciplinele optionale au o pondere de 20% în
planurile-cadru pentru învatamântul obligatoriu si de 30% în planurile-cadru pentru liceu.
(5) Pentru fiecare disciplina si domeniu de studiu, programa scolara acopera 75% din
orele de predare si evaluare, lasând la dispozitia cadrului didactic 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În functie de caracteristicile elevilor si de strategia
scolii din care face parte, profesorul decide daca procentul de 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învatare remediala, în cazul copiilor cu
probleme speciale, pentru consolidarea cunostintelor sau pentru stimularea elevilor capabili de
performante superioare, conform unor planuri individuale de învatare elaborate pentru fiecare
elev.
Art. 57. – (1) Curriculumul pentru educatia timpurie este centrat pe dezvoltarea
fizica, cognitiva, emotionala si sociala ale copiilor si pe remedierea precoce a deficientelor de
dezvoltare.
(2) Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala constituie echipe
multidisciplinare de interventie timpurie, menite sa realizeze evaluarea tuturor copiilor,
monitorizarea, depistarea si asistenta precoce corespunzatoare a celor cu cerinte educationale
speciale sau cu risc în dezvoltarea competentelor personale.
Art. 58. – (1) Curriculumul National pentru învatamântul primar si gimnazial se
axeaza pe 8 domenii de competente-cheie care determina profilul de formare al elevului:
a) competente de comunicare în limba româna si în limba materna, în cazul
minoritatilor nationale;
b) competente de comunicare în limbi straine;
c) competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie;
d) competente digitale de utilizare a tehnologiei informatiei ca instrument de învatare
si cunoastere;
e) competente sociale si civice;
f) competente antreprenoriale;
g) competente de sensibilizare si de expresie culturala;
h) competenta de a învata sa înveti.
(2) Educatia fizica si sportul în învatamântul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul
comun al planurilor de învatamânt.
(3) Disciplina Tehnologia informatiei si comunicarii constituie o disciplina optionala
pentru elevii din clasele I-IV si este disciplina obligatorie în învatamântul gimnazial si liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregatitoare urmareste dezvoltarea fizica,
socio-emotionala, cognitiva a limbajului si comunicarii, precum si dezvoltarea capacitatilor si a
atitudinilor în învatare, asigurând, totodata, puntile catre dezvoltarea celor 8 competente-cheie.
(5) Învatamântul liceal este centrat pe dezvoltarea si diversificarea
competentelor-cheie si formarea competentelor specifice în functie de filiera, profil, specializare
sau calificare.

Art. 59. – (1) În unitatile de învatamânt public sau privat se utilizeaza manuale
scolare si alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(2) Manualele scolare se elaboreaza si se evalueaza pe baza programelor scolare
aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului reglementeaza elaborarea de manuale scolare alternative.
(3) Cadrele didactice selecteaza si le recomanda elevilor, în baza libertatii initiativei
profesionale, acele manuale scolare din lista celor aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.
(4) Elevii si profesorii din învatamântul public si din învatamântul obligatoriu privat
acreditat/autorizat beneficiaza de manuale scolare gratuite, atât pentru învatamântul în limba
româna, cât si pentru cel în limbile minoritatilor, în conditiile legii.
(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin
continut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare si pe care cadrele didactice le pot
selecta si utiliza la clasa, în baza libertatii initiativei profesionale, în scopul îmbunatatirii calitatii
procesului educational.
Art. 60. – (1) Bibliotecile scolare si centrele de documentare si informare se
organizeaza si functioneaza pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Se înfiinteaza Biblioteca Scolara Virtuala si Platforma Scolara de e-learning, care
includ programe scolare, exemple de lectii pentru toate temele din programele scolare, ghiduri
metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de legea
dreptului de autor, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului obtinând dreptul de
publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse sa fie accesibile permanent si gratuit
oricarui elev sau profesor.
(3) Unitatile de învatamânt utilizeaza platforma scolara de învatare pentru a acorda
asistenta elevilor în timpul sau în afara programului scolar, sau pentru cei care, din motive de
sanatate, temporar nu pot frecventa scoala.
(4) Înfiintarea, gestiunea si îmbogatirea permanenta a Bibliotecii Scolare Virtuale si a
Platformei Scolare de e-learning intra în responsabilitatea Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
CAPITOLUL V
EVALUAREA SI CERTIFICAREA REZULTATELOR ÎNVATARII
Sectiunea 1
Dispozitii generale privind evaluarea
Art. 61. – (1) Scopul evaluarii este acela de a orienta si de a optimiza învatarea.
(2) Toate evaluarile se realizeaza pe baza standardelor nationale de evaluare pentru
fiecare disciplina, domeniul de studiu, respectiv modul de pregatire.
(3) Rezultatele evaluarii se exprima, dupa caz, prin calificative, în învatamântul
primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învatamântul secundar si în învatamântul tertiar
nonuniversitar sau prin punctaje, în mod similar testelor internationale.
(4) Controlul utilizarii si al respectarii standardelor nationale de evaluare de catre
cadrele didactice se realizeaza prin inspectia scolara.
Art. 62. – (1) Evaluarea se centreaza pe competente, ofera feed-back real elevilor si
sta la baza planurilor individuale de învatare. În acest scop, se va crea o banca de instrumente de
evaluare unica, având functie orientativa, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasa.
(2) Un elev cu deficiente de învatare beneficiaza, în mod obligatoriu, de educatie
remediala.
Art. 63. – (1) Portofoliul educational cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor
sau a altor înscrisuri obtinute în urma evaluarii competentelor dobândite sau a participarii la
activitati de învatare, în diferite contexte, precum si produse sau rezultate ale acestor activitati, în
contexte de învatare formale, nonformale si informale.
(2) Portofoliul educational este elementul central al evaluarii învatarii. Utilizarea lui
debuteaza începând cu clasa pregatitoare si reprezinta cartea de identitate educationala a
elevului.
Sectiunea a 2-a
Structura si caracteristicile evaluarilor
Art. 64. – (1) La finalul clasei pregatitoare, cadrul didactic responsabil întocmeste, în
baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, un
raport de evaluare a dezvoltarii fizice, socio-emotionale, cognitive, a limbajului si a comunicarii,
precum si a dezvoltarii capacitatilor si atitudinilor de învatare.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare scoala, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, organizeaza si realizeaza evaluarea
competentelor fundamentale: scris-citit si matematica. Rezultatele evaluarilor sunt folosite
pentru elaborarea planurilor individualizate de învatare ale elevilor. Rezultatele evaluarii si
planurile individualizate se comunica parintilor elevilor si constituie documente din portofoliul
educational al elevului.
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
realizeaza, prin esantionare, o evaluare la nivel national a competentelor fundamentale dobândite
în ciclul primar, dupa modelul testarilor internationale, pentru diagnoza sistemului de învatamânt
la nivel primar.
(4) La finalul clasei a VI-a, toate scolile, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, organizeaza si realizeaza evaluarea
elevilor prin doua probe transdisciplinare: limba si comunicare, matematica si stiinte. Proba de
limba si comunicare va cuprinde limba româna si limba moderna I, iar pentru elevii din clasele
cu predare în limbile minoritatilor, si limba materna. Rezultatele evaluarilor sunt utilizate pentru
elaborarea planurilor individualizate de învatare ale elevilor si pentru preorientarea scolara catre
un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluarii si planurile individualizate de învatare se comunica
parintilor elevilor si sunt trecute în portofoliul educational al elevului.
(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se realizeaza o evaluare nationala obligatorie a
tuturor elevilor. Rezultatele evaluarii se exprima printr-un punctaj, similar testelor internationale.
Evaluarea se face prin urmatoarele probe:
a) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor de comunicare în limba
româna, limba materna si într-o limba de circulatie internationala – proba scrisa;
b) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor la matematica si stiinte
– proba scrisa;
c) o proba de evaluare a competentelor de utilizare a calculatorului – proba practica;
d) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor civice si sociale – proba
orala.
(6) Rezultatele evaluarii nationale se înscriu în portofoliul educational al elevului.
Art. 65. – (1) Absolventii învatamântului gimnazial dobândesc diploma de absolvire,
si foaia matricola, parte a portofoliului educational.
(2) Continuarea studiilor din învatamântul gimnazial în învatamântul liceal este
asigurata pe baza unui proces de consiliere si de orientare scolara si profesionala. Numarul de
locuri alocate clasei a X-a este cel putin egal cu cel al absolventilor clasei a IX-a.
Art. 66. – (1) Admiterea la liceu se realizeaza dupa urmatoarea procedura:
a) în cazul în care numarul de candidati nu depaseste numarul locurilor oferite de
liceu, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educational al elevului;
b) în cazul în care numarul de candidati este mai mare decât numarul locurilor oferite
de liceu, admiterea se face luând în calcul, în proportie de 70%, portofoliul educational al
elevului, media de absolvire a învatamântului obligatoriu, precum si media la probele de la
evaluarea nationala de la sfârsitul clasei a IX-a si în proportie de 30% nota obtinuta la proba de
admitere stabilita de liceu.
(2) În cazul mediilor egale, diferentierea se face pe baza portofoliului educational al
elevului.
(3) Metodologia-cadru de organizare si desfasurare a admiterii în clasa a X-a este
elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si este data publicitatii,
pentru fiecare generatie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unitatile de învatamânt liceal
care solicita organizarea probei suplimentare de admitere au obligatia de a anunta public
disciplina sau disciplinele la care se sustine proba, programele, procedurile de organizare ale
acesteia, precum si modul de utilizare a portofoliului educational pâna, cel mai târziu, la
începutul clasei a VIII-a.
(4) Proba suplimentara de admitere se va sustine la cel mult doua discipline.
Art. 67. – (1) Absolventii învatamântului liceal primesc diploma de absolvire si foaia
matricola, parte a portofoliului educational, care atesta finalizarea studiilor liceale si care confera
dreptul de acces, în conditiile legii, în învatamântul postliceal, precum si dreptul de sustinere a
examenului de bacalaureat.
(2) La finalul clasei a XII-a/a XIII-a se va sustine examenul national de bacalaureat.
(3) Absolventii învatamântului liceal, care sustin si promoveaza examenul national de
bacalaureat dobândesc si diploma de bacalaureat, care le da dreptul de acces în învatamântul
superior, în conditiile legii.
(4) Examenul national de bacalaureat consta în sustinerea urmatoarelor probe:
A. proba de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala în limba
româna;
B. proba de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala în limba
materna, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritatilor nationale;
C. proba de evaluare a competentei lingvistice la o limba de circulatie internationala
studiata pe parcursul învatamântului liceal. Rezultatul evaluarii se exprima prin nivelul de
competenta corespunzator Cadrului European Comun de Referinta pentru Limbi. Elevii care
promoveaza, pe parcursul învatamântului preuniversitar, examene cu recunoastere internationala
pentru certificarea competentelor lingvistice în limbi straine, au dreptul la recunoasterea si
echivalarea rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii
aprobate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
D. proba de evaluare a competentelor digitale. Rezultatul evaluarii se exprima prin
nivelul de competenta, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care
promoveaza, pe parcursul învatamântului preuniversitar, examene cu recunoastere europeana
pentru certificarea competentelor digitale, au dreptul la recunoasterea si la echivalarea
rezultatelor obtinute la aceste examene, la cerere si conform unei metodologii aprobate prin
ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului;
E. probe scrise de evaluare a competentelor formate pe durata învatamântului liceal,
dupa cum urmeaza:
a) proba scrisa la Limba si literatura româna – proba comuna pentru elevii de la toate
filierele, profilurile si specializarile;
b) proba scrisa la Limba si literatura materna – proba comuna pentru elevii de la toate
filierele, profilurile si specializarile, care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritatilor
nationale;
c) doua probe scrise, diferentiate, dupa cum urmeaza:
1. pentru profilul real din filiera teoretica:
(i). matematica;
(ii).proba transdisciplinara din stiinte: fizica, chimie, biologie, informatica.
2. pentru profilul umanist din filiera teoretica:
(i). geografie sau istorie;
(ii). proba transdisciplinara din stiinte socio-umane.
3. pentru filiera tehnologica:
(i). proba disciplinara specifica profilului;
(ii). proba transdisciplinara specifica domeniului de pregatire.
4. pentru filiera vocationala:
(i). proba practica sau scrisa, dupa caz, specifica profilului sau specializarii;
(ii). proba transdisciplinara specifica profilului sau specializarii.
(5) Continuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si se dau publicitatii elevilor la începutul primei clase de
liceu, în conditiile legii. Calendarul, metodologia, precum si modul de organizare si desfasurare
a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se dau publicitatii, pentru fiecare generatie, la începutul ultimei clase de liceu.
(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializari sau calificari, stabilite de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, absolventii învatamântului liceal pot sustine un
examen de certificare a calificarii, separat de examenul de bacalaureat. Continutul, calendarul si
modul de organizare a examenului de certificare a calificarii se stabilesc de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si se dau publicitatii, pentru fiecare generatie, cel mai târziu
la începutul ultimei clase de liceu.
(7) Absolventii învatamântului liceal, care sustin si promoveaza examenul de
certificare a calificarii primesc certificat de calificare corespunzator nivelului stabilit prin Cadrul
national al calificarilor si suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.
(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este conditionata de promovarea
examenului de bacalaureat.
Art. 68. – (1) Examenul national de bacalaureat se considera promovat de catre
absolventii învatamântului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ urmatoarele
conditii:
a) au sustinut probele prevazute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C si D;
b) au sustinut probele scrise prevazute la art. 67 alin.(4) lit. E si au obtinut cel putin
nota 5 la fiecare dintre acestea;
c) au obtinut media aritmetica, calculata cu doua zecimale exacte, a notelor obtinute
la probele scrise prevazute la art. 67 alin. (4) lit. E cel putin egala cu 6.
(2) În urma promovarii examenului national de bacalaureat, absolventului i se
elibereaza diploma de bacalaureat.
(3) Absolventilor de liceu care au sustinut evaluarile prevazute la art. 67 alin. (4)
lit. A, B, C si D, li se elibereaza certificate care atesta nivelul de competenta lingvistica,
respectiv nivelul de competenta digitala. Eliberarea acestor certificate nu este conditionata de
promovarea probelor scrise prevazute la art. 67 alin. (4) lit. E.
(4) În cazul nepromovarii examenului national de bacalaureat, pot fi recunoscute în
sesiunile urmatoare, la cerere, rezultatele la evaluarile sustinute conform prevederilor

art. 67 alin. (4) lit. A, B, C si D, respectiv rezultatele la probele scrise prevazute la art. 67 alin.
(4) lit. E care au fost promovate cu cel putin nota 5.
(5) În decursul unui an scolar se organizeaza doua sesiuni ale examenului national de
bacalaureat.
(6) Candidatii proveniti din învatamântul preuniversitar pot sustine examenul
national de bacalaureat si examenul de certificare a calificarii, fara taxa, de cel mult doua ori.
Prezentarile ulterioare la aceste examene sunt conditionate de achitarea unor taxe stabilite de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(7) Evaluarile prevazute la art. 67 alin. (4) lit. A, B, C si D se organizeaza si se
desfasoara la nivelul unitatii de învatamânt, în timpul anului scolar, pe parcursul semestrului al
II-lea, în fata unei comisii prezidate de directorul unitatii de învatamânt si numite prin decizie a
inspectorului scolar general, în conditiile stabilite prin metodologie specifica.
(8) Probele scrise la examenul national de bacalaureat, prevazute la art. 67 alin. (4)
lit. E, se sustin dupa încheierea anului scolar, în fata unei comisii stabilite de inspectoratul scolar.
(9) Comisia prevazuta la alin. (8) este condusa de un presedinte, numit prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului dintre cadrele didactice universitare de
predare, având titlul stiintific de doctor sau de un cadru didactic din învatamântul liceal, având
gradul didactic I si performante profesionale deosebite, dintr-o unitate de învatamânt situata în
alt judet decât cel în care se afla unitatea de învatamânt din care provin elevii care sustin probele
scrise ale examenului national de bacalaureat.
(10) Comisia prevazuta la alin. (8) este alcatuita exclusiv din profesori de la alte
unitati de învatamânt decât cele din care provin elevii care sustin probele scrise ale examenului
national de bacalaureat.
(11) Rezultatele examenului national de bacalaureat sunt publice.
CAPITOLUL VI
RESURSA UMANA
Sectiunea 1
Beneficiarii educatiei
Art. 69. – (1) Beneficiarii primari ai învatamântului preuniversitar sunt
anteprescolarii, prescolarii si elevii.
(2) Beneficiarii secundari ai învatamântului preuniversitar sunt familiile
anteprescolarilor, ale prescolarilor si ale elevilor.
(3) Comunitatea locala si societatea în general sunt beneficiari tertiari ai
învatamântului preuniversitar.
Art. 70. – (1) Învatamântul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile
majore sunt luate prin consultarea reprezentantilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului
National al Elevilor sau a altor asociatii reprezentative ale elevilor si prin consultarea obligatorie
a reprezentantilor beneficiarilor secundari si tertiari, respectiv a structurilor asociative
reprezentative ale parintilor, a reprezentantilor mediului de afaceri, a autoritatilor administratiei
publice locale si a societatii civile.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Consiliul
National al Elevilor si cu organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale reprezentative,
elaboreaza un statut în care sunt prevazute drepturile si îndatoririle elevilor, care se aproba prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În baza acestui statut, fiecare
unitate de învatamânt îsi elaboreaza regulamentul scolar propriu.

Art. 71. – (1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din învatamântul preuniversitar au
drepturi egale la educatie, prin activitati extrascolare organizate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Activitatile extrascolare sunt realizate în cadrul unitatilor de învatamânt
preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere scolare, în baze sportive, turistice si de
agrement sau în alte unitati acreditate în acest sens.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul si competentele unitatilor care ofera educatie
extrascolara se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 72. – (1) Elevii de la cursurile de zi din învatamântul preuniversitar de stat pot
beneficia de burse de performanta, de burse de merit, de burse de studiu si de burse de ajutor
social.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat si numarul acestora se stabilesc anual prin hotarâre a consiliului local,
respectiv a consiliului judetean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucuresti/Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanta, de
merit, a burselor de studiu si a celor de ajutor social, se stabilesc anual, în consiliile de
administratie ale unitatilor de învatamânt, în limitele fondurilor repartizate si în raport cu
integralitatea efectuarii de catre elevi a activitatilor scolare.
(4) Elevii si cursantii straini din învatamântul preuniversitar pot beneficia de burse,
potrivit prevederilor legale.
Art. 73. – (1) Anteprescolarii, prescolarii si elevii din unitatile scolare publice si
particulare autorizate/acreditate beneficiaza de asistenta medicala, psihologica si logopedica
gratuita, în cabinete medicale, psihologice si logopedice scolare ori în policlinici si unitati
spitalicesti de stat.
(2) La începutul fiecarui ciclu de învatamânt preuniversitar se realizeaza examinarea
starii de sanatate a elevilor, pe baza unei metodologii comune a Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerului Sanatatii.
(3) Autorizarea sanitara necesara functionarii unitatilor de învatamânt public se
obtine fara taxe.
Art. 74. – (1) Elevii din învatamântul de stat si particular beneficiaza de tarif redus
cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafata, naval si subteran, precum si pentru
transportul intern auto, feroviar si naval, pe tot parcursul anului calendaristic.
(2) Ca masura de protectie speciala, elevii cu cerinte educationale speciale, precum si
cei institutionalizati beneficiaza de gratuitate pentru categoriile de transport auto, feroviar sau
naval intern.
(3) Elevilor care nu pot fi scolarizati în localitatea de domiciliu li se deconteaza
cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
prin unitatile de învatamânt la care sunt scolarizati, pe baza de abonament, în limita a 50 km.
(4) Pentru distante mai mari de 50 km, se asigura decontarea sumei reprezentând
contravaloarea a 8 calatorii dus-întors, pe semestru.
(5) Elevii beneficiaza de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la
spectacole de teatru, de opera, de film si la alte manifestari culturale si sportive organizate de
institutii publice.
(6) De prevederile prezentului articol beneficiaza si elevii din învatamântul privat
acreditat.

(7) Elevii etnici români din afara granitelor tarii, bursieri ai statului român,
beneficiaza de gratuitate la toate manifestarile prevazute la alin. (5).
Art. 75. – (1) În situatii justificate, elevilor din învatamântul primar si gimnazial,
scolarizati într-o alta localitate decât aceea de domiciliu, li se asigura, dupa caz, servicii de
transport, de masa si de internat, de catre autoritatile administratiei publice locale din localitatea
de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivitatilor locale, al societatilor de
binefacere, precum si al altor persoane juridice sau fizice.
(2) Statul subventioneaza toate costurile aferente frecventarii liceului pentru copiii
provenind din mediul rural si din grupuri socio-economice dezavantajate. Modalitatea de
subventionare se stabileste prin hotarâre a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 76. – (1) Unitatile de învatamânt încheie cu parintii, în momentul înscrierii
anteprescolarilor, respectiv a prescolarilor sau a elevilor, în Registrul Unic Matricol, un contract
educational, în care sunt înscrise drepturile si obligatiile reciproce ale partilor. Contractul
educational - tip este aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si este particularizat, la nivelul fiecarei unitati de învatamânt, prin decizia consiliului
de administratie.
(2) Nerespectarea prevederilor contractului educational-tip de catre unitatea de
învatamânt este sanctionata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în
conformitate cu prevederile metodologiei specifice, aprobata prin ordin al ministrului educatiei,
cercetarii, tineretului si sportului.
(3) Parintele sau tutorele legal instituit este obligat sa ia masuri pentru scolarizarea
elevului, pe perioada învatamântului obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa
parintelui sau a tutorelui legal instituit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda
cuprinsa între 1 si 5 salarii medii nete pe economie.
(4) Aplicarea contraventiei prevazute la alin. (3) se face de primarie, la sesizarea
consiliului de administratie al unitatii de învatamânt. Banii astfel obtinuti vor fi utilizati exclusiv
în folosul unitatii de învatamânt respective.
Art. 77. – Unitatile de învatamânt pot primi donatii din tara si din strainatate, în
conformitate cu legea, daca servesc politicii educationale a sistemului national de învatamânt si
daca nu sunt contrare intereselor statului român si legislatiei în vigoare.
Sectiunea a 2-a
Personalul din învatamântul preuniversitar
Art. 78. – (1) Personalul din învatamântul preuniversitar este format din personal
didactic, personal didactic auxiliar si personal administrativ sau nedidactic.
(2) În învatamântul preuniversitar poate functiona personal didactic asociat.
(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi.
(4) Personalul administrativ îsi desfasoara activitatea în baza Legii nr. 53/2003 -
Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 79. – Functiile didactice pe tipuri si forme de învatamânt, precum si conditiile
pentru ocuparea acestora se stabilesc în conformitate cu dispozitiile prezentei legi.

Art. 80. – (1) În învatamântul preuniversitar public si privat, posturile se ocupa prin
concurs organizat la nivelul unitatii de învatamânt cu personalitate juridica, conform unei
metodologii - cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs
se poate prezenta orice persoana care îndeplineste conditiile prevazute de legislatia în vigoare.
(3) Angajarea personalului didactic în unitatile de învatamânt cu personalitate
juridica se face prin încheierea contractului individual de munca de catre directorul unitatii, cu
aprobarea consiliului de administratie.
Art. 81. – (1) Organizarea si desfasurarea concursului de ocupare a posturilor
didactice auxiliare si administrative dintr-o unitate de învatamânt sunt coordonate de director.
Consiliul de administratie al unitatii de învatamânt aproba comisiile de concurs si valideaza
rezultatele acestuia.
(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de munca a personalului
didactic auxiliar si administrativ în unitatile de învatamânt cu personalitate juridica se face de
catre directorul unitatii, cu aprobarea consiliului de administratie.
Art. 82. – (1) La nivelul fiecarei unitati si institutii de învatamânt preuniversitar se
realizeaza anual evaluarea activitatii personalului didactic si didactic auxiliar. Metodologia de
evaluare se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Rezultatele evaluarii stau la baza deciziei consiliului de administratie privind
acordarea calificativului anual si a gradatiei de merit.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului dezvolta programul
national de stimulare a excelentei didactice, finantat din propriul buget, din care se premiaza
excelenta didactica.
(4) Metodologia de acordare a gradatiei de merit si a implementarii programului
national de stimulare a excelentei didactice se elaboreaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(5) Salarizarea personalului didactic si a celui didactic auxiliar din unitatile de
învatamânt de stat se face si în functie de performantele profesionale, conform legii.
(6) Veniturile salariale si extrasalariale ale directorilor si directorilor adjuncti, precum
si salarizarea personalului didactic din unitatile de învatamânt privat se stabilesc prin negociere
dintre conducerea persoanei juridice finantatoare si persoana în cauza, cu avizul consiliului de
administratie al unitatii scolare.
(7) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti
realizeaza auditarea periodica a resursei umane din învatamântul preuniversitar. Rezultatele
auditului se aduc la cunostinta celor în cauza, consiliului de administratie al unitatii de
învatamânt si Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 83. – Hotarârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea,
raspunderea disciplinara si disponibilizarea se iau la nivelul unitatii de învatamânt de catre
consiliul de administratie, la propunerea directorului, conform legii. Directorul unitatii de
învatamânt emite deciziile conform hotarârilor consiliului de administratie. Angajatorul este
unitatea de învatamânt.

CAPITOLUL VII
CONDUCEREA SISTEMULUI SI A UNITATILOR DE ÎNVATAMÂNT
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 84. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ca organ de
specialitate al administratiei publice centrale, elaboreaza si implementeaza politica nationala în
domeniul învatamântului preuniversitar. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
are drept de initiativa si de executie în domeniul politicii financiare si al resurselor umane din
sfera educatiei.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului exercita, în domeniul
învatamântului preuniversitar, urmatoarele atributii:
a) elaboreaza, aplica, monitorizeaza si evalueaza politicile educationale nationale;
b) monitorizeaza activitatea de evaluare externa;
c) coordoneaza si controleaza sistemul national de învatamânt;
d) avizeaza structura retelei învatamântului preuniversitar si înainteaza Guvernului,
spre aprobare, cifrele de scolarizare, pe baza propunerilor unitatilor de învatamânt, ale
autoritatilor administratiei publice locale, ale operatorilor economici, având în vedere
recomandarile studiilor de prognoza, centralizate, avizate si transmise de catre inspectoratele
scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti;
e) coordoneaza elaborarea si aproba curriculumul national si sistemul national de
evaluare, asigura si supravegheaza respectarea acestora;
f) evalueaza si aproba manualele scolare si asigura finantarea conform legii;
g) aproba, conform legii, regulamentele de organizare si de functionare a unitatilor
subordonate si a unitatilor conexe;
h) elaboreaza studii de diagnoza si de prognoza în domeniul învatamântului;
i) asigura omologarea mijloacelor de învatamânt;
j) asigura cadrul organizatoric pentru selectionarea si pregatirea adecvata a elevilor
cu aptitudini deosebite;
k) asigura scolarizarea specializata si asistenta psihopedagogica adecvata a copiilor si
tinerilor cu dizabilitati sau cu cerinte educationale speciale;
l) analizeaza modul în care se asigura protectia sociala în învatamânt si propune
masuri corespunzatoare Guvernului si autoritatilor administratiei publice locale abilitate;
m) coordoneaza, monitorizeaza si controleaza perfectionarea si formarea initiala si
continua a personalului didactic pentru politicile de interes national;
n) elaboreaza politicile nationale în domeniul resurselor umane;
o) raspunde de evaluarea sistemului national de învatamânt pe baza standardelor
nationale;
p) elaboreaza, împreuna cu alte ministere interesate, strategia colaborarii cu alte state
si cu organismele internationale specializate în domeniul învatamântului, formarii profesionale si
al cercetarii stiintifice;
q) stabileste modalitatile de recunoastere si de echivalare a studiilor, a diplomelor, a
certificatelor si a titlurilor stiintifice eliberate în strainatate, pe baza unor norme interne,
încaseaza taxe, în lei si în valuta, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea si de
recunoasterea actelor de studii, conform legii;
r) stabileste structura anului scolar;
s) elaboreaza metodologii si regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al
implementarii politicilor educationale nationale;
t) construieste si asigura functionarea optima a Platformei Scolare de e-learning,
precum si a Bibliotecii Scolare Virtuale;

u) elaboreaza norme specifice pentru constructiile scolare si pentru dotarea acestora;
v) da publicitatii si prezinta anual, în fata Parlamentului, raportul privind starea
învatamântului preuniversitar în România;
w) coordoneaza colectarea si asigura analiza si interpretarea datelor statistice pentru
sistemul national de indicatori privind educatia.
(3) În realizarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului înfiinteaza, organizeaza si finanteaza comisii si consilii nationale. Organizarea si
functionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului. De asemenea, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului propune
Guvernului înfiintarea de agentii.
Art. 85. – (1) Inspectoratele scolare judetene si Inspectoratul Scolar al Municipiului
Bucuresti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului cu personalitate juridica având, în principal, urmatoarele atributii:
a) aplica politicile si strategiile Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;
b) controleaza aplicarea legislatiei si monitorizeaza calitatea activitatilor de
predare-învatare si respectarea standardelor nationale/indicatorilor de performanta prin inspectia
scolara;
c) controleaza, monitorizeaza si evalueaza calitatea managementului unitatilor si
institutiilor de învatamânt;
d) asigura, împreuna cu autoritatile administratiei publice locale, scolarizarea elevilor
si monitorizeaza participarea la cursuri a acestora pe durata învatamântului obligatoriu;
e) coordoneaza admiterea în licee, evaluarile nationale si concursurile scolare la
nivelul unitatilor de învatamânt din judet;
f) monitorizeaza implementarea programelor nationale initiate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pe aria judetului, respectiv al municipiului
Bucuresti, precum si a proiectelor derulate de unitatile scolare si cele conexe în cadrul
programelor Uniunii Europene în domeniul educatiei si tineretului;
g) mediaza conflictele si litigiile survenite între autoritatea administratiei publice
locale si unitatile de învatamânt;
h) coordoneaza si controleaza activitatile unitatilor conexe ale Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului din aria judetului/ municipiului Bucuresti;
i) prezinta un raport anual privind starea învatamântului pe teritoriul judetului,
respectiv municipiului Bucuresti. Acest raport se face public;
j) aproba, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judetene înfiintarea
unitatilor pentru educatie timpurie, învatamânt primar si gimnazial;
k) aplica politicile educationale nationale la nivel judetean, respectiv al municipiului
Bucuresti;
l) acorda consiliere si asistenta unitatilor si institutiilor de învatamânt în gestionarea
resurselor umane si a posturilor didactice la nivelul judetului, respectiv al municipiului
Bucuresti;
m) monitorizeaza activitatile de constituire, de vacantare si de ocupare a posturilor
didactice din unitatile de învatamânt;
n) gestioneaza baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unitatile de
învatamânt, precum si întreaga baza de date a educatiei;
o) înainteaza spre aprobare Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
reteaua scolara din raza lor teritoriala, propusa de autoritatile administratiei publice locale, în
conformitate cu politica educationala, cu documentele strategice privind dezvoltarea economica
si sociala la nivel regional, judetean si local, dupa consultarea unitatilor de învatamânt, a
operatorilor economici si a partenerilor sociali interesati;
p) realizeaza auditarea periodica a resursei umane din învatamântul preuniversitar;

q) asigura colectarea datelor statistice pentru sistemul national de indicatori privind
educatia.
(2) Structura inspectoratelor scolare judetene, respectiv a Inspectoratului Scolar al
Municipiului Bucuresti se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(3) Inspectoratul scolar are un consiliu de administratie si un consiliu
consultativ. Functionarea acestora se realizeaza în baza unui regulament propriu, elaborat si
aprobat de consiliul de administratie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) În structura inspectoratelor scolare din judetele cu învatamânt si în limbile
minoritatilor nationale, sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru acest tip de învatamânt. Acesti
inspectori scolari sunt numiti respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului
parlamentar al minoritatilor nationale.
(5) În structura inspectoratelor scolare sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru
problemele copiilor si tinerilor proveniti din medii socio-economice dezavantajate, de etnie
rroma.
Sectiunea a 2-a
Conducerea unitatilor de învatamânt
Art. 86. – (1) Unitatile de învatamânt preuniversitar cu personalitate juridica sunt
conduse de consiliile de administratie si de directori, ajutati, dupa caz, de directori adjuncti. În
exercitarea atributiilor ce le revin, consiliile de administratie si directorii conlucreaza cu
consiliul profesoral si cu comitetul de parinti.
(2) În unitatile de învatamânt care au numai functia de director, consiliul de
administratie este format din 9 membri, iar în unitatile de învatamânt care au si functia de
director adjunct, consiliul de administratie este format din 13 membri.
(3) Consiliul de administratie este organul de conducere al unitatii de învatamânt si
este format, în învatamântul public, din: 50% membri cadre didactice alese de catre personalul
didactic al scolii, 50% reprezentanti ai parintilor si ai consiliului local, în procente egale de câte
25% fiecare, alesi de catre consiliul reprezentativ al parintilor, respectiv autoritatile
administratiei publice locale si care nu pot fi cadre didactice în unitatea scolara respectiva.
Directorul este membru de drept al consiliului de administratie. Directorul adjunct este membru
de drept al consiliului de administratie în cota de 50% a cadrelor didactice din unitatea de
învatamânt respectiva. La sedintele consiliului de administratie participa reprezentantii
sindicatelor din unitatea de învatamânt si un reprezentant al elevilor, cu statut de observatori.
(4) Dupa constituirea consiliului de administratie, membrii acestuia aleg un
presedinte de sedinta din rândul cadrelor didactice, prin hotarâre adoptata cu votul secret al
majoritatii. Presedintele de sedinta este ales pentru o perioada de cel mult un an, conduce
sedintele consiliului de administratie si semneaza hotarârile adoptate în aceasta perioada.
(5) În învatamântul particular si confesional, în componenta consiliului de
administratie sunt inclusi reprezentanti ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administratie
este asigurata de persoana desemnata de fondatori. În unitatile pentru învatamântul general
obligatoriu, consiliul de administratie cuprinde si un reprezentant al consiliului local.
(6) Consiliul de administratie se întruneste lunar sau ori de câte ori este necesar, la
solicitarea directorului sau a doua treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare si de
functionare a consiliului de administratie este stabilita prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(7) Consiliul de administratie are urmatoarele atributii principale:
a) adopta proiectul de buget si avizeaza executia bugetara la nivelul unitatii de
învatamânt;

b) aproba planul de dezvoltare institutionala elaborat de directorul unitatii de
învatamânt;
c) aproba curriculumul la decizia scolii, la propunerea consiliului profesoral;
d) stabileste pozitia scolii în relatiile cu terti;
e) organizeaza concursul de ocupare a functiilor de director si de director adjunct;
f) aproba planul de încadrare cu personal didactic si didactic auxiliar, precum si
schema de personal nedidactic;
g) aproba programe de dezvoltare profesionala a cadrelor didactice la propunerea
consiliului profesoral;
h) realizeaza evaluarea performantelor profesionale ale cadrelor didactice, ale
cadrelor didactice auxiliare si ale personalului administrativ;
i) sanctioneaza abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice,
conform legii;
j) aproba comisiile de concurs si valideaza rezultatul concursurilor;
k) aproba orarul unitatii de învatamânt;
l) îsi asuma raspunderea publica pentru performantele unitatii de învatamânt, alaturi
de director;
m) îndeplineste orice alte atributii stabilite prin ordine si metodologii ale ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv ale Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(8) Hotarârile consiliului de administratie se adopta cu majoritatea voturilor celor
prezenti. Membrii consiliului de administratie care se afla în conflict de interese nu participa la
vot.
Art. 87. – (1) Directorul exercita conducerea executiva a unitatii de învatamânt. În
cazul unitatilor de învatamânt cu predare integrala în limbile minoritatilor nationale, directorul
are obligatia cunoasterii limbii respective. În cazul unitatilor de învatamânt cu sectii de predare
în limbile minoritatilor nationale, unul dintre directori are obligatia cunoasterii limbii respective.
În aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizatiei care reprezinta
minoritatea respectiva în Parlamentul României sau, daca minoritatea nu are reprezentare
parlamentara, cu consultarea grupului parlamentar al minoritatilor nationale.
(2) Directorul unitatii de învatamânt public are urmatoarele atributii:
a) este reprezentantul legal al unitatii de învatamânt si realizeaza conducerea
executiva a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unitatii de învatamânt;
c) îsi asuma, alaturi de consiliul de administratie, raspunderea publica pentru
performantele unitatii de învatamânt pe care o conduce;
d) propune spre aprobare consiliului de administratie regulamentul de organizare si
functionare al unitatii de învatamânt;
e) propune spre aprobare consiliului de administratie proiectul de buget si raportul de
executie bugetara;
f) raspunde de selectia, angajarea, evaluarea periodica, formarea, motivarea si
încetarea raporturilor de munca ale personalului din unitatea de învatamânt;
g) îndeplineste alte atributii stabilite de catre consiliul de administratie, conform legii;
h) prezinta, anual, un raport asupra calitatii educatiei în unitatea sau în institutia pe
care o conduce. Raportul este prezentat în fata comitetului de parinti si este adus la cunostinta
autoritatilor administratiei publice locale si a inspectoratului scolar judetean/al municipiului
Bucuresti;
i) coordoneaza colectarea si transmite inspectoratului scolar datele statistice pentru
sistemul national de indicatori privind educatia.

(3) Structurile si functiile de conducere ale unitatilor de învatamânt particular si
confesional, atributiile, modul de constituire, precum si durata mandatelor sunt stabilite prin
regulamentele de organizare si functionare a acestora, în concordanta cu prevederile legale.
(4) Directorul unitatii de învatamânt particular si confesional exercita conducerea
executiva, în stricta conformitate cu responsabilitatile si atributiile conferite de lege, cu
hotarârile consiliului de administratie al unitatii de învatamânt si cu respectarea prevederilor
regulamentului de organizare si functionare a acesteia.
Art. 88. – (1) Consiliul profesoral al unitatii de învatamânt este format din totalitatea
cadrelor didactice din unitatea scolara cu personalitate juridica, este prezidat de catre director si
se întruneste lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a
minimum o treime dintre membrii personalului didactic.
(2) Atributiile consiliului profesoral sunt urmatoarele:
a) gestioneaza si asigura calitatea actului didactic;
b) stabileste codul de etica profesionala si monitorizeaza aplicarea acestuia;
c) propune consiliului de administratie masuri de optimizare a procesului didactic;
d) propune consiliului de administratie curriculumul la dispozitia scolii;
e) propune consiliului de administratie premierea si acordarea titlului de „profesorul
anului” personalului cu rezultate deosebite la catedra;
f) aproba sanctionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
g) propune consiliului de administratie initierea procedurii legale în cazul cadrelor
didactice, pentru slabe performante sau pentru încalcari ale eticii profesionale;
h) propune consiliului de administratie programele de formare si dezvoltare
profesionala continua a cadrelor didactice;
i) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administratie;
j) îndeplineste alte atributii stabilite de consiliul de administratie.
(3) La sedintele consiliului profesoral participa, fara drept de vot, si reprezentanti ai
structurilor asociative ale parintilor si, dupa caz, reprezentanti ai consiliului elevilor.
Sectiunea a 3-a
Institutiile si unitatile conexe ale învatamântului preuniversitar
Art. 89. – (1) Institutiile si unitatile conexe ale învatamântului preuniversitar sunt:
casele corpului didactic, centrele atestate de formare continua în limbile minoritatilor nationale,
Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala, Centrul National de Instruire Diferentiata
si Unitatea pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar.
(2) Organizarea, managementul si finantarea institutiilor conexe intra în
responsabilitatea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) În fiecare judet si în municipiul Bucuresti functioneaza Casa Corpului Didactic,
denumita în continuare CCD, subordonata inspectoratului scolar judetean, respectiv al
municipiului Bucuresti. Structura si atributiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala este o institutie
specializata a învatamântului preuniversitar, cu personalitate juridica, coordonata metodologic
de inspectoratul scolar judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.
(5) Finantarea Centrului Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala se asigura
de la bugetul consiliului judetean, respectiv de la bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti.
(6) Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala organizeaza,
coordoneaza metodologic, monitorizeaza si evalueaza, dupa caz, la nivel judetean/al
municipiului Bucuresti, urmatoarele activitati si servicii educationale:

a) servicii de asistenta psihopedagogica/psihologica, furnizate prin centrele judetene
si prin cabinetele de asistenta psihopedagogica/psihologica;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele si prin cabinetele logopedice
interscolare;
c) servicii de evaluare, de orientare scolara si profesionala;
d) servicii de mediere scolara, furnizate de mediatorii scolari;
e) servicii de consultanta pentru educatie incluziva, furnizate de centrele scolare de
educatie incluziva.
(7) Structura, organizarea si functionarea Centrului Judetean de Resurse si de
Asistenta Educationala se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Centrul National de Instruire Diferentiata se organizeaza si functioneaza conform
metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului în 12 luni de
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(9) Unitatea pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar se organizeaza în
subordinea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Atributiile, structura,
organizarea si functionarea Unitatii pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar se stabilesc
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 90. – (1) În învatamântul preuniversitar functioneaza si palatele si cluburile
copiilor, ca unitati de învatamânt pentru activitati extrascolare, aflate în subordinea
inspectoratelor scolare judetene, respectiv al municipiului Bucuresti/sectoarelor municipiului
Bucuresti.
(2) Palatul National al Copiilor din Bucuresti, subordonat Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si palatele copiilor din judete, aflate în subordinea
inspectoratelor scolare judetene au si rol metodologic pentru activitatile extrascolare.
(3) Organizarea si competentele unitatilor de învatamânt pentru activitati extrascolare
se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
CAPITOLUL VIII
FINANTAREA SI BAZA MATERIALA
A ÎNVATAMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 91. – (1) Statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti
elevii din învatamântul obligatoriu de stat, particular acreditat sau autorizat provizoriu, precum
si confesional. Statul asigura finantarea de baza si pentru învatamântul liceal si postliceal public.
Finantarea se face în baza si în limitele costului standard per elev sau per prescolar, dupa
metodologia elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) În învatamântul preuniversitar privat, taxele de scolarizare se stabilesc de
consiliul de administratie al fiecarei institutii sau unitati de învatamânt, în conditiile legii.
Art. 92. – (1) Cupoanele de cresa prevazute la art. 26 alin. (6) se acorda de la bugetul
de stat.
(2) Angajatorul are obligatia legala de a-si informa angajatii asupra reglementarilor în
vigoare. Angajatorul are obligatia legala de a intermedia acordarea cupoanelor de cresa pentru
angajatii care le solicita si care renunta, partial sau integral, la dreptul de concediu pentru
cresterea copilului.

(3) Cuponul de cresa se acorda la solicitarea angajatului cu forme legale, atât în
sistemul de stat, cât si în cel privat.
(4) Cuponul de cresa se acorda la cerere, unuia dintre parinti sau optional, tutorelui
sau celui caruia i s-au încredintat copii spre crestere si educare sau în plasament familial, pe baza
livretului de familie.
(5) Cuponul de cresa are o valoare egala cu costul standard per anteprescolar.
Valoarea acestuia este stabilita anual, de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(6) Parintele are dreptul sa aleaga cresa pe care o va frecventa copilul sau, din
sistemul de stat sau privat.
(7) Valoarea cuponului de cresa este încasata integral de cresa aleasa de parinte.
Acesta are posibilitatea de a achita diferenta de pret, în situatia în care alege o cresa al carei cost
lunar depaseste valoarea cuponului de cresa.
(8) Pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, se aproba norme metodologice
prin hotarâre a Guvernului.
(9) La data intrarii în vigoare a prezentei legi, orice prevederi contrare se abroga.
Art. 93. – (1) Finantarea învatamântului preuniversitar de stat, particular si
confesional se asigura din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.
(2) Principiile finantarii învatamântului preuniversitar sunt urmatoarele:
a) transparenta fundamentarii si alocarii fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învatamânt de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse la obiectivele urmarite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente si stabile;
e) eficienta utilizarii resurselor.
(3) Finantarea învatamântului preuniversitar particular si confesional acreditat si
autorizat provizoriu se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învatamântului prescolar,
primar si gimnazial obligatoriu, precum si din alte surse, potrivit legii.
Art. 94. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are drept de
initiativa în domeniile politicii financiare si resurselor umane din domeniul educatiei si
colaboreaza cu alte ministere, cu autoritati locale, structuri asociative reprezentative ale
autoritatilor administratiei publice locale, cu asociatii reprezentative ale parintilor, asociatii
reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum si cu sindicatele reprezentative.
(2) Finantarea unitatilor de învatamânt preuniversitar cuprinde finantarea de baza,
finantarea complementara si finantarea suplimentara.
(3) Consiliile locale si consiliul judetean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti/Consiliul General al Municipiului Bucuresti pot contribui din bugetele
proprii la finantarea de baza si complementara a unitatilor de învatamânt preuniversitar public.
Art. 95. – (1) Finantarea de baza formata din costul standard per elev/prescolar la
care se adauga coeficientii de corectie, stabiliti prin hotarâre a Guvernului, se asigura din
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unitatilor
administrativ-teritoriale de care apartin unitatile de învatamânt preuniversitar public, exceptie
facând liceele care se finanteaza prin bugetele consiliilor judetene, respectiv ale consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
(2) Costul standard cuprinde cheltuielile de personal, materiale si servicii, manuale
scolare, dotari generale prevazute de standardele de autorizare/acreditare, întretinere curenta si
cheltuieli cu perfectionarea profesionala, cu exceptia celor care se suporta din bugetul
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Finantarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizeaza pe
comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de catre consiliile judetene/
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnica de specialitate a
inspectoratelor scolare.
(4) Finantarea de baza se asigura pentru toate unitatile de învatamânt preuniversitar
publice. Pentru unitatile de învatamânt preuniversitar privat acreditate finantarea de baza se
asigura conform prevederilor art. 91 alin. (1).
(5) Finantarea de baza se aloca unitatii de învatamânt în care este înscris
elevul/prescolarul si se transfera la o alta unitate de învatamânt daca elevul/prescolarul se
transfera sau se reînmatriculeaza la o alta unitate de învatamânt.
(6) În finantarea de baza a unitatii de învatamânt preuniversitar unde sunt conditii de
izolare, costul standard per elev si per prescolar se calculeaza cu un coeficient marit de
dispersare.
(7) Licitatiile pentru manuale scolare, al caror continut a fost avizat de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, se organizeaza de consiliile judetene, respectiv de
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti. Achizitionarea de manuale scolare se
face de unitatile de învatamânt pe baza preturilor obtinute la licitatiile organizate de consiliile
judetene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
Art. 96. – (1) Finantarea complementara se asigura din sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale de care
apartin unitatile de învatamânt preuniversitar public, exceptie facând liceele care se finanteaza
prin bugetele consiliilor judetene, respectiv bugetele consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti.
(2) Finantarea complementara cuprinde urmatoarele categorii de cheltuieli:
a) investitii, reparatii capitale, consolidari;
b) subventii pentru internate si cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodica a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 74 alin. (1);
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicala obligatorie periodica a salariatilor din
învatamântul preuniversitar, cu exceptia celor care, potrivit legii, se efectueaza gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri scolare si activitati educative extrascolare organizate
în cadrul sistemului de învatamânt.
(3) Finantarea complementara aprobata anual prin legea bugetului de stat se
repartizeaza pe comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti de catre
consiliile judetene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, cu
asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor scolare.
(4) Finantarea de baza si finantarea complementara se fac pe baza contractului de
performanta încheiat între directorul unitatii de învatamânt preuniversitar si primarul
localitatii/primarul de sector în a carei raza teritoriala se afla unitatea de învatamânt, respectiv cu
presedintele consiliului judetean/primarul de sector, în cazul liceelor. Aceeasi prevedere se
aplica si pentru unitatile de învatamânt liceal care au în structura niveluri de învatamânt
prescolar, primar, gimnazial si postliceal.
(5) Directorul si consiliul de administratie al unitatii de învatamânt cu personalitate
juridica raspund de încadrarea în bugetul aprobat, în conditiile legii.
Art. 97. – (1) Finantarea suplimentara se acorda ca suma globala fixa din bugetul
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru premierea unitatilor de
învatamânt cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performantelor
scolare.
(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti
si consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti contribuie la
finantarea suplimentara, acordând granturi unitatilor de învatamânt, în baza unei metodologii
proprii.
Art. 98. – (1) Unitatile de învatamânt preuniversitar public pot obtine venituri proprii
din activitati specifice, conform legii, din donatii, sponsorizari sau din alte surse legal
constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminueaza finantarea de baza, complementara sau
suplimentara si sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administratie. La sfârsitul anului
bugetar, sumele necheltuite ramân în contul unitatii de învatamânt care le-a realizat si se
reporteaza pentru bugetul anual urmator.
Art. 99. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului finanteaza
anual, în cadrul programelor nationale aprobate prin hotarâre a Guvernului, urmatoarele
competitii:
a) competitii între scoli care se bazeaza pe evaluarea institutionala a fiecarei unitati
de învatamânt dupa doua axe majore: incluziune si performanta. În urma evaluarilor dupa fiecare
dintre cele doua axe, se va realiza o clasificare a scolilor pe 5 niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”,
„Bun”, „Satisfacator” si „Nesatisfacator”. Sunt premiate atât scolile cu excelenta în incluziune,
cât si cele cu excelenta în performanta, publice sau private. Scolile care obtin calificativul
„Satisfacator” sau „Nesatisfacator” se supun monitorizarii în vederea corectiei;
b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, scolile vor desemna „Profesorul anului”, ca semn al excelentei în predare. La nivel
judetean si national va fi desemnat „Profesorul anului” pentru fiecare disciplina din planul de
învatamânt. Excelenta în predare va fi recompensata financiar, prin programul national de
stimulare a excelentei didactice;
c) performanta elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creatie tehnicostiintifica
si artistica si la olimpiadele sportive se recompenseaza financiar prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) În lansarea competitiilor, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
se consulta cu asociatiile reprezentative ale parintilor, asociatiile profesionale reprezentative ale
cadrelor didactice, Consiliul National al Elevilor si cu sindicatele reprezentative.
Art. 100. – (1) Bugetul de venituri si cheltuieli se întocmeste anual, de catre fiecare
unitate de învatamânt preuniversitar, conform normelor metodologice de finantare a
învatamântului preuniversitar elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, se aproba si se executa conform legii.
(2) Excedentele anuale rezultate din executia bugetului de venituri si cheltuieli ale
activitatilor finantate integral din venituri proprii se reporteaza în anul urmator si se folosesc cu
aceeasi destinatie sau, cu aprobarea consiliului de administratie, se utilizeaza pentru finantarea
altor cheltuieli ale unitatii de învatamânt.
(3) Finantarea unitatilor de învatamânt special, a claselor de învatamânt special, a
elevilor din învatamântul special, a liceelor si a CJRAE/Centrul Municipal Bucuresti de Resurse
si de Asistenta Educationala, se asigura din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat prin consiliile judetene, respectiv prin Consiliul General al Municipiului Bucuresti,
indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.
Art. 101. – (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, se asigura urmatoarele cheltuieli aferente unitatilor de învatamânt
preuniversitar, inclusiv pentru învatamântul special:
a) finantarea programelor nationale ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, aprobate prin hotarâre a Guvernului;
b) fondul de rezerva, constituit prin hotarâre a Guvernului, pentru implementarea
descentralizarii;
c) componenta locala aferenta proiectelor aflate în derulare, cofinantate de Guvernul
României si de organismele financiare internationale, precum si rambursarile de credite externe
aferente proiectelor respective;
d) bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum si bursele pentru elevii
straini si etnicii români din afara granitelor tarii;
e) organizarea evaluarilor, a simularilor si a examenelor nationale;
f) perfectionarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice si didactice auxiliare,
pentru implementarea politicilor si strategiilor Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului;
g) finantarea, pe baza de hotarâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau
multianuale de investitii, de modernizare si de dezvoltare a bazei materiale a institutiilor publice
de învatamânt preuniversitar public, inclusiv consolidari si reabilitari de scoli si dotari;
h) finantarea unor programe nationale de protectie sociala, stabilite prin reglementari
specifice;
i) finantarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învatamânt
si pe meserii, tehnico-aplicative, stiintifice, de creatie, concursuri si festivaluri cultural-artistice,
campionate si concursuri sportive scolare, cu participare nationala si internationala, precum si
olimpiade internationale pe obiecte de învatamânt.
(2) Finantarea cheltuielilor privind inspectoratele scolare, casele corpului didactic,
palatele si cluburile copiilor si elevilor, cluburile sportive scolare, se asigura din bugetul de stat
prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Cluburile sportive scolare, precum si palatele si cluburile copiilor pot sa fie
finantate si de autoritatile locale.
(4) Consiliul judetean/consiliile locale ale sectoarelor si Consiliul General al
Municipiului Bucuresti aloca, prin hotarâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe
venit la dispozitia acestora, în vederea finantarii unitatilor de învatamânt preuniversitar public,
prin finantarea complementara.
(5) Consiliul judetean/Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigura fonduri
pentru organizarea si desfasurarea olimpiadelor si a concursurilor scolare judetene/ale
municipiului Bucuresti.
(6) Cheltuielile aferente facilitatilor acordate elevilor privind transportul pe calea
ferata si cu metroul se finanteaza prin bugetul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si
din alte surse, potrivit legii.
Art. 102. – Constituirea si alocarea bugetului pentru învatamântul preuniversitar se
face dupa urmatoarea procedura: Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin
Unitatea pentru Finantarea Învatamântului Preuniversitar si prin inspectoratele scolare judetene,
respectiv Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti monitorizeaza implementarea noului
mecanism de finantare a învatamântului preuniversitar si asigura asistenta specializata unitatilor
si institutiilor din învatamântul preuniversitar. Primarul localitatii, respectiv primarii sectoarelor
municipiului Bucuresti, presedintele consiliului judetean, în calitate de ordonatori principali de
credite, raspund în solidar cu directorul unitatii de învatamânt de utilizarea fondurilor bugetare,
în conditiile legii.

Sectiunea a 2-a
Baza materiala a învatamântului preuniversitar public
Art. 103. – (1) Baza materiala a învatamântului preuniversitar public consta în întreg
activul patrimonial al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, al institutiilor si
unitatilor de învatamânt preuniversitar existent la data intrarii în vigoare a prezentei legi, precum
si în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior si cuprinde: terenuri si cladiri destinate
procesului de învatamânt preuniversitar, dotari si echipamente, biblioteci, statiuni didactice si de
cercetare, ateliere scolare, ferme didactice, terenuri agricole, camine, internate, cantine, palate si
cluburi ale copiilor, baze cultural-sportive si de odihna, precum si orice alt obiect de patrimoniu
destinat procesului de învatamânt si salariatilor din învatamântul preuniversitar.
(2) Terenurile si cladirile unitatilor de educatie timpurie, de învatamânt prescolar,
scolile primare si gimnaziale, liceele situate în orase, municipii sau municipii resedinta de judet,
inclusiv celelalte niveluri de învatamânt din cadrul acestora, înfiintate de stat, fac parte din
domeniul public local si sunt administrate de catre consiliile locale. Celelalte componente ale
bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de
administratie, conform legislatiei în vigoare.
(3) Terenurile si cladirile în care îsi desfasoara activitatea liceele situate în comune,
inclusiv celelalte niveluri de învatamânt din cadrul acestora, unitatile de învatamânt special
publice, centrele judetene de resurse si asistenta educationala fac parte din domeniul public
judetean, respectiv al sectoarelor municipiului Bucuresti, si sunt în administrarea consiliului
judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, în a caror raza
teritoriala îsi desfasoara activitatea, prin consiliile de administratie ale unitatilor de învatamânt
respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unitatilor de învatamânt special publice,
ale cluburilor sportive scolare, ale palatelor si cluburilor copiilor si elevilor, precum si ale
centrelor judetene de resurse si asistenta educationala sunt de drept proprietatea acestora si sunt
administrate de catre consiliile de administratie ale acestora.
(4) Terenurile si cladirile în care îsi desfasoara activitatea inspectoratele scolare
judetene, casele corpului didactic, centrul national de excelenta, centrele recreative si de
divertisment, Palatul National al Copiilor, precum si alte unitati din subordinea Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ale caror cheltuieli curente si de capital se
finanteaza de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin inspectoratele scolare judetene si
prin consiliile de administratie ale acestor unitati. Celelalte componente ale bazei materiale sunt
de drept proprietatea unitatilor si institutiilor respective si sunt administrate de acestea.
(5) Schimbarea destinatiei bazei materiale a institutiilor si unitatilor de învatamânt
preuniversitar public se poate face de catre autoritatile administratiei publice locale, numai cu
avizul conform al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. În caz contrar, actele
de schimbare a destinatiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infractiune si se
pedepseste conform legii penale.
Art. 104. – Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile apartinând
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau institutiilor si unitatilor de
învatamânt si cercetare stiintifica din sistemul învatamântului public, precum si asupra bunurilor
apartinând consiliilor locale, judetene si, respectiv Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, în care îsi desfasoara activitatea unitatile de învatamânt preuniversitar public, se face,
dupa caz, în registrul de inscriptiuni si transcriptiuni, în cartile funciare sau în cartile de
publicitate funciara, cu scutire de plata taxelor prevazute de lege.
Art. 105. – (1) Pentru îndeplinirea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului colaboreaza cu ministere, cu institutii de învatamânt superior, cu
consiliile judetene/locale, prefecturi, primarii, servicii publice descentralizate/deconcentrate,
organizatii ale partenerilor sociali reprezentative, precum si cu alte organizatii ale societatii
civile.
(2) Unitatile de învatamânt colaboreaza cu consiliile judetene/locale, cu serviciile
publice descentralizate/deconcentrate, cu organizatii ale partenerilor sociali, în vederea asigurarii
calitatii procesului de învatamânt.
(3) Parteneriatul social se exercita la toate nivelurile decizionale pentru educatie si
formare profesionala, prin consultare si în baza unei relatii directe de colaborare.
(4) Formele de parteneriat social public-privat se concretizeaza prin protocol de
colaborare, prin contract, prin conventie sau prin alte forme.
(5) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, institutiile si unitatile de
învatamânt asigura transparenta actiunilor si activitatilor desfasurate si pun la dispozitia celor
interesati informatiile de interes public.
T I T L U L I I I
ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 106. – (1) Prezentul titlu reglementeaza structura, functiile, organizarea si
functionarea învatamântului superior din România.
(2) Învatamântul superior este organizat în universitati, academii de studii, institute,
scoli de studii superioare si altele asemenea.
(3) Institutiile de învatamânt superior pot fi de stat, particulare sau confesionale.
Aceste institutii au personalitate juridica, au caracter nonprofit si sunt apolitice. În functie de
natura patrimoniului, se clasifica în publice si private, conform prevederilor art. 8 alin.(1).
Art. 107. – (1) Învatamântul superior se poate organiza doar în institutii de
învatamânt superior care au obtinut autorizarea de functionare provizorie sau acreditarea, potrivit
legii.
(2) Actele de finalizare a studiilor, emise în România de catre institutii de învatamânt
superior acreditate, sunt recunoscute de stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.
Art. 108. – (1) Sistemul national de învatamânt superior include toate institutiile de
învatamânt superior acreditate sau autorizate provizoriu.
(2) Institutiile de învatamânt superior din strainatate, recunoscute legal, ca atare, în
statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu
institutii de învatamânt superior acreditate din România, numai cu respectarea legislatiei în
vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea si asigurarea calitatii programelor de studii.
(3) Institutiile de învatamânt superior românesti pot organiza, în România sau în alte
state, programe de studii comune cu institutii de învatamânt superior din strainatate, recunoscute
ca atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizeaza în strainatate,
trebuie sa respecte reglementarile legale în vigoare atât în România, cât si în statele respective.
Art. 109. – Misiunea învatamântului superior este de a genera si de a transfera
cunoastere catre societate prin:
a) formare initiala si continua la nivel universitar, în scopul dezvoltarii personale, a
insertiei profesionale a individului si a satisfacerii nevoii de competenta a mediului
socio-economic;
b) cercetare stiintifica, dezvoltare, inovare si transfer tehnologic, prin creatie
individuala si colectiva, în domeniul stiintelor, al stiintelor ingineresti, al artelor, al literelor, prin
asigurarea performantelor si dezvoltarii fizice si sportive, precum si prin valorificarea si
diseminarea rezultatelor acestora.
Art. 110. – (1) Sistemul national de învatamânt superior se bazeaza pe urmatoarele
principii:
a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertatii academice;
c) principiul raspunderii publice;
d) principiul asigurarii calitatii;
e) principiul echitatii;
f) principiul eficientei manageriale si financiare;
g) principiul transparentei;
h) principiul respectarii drepturilor si libertatilor studentilor si ale personalului
academic;
i) principiul independentei de ideologii, religii si doctrine politice;
j) principiul libertatii de mobilitate nationala si internationala a studentilor, a cadrelor
didactice si a cercetatorilor;
k) principiul consultarii partenerilor sociali în luarea deciziilor;
l) principiul centrarii educatiei pe student.
(2) În învatamântul superior nu sunt admise discriminari pe criterii de vârsta,
nationalitate, etnie, sex, origine sociala, orientare politica sau religioasa, orientare sexuala sau
alte tipuri de discriminare, cu exceptia masurilor afirmative prevazute de lege.
(3) În învatamântul superior exista si pot fi organizate facultati de teologie, în
conformitate cu prevederile art. 14 si institute de cercetare teologica în consens cu perspectivele
ecumenice si irenice internationale si în conformitate cu prevederile legale.
Art. 111. – (1) În institutiile de învatamânt superior publice, învatamântul este
gratuit, pentru cifra de scolarizare aprobata anual de Guvern, si cu taxa.
(2) În institutiile de învatamânt superior privat, învatamântul este cu taxa.
(3) Institutiile de învatamânt superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor,
care este decis de Senatul universitar potrivit legii, si au obligatia sa îl comunice tuturor celor
interesati.
Art. 112. – (1) Calificarile dobândite de absolventii programelor de studii sunt
atestate prin diplome, prin certificate si prin alte acte de studii eliberate numai de catre institutiile
de învatamânt superior acreditate.
(2) Diplomele corespunzatoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri
oficiale si nu pot fi emise decât de institutiile acreditate, pentru programele de studii acreditate
sau autorizate provizoriu. În acest din urma caz trebuie sa existe o alta specializare acreditata
într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizata. Nerespectarea acestei prevederi constituie
infractiunea de fals material în înscrisuri oficiale si se pedepseste conform legii penale.
Art. 113. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este autoritate
publica si este abilitat sa urmareasca, sa controleze aplicarea si respectarea reglementarilor
legale în domeniul învatamântului superior si sa aplice, daca este cazul, sanctiuni. De asemenea,
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului exercita un control a posteriori
împreuna cu autoritatile abilitate asupra actelor prin care institutiile de învatamânt superior
exercita autonomia universitara.
Art. 114. – (1) Institutiile de învatamânt superior au patrimoniu propriu pe care îl
gestioneaza conform legii.
(2) Institutiile de învatamânt superior publice si private se înfiinteaza prin lege, la
propunerea Guvernului.
(3) Initiativa înfiintarii institutiei de învatamânt superior publice apartine Guvernului.
Initiativa înfiintarii institutiei de învatamânt superior particular si confesional apartine unei
persoane fizice, unui grup de persoane fizice, unei fundatii, asociatii, unui cult religios sau unui
alt furnizor de educatie, denumit fondator.
Art. 115. – (1) Autonomia universitara si libertatea academica sunt garantate prin
lege. Institutiile de învatamânt superior se organizeaza si functioneaza independent de orice
ingerinte ideologice, politice sau religioase.
(2) Autonomia universitara da dreptul comunitatii universitare sa-si stabileasca
misiunea proprie, strategia institutionala, structura, activitatile, organizarea si functionarea
proprie, gestionarea resurselor materiale si umane, cu respectarea stricta a legislatiei în vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprima în Carta
universitatii, aprobata de Senatul universitar, în concordanta stricta cu legislatia în vigoare.
(4) Autonomia universitara se exercita numai cu conditia asumarii raspunderii
publice.
(5) În institutiile de învatamânt superior este asigurata libertatea cercetarii în ceea ce
priveste stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor si valorificarea rezultatelor.
(6) În institutiile de învatamânt superior este interzisa periclitarea sub orice forma a
dreptului la exprimarea libera a opiniilor stiintifice si artistice.
(7) Studentilor le este asigurat dreptul la libera alegere a cursurilor si specializarilor,
în conformitate cu normele legale în vigoare si cu planurile de învatamânt.
(8) Structurile si functiile de conducere ale universitatilor particulare si confesionale,
atributiile, modul de constituire, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt
stabilite de Carta universitara, cu avizul consultativ al fondatorilor si aprobata de Senatul
universitar.
Art. 116. – (1) Raspunderea publica obliga orice institutie de învatamânt superior de
stat sau particulara:
a) sa respecte legislatia în vigoare, Carta proprie si politicile nationale si europene în
domeniul învatamântului superior;
b) sa aplice si sa se supuna reglementarilor în vigoare referitoare la asigurarea si
evaluarea calitatii în învatamântul superior;
c) sa respecte politicile de echitate si etica universitara, cuprinse în codul de etica si
deontologie profesionala aprobat de Senatul universitar;
d) sa asigure eficienta manageriala si eficienta cheltuirii banului public;
e) sa asigure transparenta tuturor deciziilor si activitatilor sale, conform legislatiei în
vigoare;
f) sa respecte libertatea academica a personalului didactic, didactic auxiliar si de
cercetare, precum si drepturile si libertatile studentilor.
(2) În cazul universitatilor confesionale, raspunderea publica presupune respectarea
statutului si a prevederilor dogmatice si canonice specifice cultului respectiv.
Art. 117. – (1) În cazul în care se constata nerespectarea obligatiilor prevazute la
art. 116, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aplica în termen de maximum
3 luni una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) sesizeaza Senatul universitar;
b) revoca rectorul, prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, în baza constatarii Consiliului de Etica si Management Universitar, cu consultarea
Senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucratoare de la data emiterii ordinului de
revocare, Senatul universitar are obligatia sa desemneze un prorector care reprezinta
universitatea si care devine ordonator de credite pâna la confirmarea unui nou rector de catre
ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În termen de 3 luni de la emiterea
ordinului de revocare, Senatul universitar finalizeaza procedurile de desemnare a unui nou
rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare si trimite spre confirmare ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului numele noului rector;
c) reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finantarile din surse publice;
d) propune Guvernului initierea unui proiect de lege de desfiintare a institutiei de
învatamânt superior în cauza.
(2) Constatarea încalcarii obligatiilor prevazute la art. 116 se face de catre Consiliul
de Etica si Management Universitar din care fac parte 3 reprezentanti numiti de catre Consiliul
National al Rectorilor, 3 reprezentanti numiti de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii
Tineretului si Sportului si câte un reprezentant numit de catre ARACIS, Consiliul National
pentru Finantarea Învatamântului Superior (CNFIS), CNCSIS, federatiile sindicale
reprezentative din învatamântul superior si federatiile nationale ale studentilor.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura protectia
intereselor, a drepturilor si a libertatilor personalului si studentilor din institutiile de învatamânt
superior sanctionate.
Art. 118. – (1) Spatiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor,
terenurilor, statiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, gradinilor
botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor si clinicilor universitare,
caselor studentilor, precum si dotarile aferente, folosite de institutia de învatamânt superior,
indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptatita sa le utilizeze.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) spatiile si dotarile aferente care apartin
Ministerului Sanatatii si ministerelor cu retea sanitara proprie, în care se desfasoara învatamântul
medical superior, spatiile care apartin cultelor în care se desfasoara învatamântul confesional,
precum si spatiile care apartin Ministerului Apararii Nationale si Ministerului Administratiei si
Internelor, Serviciului Român de Informatii, în care se desfasoara învatamânt de specialitate.
(3) Spatiul universitar este inviolabil. Accesul în spatiul universitar este permis
numai în conditiile stabilite prin lege si prin Carta universitara.
Art. 119. – (1) Comunitatea universitara este constituita din studenti, personal
didactic de predare si cercetare, personal didactic auxiliar si personal nedidactic care are contract
de munca cu universitatea.
(2) Din comunitatea universitara fac parte si persoane carora li s-a conferit calitatea
de membru al comunitatii universitare prin hotarâre a Senatului universitar.
(3) Membrii comunitatii universitare au drepturile si îndatoririle stabilite prin
reglementarile legale în vigoare si prin Carta universitara.
Art. 120. – (1) Carta universitara prezinta optiunile majore ale comunitatii
universitare si se aplica în tot spatiul universitar.
(2) Carta universitara trebuie sa se refere în mod expres la:
a) modalitatile de desemnare si revocare a mandatelor structurilor si organismelor de
conducere ale universitatii si a oricarui membru al acestora, în conformitate cu legislatia în
vigoare;
b) situatiile de conflicte de interese si incompatibilitati, incluzând prevederea ca în
aceeasi facultate nu pot ocupa simultan functii de conducere, la oricare nivel, soti, afini si rude
pâna la gradul III, inclusiv;
c) în învatamântul superior particular si confesional situatiile de conflict de interese
si incompatibilitati se stabilesc prin Carta universitara;
d) conditiile si modul de desfasurare a concursurilor de selectie a personalului
didactic, de cercetare, didactic auxiliar si tehnico-administrativ;
e) modul în care se realizeaza gestiunea si protectia resurselor universitatii;
f) conditiile în care se constituie fondurile proprii si stabilirea în mod independent a
destinatiei acestora si a conditiilor în care sunt utilizate;
g) conditiile în care se pot încheia contracte cu institutiile publice si cu alti operatori
economici în vederea unor programe de cercetare fundamentala si aplicativa sau a cresterii
nivelului de calificare a specialistilor cu studii universitare;
h) conditiile în care universitatea se poate asocia cu alte institutii de învatamânt
superior sau cu alte organizatii pentru îndeplinirea misiunii sale;
i) modalitatile în care se pot construi, detine si folosi elementele aferente bazei
materiale a universitatii, necesare educatiei si cercetarii stiintifice;
j) modalitatile în care se deruleaza actiunile de cooperare internationala ale institutiei
de învatamânt superior, încheierea de contracte si participarea la organizatiile europene si
internationale;
k) modalitatile de colaborare dintre structurile de conducere ale universitatilor si
sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic si administrativ si cu organizatiile
studentesti legal constituite;
l) orice alte aspecte socotite relevante de catre Senatul universitar, ce corespund
legislatiei în vigoare.
(3) Carta universitara se elaboreaza si se adopta de catre Senatul universitar, numai
dupa dezbaterea cu comunitatea academica, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(4) Carta universitara nu poate contine prevederi contrare legislatiei în vigoare.
Nerespectarea legilor în continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului
respectiv.
(5) Carta universitara se avizeaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 121. – (1) Institutiile de învatamânt superior pot înfiinta, singure sau prin
asociere, societati comerciale, fundatii sau asociatii, cu aprobarea Senatului universitar. Conditia
ca acestea sa se înfiinteze este aceea ca ele sa contribuie la cresterea performantelor institutiei si
sa nu influenteze negativ în niciun fel activitatile de învatamânt, cercetare si consultanta.
(2) Institutiile de învatamânt superior pot constitui consortii, inclusiv cu unitatile de
cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislatiei în vigoare.
(3) La constituirea societatilor comerciale, a fundatiilor sau a asociatiilor, institutia
publica de învatamânt superior poate aduce aport în numerar si în natura doar dreptul de
folosinta si de administrare asupra bunurilor pe care le are în patrimoniu.
Art. 122. – (1) Institutiile de învatamânt superior adopta un cod de etica si
deontologie profesionala universitara. Acesta face parte din Carta universitara.
(2) Rectorul universitatii are obligatia sa prezinte, în luna aprilie a fiecarui an, un
raport privind starea universitatii. Raportul este facut public pe site-ul universitatii si este
transmis tuturor partilor interesate. Acest raport include cel putin:
a) situatia financiara a universitatii, pe surse de finantare si tipuri de cheltuieli;
b) situatia fiecarui program de studii;
c) situatia personalului institutiei;
d) rezultatele activitatilor de cercetare;
e) situatia asigurarii calitatii activitatilor din cadrul universitatii;
f) situatia respectarii eticii universitare si a eticii activitatilor de cercetare;
g) situatia posturilor vacante;
h) situatia insertiei profesionale a absolventilor din promotiile precedente.
(3) Raportul anual al rectorului este o componenta a raspunderii publice si constituie
o conditie fundamentala pentru accesul la finantarile din bugetul public.
CAPITOLUL II
STRUCTURA ORGANIZATORICA
A INSTITUTIILOR DE ÎNVATAMÂNT SUPERIOR
Art. 123. – (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumata, orice
institutie de învatamânt superior poate cuprinde urmatoarele componente organizatorice:
facultati, departamente, institute, centre sau laboratoare, unitati de proiectare, centre de
consultanta, clinici universitare, studiouri si ateliere artistice, muzee, centre pentru formarea
continua a resurselor umane, unitati de microproductie si prestari servicii, statiuni experimentale
sau alte entitati pentru activitati de productie si transfer de cunoastere si tehnologie. În structura
institutiilor de învatamânt superior functioneaza servicii tehnico - administrative.
(2) Institutia de învatamânt superior poate înfiinta, pe perioada determinata si pe
proiecte, unitati de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri si cheltuieli, care au
autonomie si statute proprii, aprobate de Senatul universitar.
(3) Componentele prevazute la alin. (1) si (2) sunt organizate de fiecare institutie de
învatamânt superior, astfel încât institutia sa-si realizeze misiunea, sa asigure criteriile si
standardele de calitate si sa gestioneze în mod eficient activitatile de învatamânt, cercetare,
productie sau transfer cognitiv si tehnologic.
Art. 124. – (1) Facultatea este unitatea functionala care elaboreaza si gestioneaza
programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale stiintelor, artelor
sau sportului.
(2) Orice facultate se înfiinteaza, se organizeaza sau se desfiinteaza la propunerea si
cu aprobarea Senatului universitar, prin hotarâre anuala a Guvernului privind structura
institutiilor de învatamânt superior.
(3) Într-o institutie publica de învatamânt superior, Guvernul, pe baza contractului
institutional, cu consultarea Senatului universitar, poate sa înfiinteze si sa finanteze un program
de studii sau o facultate cu acele programe de studii care raspund unor cerinte stringente de
instruire si formare profesionala în domenii de interes national. Programele de studii astfel
propuse se supun reglementarilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calitatii în
învatamântul superior.
(4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, scoli doctorale, scoli
postuniversitare si extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de
studii pe tipuri si cicluri de studii universitare.
(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), în situatii temeinic justificate, Guvernul,
la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, poate înfiinta/desfiinta
facultati, cu consultarea Senatului universitar.
Art. 125. – (1) Departamentul este unitatea academica functionala care asigura
producerea, transmiterea si valorificarea cunoasterii în unul sau mai multe domenii de
specialitate.
(2) Un departament poate avea în componenta centre sau laboratoare de cercetare,
ateliere artistice, scoli postuniversitare si extensii universitare .
(3) Departamentul se înfiinteaza, se organizeaza, se divizeaza, se comaseaza sau se
desfiinteaza prin hotarâre a Senatului universitar la propunerea cadrelor didactice din consiliul
facultatii/facultatilor în care functioneaza.
(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care
functioneaza ca unitati de venituri si cheltuieli în cadrul universitatii.
Art. 126. – Institutele, statiunile experimentale, centrele sau laboratoarele sunt
aprobate de catre Senatul universitar pentru organizarea activitatilor de cercetare-dezvoltare si se
supun legislatiei în vigoare.
Art. 127. – (1) Învatamântul superior pentru minoritatile nationale se realizeaza:
a) în institutii de învatamânt superior în cadrul carora functioneaza
facultati/linii/programe de studii cu predare în limba materna;
b) în institutii de învatamânt superior multiculturale si multilingve; în acest caz, se
constituie sectii/linii cu predare în limbile minoritatilor nationale;
c) în cadrul institutiilor de învatamânt superior pot fi organizate grupe, sectii sau linii
de predare în limbile minoritatilor, în conditiile legii.
(2) Linia de studiu din cadrul universitatii multilingve si multiculturale se
organizeaza în departamente. Consiliul facultatii elaboreaza un regulament de functionare, care
reglementeaza procedurile de alegere si alte aspecte specifice structurilor organizatorice, în
termen de 3 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
(3) Sectia de studiu este o forma de organizare a învatamântului universitar într-o
limba a minoritatilor nationale, care poate fi institutionalizata, atât la nivelul universitatii, cât si
în cadrul unei facultati prin departamentul sectiei, care are în componenta programele de studiu
si structurile organizatorice aferente. Sectiile beneficiaza de autonomie universitara în
organizarea activitatilor didactice.
(4) În învatamântul universitar pentru minoritatile nationale, se asigura pregatirea în
ciclul I de studii universitare de licenta, în ciclul II de studii universitare de master si în ciclul III
de studii universitare de doctorat, precum si în învatamântul postuniversitar, în limba materna.
(5) Finantarea de baza se calculeaza dupa un coeficient marit pentru studentii care
urmeaza cursurile în limba unei minoritati nationale.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE
Sectiunea 1
Structura anului universitar
Art. 128. – (1) Anul universitar începe, de regula, în prima zi lucratoare a lunii
octombrie, si include doua semestre. Un semestru are, de regula, o durata de 14 saptamâni de
activitati didactice, urmate, de minimum 3 saptamâni de examene. Structura anului universitar se
aproba de catre Senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un
semestru se are în vedere o perioada de minimum 17 saptamâni.
(2) Senatul universitar al fiecarei institutii de învatamânt superior aproba anual, cu
cel putin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea
profesionala a studentilor, precum si calendarul activitatilor educationale specifice semestrelor
academice de studiu.
Sectiunea a 2-a
Programe de studii universitare
Art. 129. – (1) Programul de studii universitare reprezinta un grup de unitati
curriculare de predare, învatare, cercetare, aplicatii practice si evaluare planificate astfel încât sa
duca la o calificare universitara certificata printr-o diploma si printr-un supliment de diploma.
(2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul
calificarii definit în Cadrul national al calificarilor si este inclus în Registrul Calificarilor din
Învatamântul Superior (RCIS). Curriculumul unui program de studii universitare se stabileste
astfel încât sa maximizeze sansele obtinerii calificarii dorite si se aproba de catre Senatul
universitar.
(3) Concordanta dintre curriculum si calificarea oferita de programul de studii
universitare este un aspect esential al asigurarii calitatii.
(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii si organizate
pe 3 cicluri de studiu: licenta, master, doctorat.
(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupatii si functii specifice fiecarui
ciclu de studii universitare absolvit.
Art. 130. – (1) Organizarea programelor de studii este de competenta institutiilor de
învatamânt superior, cu respectarea legislatiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar
organizat, Senatul universitar aproba un regulament propriu de organizare si functionare, în
acord cu standardele nationale si internationale generale si specifice de calitate.
(2) Un program de studii universitare functioneaza legal daca este autorizat
provizoriu sau acreditat si functioneaza în conditiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv
acreditare. Organizarea si desfasurarea de programe de studii universitare care nu functioneaza
legal se sanctioneaza cu nerecunoasterea studiilor pentru beneficiari, precum si cu amenda
pentru organizatori, potrivit legii penale, si cu retragerea autorizatiei de functionare provizorie,
respectiv a acreditarii pentru institutia în cauza.
(3) Autorizarea provizorie si acreditarea programelor de studii universitare se
realizeaza distinct pentru fiecare forma de învatamânt, fiecare limba de predare si pentru fiecare
locatie geografica în care se desfasoara.
(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene reglementarea
nationala nu poate contraveni celei europene.
(5) Nomenclatorul domeniilor si al programelor de studii universitare, domeniile si
programele de studii universitare acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu, locatiile
geografice de desfasurare, numarul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de
studii universitare, forma de învatamânt sau limba de predare si numarul maxim de studenti care
pot fi scolarizati si care este propus de ARACIS, se stabilesc anual prin hotarâre a Guvernului,
promovata de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, înaintea datei de
31 martie a fiecarui an.
Sectiunea a 3-a
Forme de organizare
Art. 131. – (1) Programele de studii universitare de licenta se pot organiza în
urmatoarele forme de învatamânt: zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta.
(2) Programele de studii universitare de master se pot organiza în urmatoarele forme
de învatamânt: zi, seral si cu frecventa redusa.
Art. 132. – (1) Formele de organizare ale programelor de studii sunt:
a) zi, respectiv seral, caracterizate prin activitati de învatamânt programate pe durata
întregii zile, respectiv dupa programul normal de lucru, aproximativ uniform distribuite
saptamânal/zilnic pe parcursul semestrului si presupunând întâlnirea fata în fata a studentilor cu
cadrele didactice de predare în spatiul universitar;
b) cu frecventa redusa, caracterizata prin activitati dedicate mai ales unor cursuri de
sinteza si pregatirii aplicative, programate în mod compact si periodic, presupunând întâlnirea
fata în fata a studentilor cu cadrele didactice de predare în spatiul universitar, completate de alte
mijloace de pregatire specifice învatamântului la distanta;
c) la distanta, caracterizata prin utilizarea unor resurse specifice electronice,
informatice si de comunicatii, activitati de autoînvatare si autoevaluare completate de activitati
de tutoriat specifice.
(2) Fac exceptie de la prevederile art. 129 programele de studii de licenta si master
din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de
învatamânt de zi.
(3) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza la formele de
învatamânt de zi si cu frecventa redusa.
(4) Diplomele si certificatele de studii universitare eliberate de institutiile de
învatamânt superior, în conditiile legii, pentru aceleasi programe de studii, indiferent de forma
de învatamânt absolvita, sunt echivalente.
(5) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învatamânt seral, cu
frecventa redusa si la distanta numai institutiile de învatamânt superior care au acreditat
programul de învatamânt respectiv la forma de învatamânt de zi.
Sectiunea a 4-a
Contracte de studii
Art. 133. – Institutia de învatamânt superior semneaza cu fiecare student/studentdoctorand/
cursant/cercetator post-doctoral înmatriculat la un program de studii , un contract de
studii universitare în concordanta cu prevederile regulamentelor de organizare si desfasurare a
programelor de studii si cu respectarea legislatiei în vigoare.
Sectiunea a 5-a
Admiterea în programe de studiu
Art. 134. – (1) Admiterea în învatamântul superior de stat si privat pentru fiecare
ciclu si program de studii universitare este de competenta fiecarei institutii de învatamânt
superior si se organizeaza pe baza metodologiilor specifice de admitere stabilite de Senatul
universitar, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) La admiterea în învatamântul superior public si privat pentru fiecare ciclu si
program de studii universitare pot candida cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai
statelor apartinând Spatiului Economic European si ai Confederatiei Elvetiene în aceleasi
conditii prevazute de lege pentru cetatenii români, inclusiv în ceea ce priveste taxele de
scolarizare. Recunoasterea studiilor efectuate în afara României se realizeaza de catre directia de
specialitate din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în conditiile
legii.
(3) Institutiile de învatamânt superior pot percepe de la candidati, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea si desfasurarea admiterii, în
cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot sa prevada, prin
metodologiile proprii de admitere, scutirea de plata a acestor taxe sau reducerea lor.
(4) Un candidat declarat admis poate beneficia de finantare de la buget o singura
data, pentru fiecare dintre cele 3 cicluri de studii universitare.
(5) Persoana admisa la un program de studii universitare de licenta, master sau
doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioada a prezentei
sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare si pâna la sustinerea examenului de
finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai putin pe perioadele de întrerupere a studiilor.
(6) Institutiile de învatamânt superior au obligatia sa restituie, în cel mult doua zile
lucratoare de la depunerea cererii si neconditionat, fara perceperea unor taxe, dosarele
candidatilor declarati respinsi sau ale celor care renunta la locul obtinut prin admitere, dupa
afisarea rezultatelor finale.
Sectiunea a 6-a
Examene de finalizare a studiilor
Art. 135. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învatamântul superior sunt:
a) de licenta, pentru ciclul de studii universitare de licenta, sau de diploma pentru
învatamântul din domeniul stiintelor ingineresti;
b) de dizertatie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) de sustinere publica a tezei de doctorat;
d) de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) de selectie, care precede examenul de licenta, în cazul studentilor/absolventilor
care provin de la institutii de învatamânt superior si/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.
(2) Examenele prevazute la alin. (1) se organizeaza si se desfasoara numai de catre
institutiile de învatamânt superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de Senatul
universitar si care respecta metodologia-cadru aprobata de ministrul educatiei, cercetarii,
tineretului si sportului în termen de 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
(3) Absolventii programelor de studiu din institutiile de învatamânt superior
autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen de licenta numai în cadrul institutiilor de
învatamânt superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate.
Sectiunea a 7-a
Examenele de evaluare pe parcurs ale studentilor
Art. 136. – (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii
este determinat prin evaluari sumative de tip examen si prin evaluarea continua.
(2) Institutiile de învatamânt superior dispun de metodologii de examinare aprobate
de Senatul universitar având în vedere asigurarea calitatii si respectarea eticii universitare.
(3) Rezultatele în învatare sunt apreciate la examene:
a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competentelor minimale
aferente unei discipline si promovarea unui examen; sau
b) cu calificative, dupa caz.
(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluari pot fi anulate de catre decanul
facultatii în temeiul prevederilor din Carta universitara, atunci când se dovedeste ca acestea au
fost obtinute în mod fraudulos sau prin încalcarea principiilor de etica universitara.
Art. 137. – Rezolvarea contestatiilor depuse de candidatii la admitere, de studentii
examinati, de absolventi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de
competenta institutiilor de învatamânt superior, conform propriilor regulamente institutionale si
prevederilor Cartei universitare.
Sectiunea a 8-a
Diplome
Art. 138. – Rectorul poate anula un certificat sau o diploma de studii atunci când se
dovedeste ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin încalcarea principiilor eticii
universitare.
Art. 139. – (1) Recunoasterea perioadelor de studii efectuate în tara sau în strainatate
se face pe baza unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului si a unor metodologii specifice aprobate de fiecare institutie de învatamânt superior
pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare si transfer al creditelor de
studii.
(2) În cazul unor programe de studii organizate în comun de doua sau mai multe
universitati, actele de studii se elibereaza în concordanta cu reglementarile nationale si cu
prevederile acordurilor interinstitutionale.
Sectiunea a 9-a
Credite de studii
Art. 140. – (1) Programele de studii universitare planifica si organizeaza volumul de
munca specific activitatilor de predare, învatare, aplicare practica si examinare în concordanta cu
ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu
transferabil consta în cantitatea de munca intelectuala dirijata si independenta necesara pentru
finalizarea individuala de catre student a unei unitati componente a unui curs din cadrul unui
program de studii universitare, completata cu validarea rezultatelor învatarii.
(2) Munca intelectuala individuala a unui student nu poate fi mai mica decât cea
corespunzatoare unui numar anual de 60 de credite de studiu transferabile.
(3) Numarul minim de credite necesar promovarii anului universitar se stabileste de
catre Senatul universitar.
(4) Durata programelor de studii universitare de licenta si master pe domenii de
specializare se stabileste la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se aproba prin hotarâre a Guvernului.
(5) Durata totala cumulata a ciclului de studii universitare de licenta si de master
corespunde obtinerii a cel putin 300 de credite de studii transferabile.
(6) Numarul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare
de doctorat se stabileste de fiecare universitate în functie de domeniul stiintific, cultural sau
artistic.
Art. 141. – (1) Numarul creditelor de studii transferabile constituie elementul de
referinta pe care universitatile îl pot utiliza în recunoasterea unor studii sau perioade de studii
universitare legale efectuate anterior în acelasi domeniu fundamental în scopul echivalarii si
transferarii creditelor de studiu transferabile si a eventualei continuari a studiilor dintr-un
program de studii.
(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor si recunoasterea în
strainatate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe
baza informatiilor existente în registrul matricol propriu, institutiile de învatamânt superior pot
elibera la cerere documente în cadrul carora sa fie atribuit un numar de credite de studiu
transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru aceasta operatiune, institutiile de
învatamânt superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de Senatul universitar.
(3) Recunoasterea si echivalarea de catre universitati a unor studii sau perioade de
studii universitare efectuate anterior se realizeaza pe baza unei metodologii aprobate de Senatul
universitar, cu respectarea reglementarilor-cadru promovate prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar, Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului poate echivala printr-o metodologie specifica, pe baza
ECTS/SECT, învatamântul universitar de scurta durata, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani
sau institutul pedagogic cu durata de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenta, potrivit
legii.

Sectiunea a 10-a
Ciclul I - Studii universitare de licenta
A. Organizarea
Art. 142. – (1) Acreditarea programelor de studii universitare de licenta este realizata
de catre ARACIS. Studiile universitare de licenta corespund unui numar cuprins între minimum
180 si maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT si se finalizeaza
prin nivelul 6 din EQF/CEC.
(2) La învatamântul de zi, durata specifica a studiilor universitare de licenta este,
dupa caz, de 3-4 ani si corespunde unui numar de minimum 60 de credite de studii transferabile
pentru un an de studii. Durata studiilor de licenta pentru învatamântul universitar cu profil
ingineresc, drept si teologie pastorala este de 4 ani.
(3) Un procent de maximum 10% din numarul studentilor la zi pot parcurge, cu
aprobarea Consiliului facultatii, 2 ani de studii într-un singur an, cu exceptia institutiilor de
învatamânt superior medical si al ultimului an de studii, în conditiile prevazute de regulamentele
de organizare si desfasurare a programelor de studii si cu respectarea legislatiei în vigoare.
(4) În cadrul studiilor universitare de licenta este obligatorie efectuarea unor stagii de
practica.
(5) Studiile universitare de licenta la forma de învatamânt de zi se pot organiza în
regim de finantare de la bugetul de stat sau în regim cu taxa. Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului aloca pentru studiile universitare de licenta la forma de învatamânt de zi
un numar de granturi de studii finantate de la buget, pentru universitatile publice.
B. Admiterea
Art. 143. – (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolventii
de liceu cu diploma de bacalaureat sau diploma echivalenta.
(2) În cadrul metodologiei proprii, institutiile de învatamânt superior pot stabili
facilitati sau conditii speciale referitoare la admiterea candidatilor la programe de studii
universitare de licenta, care au obtinut în perioada studiilor liceale distinctii la olimpiadele
scolare si/sau alte concursuri nationale sau internationale.
C. Diploma
Art. 144. – (1) Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii
universitare de licenta se numeste diploma de licenta, diploma de inginer sau, dupa caz, diploma
de urbanist.
(2) Pe diploma de licenta, pe diploma de inginer sau, dupa caz, pe diploma de
urbanist se mentioneaza toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit,
inclusiv forma de învatamânt. Diploma de licenta, diploma de inginer, respectiv diploma de
urbanist sunt însotite de suplimentul la diploma si se elibereaza gratuit, în limba româna si într-o
limba de circulatie internationala.
Sectiunea a 11-a
Ciclul II - Studii universitare de masterat
A. Organizarea
Art. 145. – (1) Programele de studii universitare de master reprezinta al II-lea ciclu
de studii universitare si se finalizeaza prin nivelul 7 din EQF/CEC si din Cadrul National al
Calificarilor. Acestea au o durata normala de 1-2 ani si corespund unui numar de credite de
studii transferabile cuprins, de regula, între 60 si 120. Pentru profesii reglementate prin norme,
recomandari sau bune practici europene, ciclul I si ciclul II de studii universitare pot fi oferite
comasat într-un program unitar de studii universitare cu o durata cuprinsa între 5 si 6 ani, la
învatamântul de zi, cu frecventa, în conditiile prezentei legi, diplomele obtinute fiind echivalente
diplomei de master.
(2) Diploma de absolvire sau de licenta a absolventilor învatamântului superior de
lunga durata din perioada anterioara aplicarii celor trei cicluri de tip Bologna este echivalenta cu
diploma de studii universitare de master în specialitate.
Art. 146. – (1) Programele de studii universitare de master pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competentelor
profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competentelor de
cercetare stiintifica. Învatarea realizata în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalata cu
primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de
cercetare este exclusiv la zi;
c) master didactic. Masterul didactic se organizeaza exclusiv la forma de învatamânt
de zi.
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele
institutii de învatamânt superior care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) sunt acreditate;
b) misiunea asumata si validata în conditiile prezentei legi permite acest lucru;
c) au acreditat domeniul respectiv pentru studii universitare de master.
Art. 147. – (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii
universitare de master împreuna cu numarul maxim al studentilor care pot fi scolarizati se
realizeaza prin hotarâre a Guvernului, în urma evaluarii externe realizata de catre ARACIS sau
de catre o alta agentie de asigurare a calitatii, din tara sau strainatate, înregistrata în Registrul
European pentru Asigurarea Calitatii în Învatamântul Superior, denumit în continuare EQAR.
(2) În cadrul domeniului acreditat pentru studii universitare de master, programele de
studii promovate sunt stabilite anual de catre Senatul universitar si comunicate Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pâna la data de 30 martie a fiecarui an, pentru a fi
publicate centralizat.
(3) Institutiile de învatamânt superior pot stabili parteneriate cu operatori economici,
asociatii profesionale si/sau institutii publice, pentru dezvoltarea unor programe de studii
universitare de master care sa raspunda cerintelor pietei muncii.
B. Admiterea
Art. 148. – Pot candida la programe de studii universitare de master absolventii cu
diploma de licenta sau echivalenta.
C. Diploma
Art. 149. – Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii universitare
de master si sustinerea cu succes a lucrarii de disertatie se numeste diploma de master si
cuprinde toate informatiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma
de învatamânt. Aceasta este însotita de suplimentul la diploma care se elibereaza gratuit, în
limba româna si o limba de circulatie internationala.

Sectiunea a 12-a
Ciclul III - Studii universitare de doctorat
A. Organizarea
Art. 150. – (1) Studiile universitare de doctorat reprezinta al III-lea ciclu de studii
universitare si permit dobândirea unei calificari de nivelul 8 din EQF/CEC si din Cadrul
National al Calificarilor. Acesta se desfasoara pe baza unui Cod al Studiilor Universitare de
Doctorat, adoptat prin hotarâre a Guvernului.
(2) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza de catre universitati
acreditate în acest sens, numite Universitati organizatoare de doctorat si denumite în continuare
UOD, de catre consortii sau parteneriate care se stabilesc legal între o UOD si institute nationale
de cercetare sau institute de cercetare din cadrul Academiei Române, precum si firme de înalta
tehnologie sau de cercetare-dezvoltare. Parteneriatele sau consortiile constituie o Institutie
Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat, denumita în continuare IOSUD, recunoscuta
ca atare de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza acreditarii,
respectiv a evaluarii periodice.
(3) Academia Româna poate înfiinta Scoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinta autorizarii, acreditarii si
functionarii ca institutie de învatamânt superior. Scoala de Înalte Studii Doctorale a Academiei
Române poate fi IOSUD si poate organiza programe universitare de doctorat.
(4) Evaluarea în vederea acreditarii se face pentru fiecare institutie de învatamânt
superior si pentru fiecare domeniu de doctorat din cadrul acestora de catre ARACIS sau de catre
o alta agentie de asigurare a calitatii, din tara sau strainatate, înregistrata în EQAR si CNCSIS,
pe baza unui sistem de criterii si a unei metodologii care se aproba prin hotarâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Fiecare domeniu de
doctorat, precum si fiecare UOD sau IOSUD sunt evaluate periodic din 5 în 5 ani.
(5) Pe baza rezultatelor evaluarii institutiei de învatamânt superior, ARACIS sau
agentia prevazuta la alin. (4) propune Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
acordarea sau, dupa caz, retragerea dreptului de organizare de studii universitare de doctorat.
Dreptul de a organiza studii universitare de doctorat se atesta prin ordin al ministrului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de doua tipuri:
a) doctorat stiintific, care are ca finalitate producerea de cunoastere stiintifica
originala, relevanta international, pe baza unor metode stiintifice, organizat numai la forma de
învatamânt cu frecventa. Doctoratul stiintific este o conditie pentru cariera didactica în
învatamântul superior si pentru cercetare;
b) doctorat profesional, care are ca finalitate producerea de cunoastere originala pe
baza aplicarii metodei stiintifice si a reflectiei sistematice, asupra unor creatii artistice sau asupra
unor performante sportive de înalt nivel national si international si poate constitui o baza pentru
cariera didactica în învatamântul superior si pentru cercetare în domeniile artelor si sportului.
(7) În cadrul UOD si IOSUD se organizeaza scoli doctorale pe discipline sau tematici
disciplinare si interdisciplinare.
(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul institutional al UOD si al
IOSUD, de sisteme proprii si specifice de conducere si administrare a programelor de studii si
cercetare, inclusiv la nivelul scolilor doctorale.
Art. 151. – (1) Programul de studii universitare de doctorat are, de regula,o durata de
3 ani, se desfasoara în cadrul unei scoli doctorale, sub coordonarea unui conducator de doctorat,
si cuprinde:
a) un program de pregatire bazat pe studii universitare avansate, individual sau în
cadrul scolii doctorale;
b) un program individual de cercetare stiintifica sau creatie artistica.
(2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare
de doctorat respecta reglementarile în cauza.
(3) În situatii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi
prelungita cu 1-2 ani, cu aprobarea Senatului universitar, la propunerea conducatorului de
doctorat si în limita fondurilor disponibile.
(4) O IOSUD sau UOD poate recunoaste, conform regulamentului propriu de
organizare si desfasurare a studiilor universitare de doctorat si în conditiile prezentei legi,
parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat si/sau a unor stagii de cercetare stiintifica
desfasurate în tara sau în strainatate, în universitati sau în centre de cercetare de prestigiu,
precum si recunoasterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de
master de cercetare.
(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în conditii
stabilite prin regulamentul propriu de organizare si desfasurare a studiilor universitare de
doctorat. Durata acestor studii se prelungeste în consecinta cu perioadele cumulate ale
întreruperilor aprobate.
(6) Curriculumul de pregatire si programul de cercetare sunt stabilite de scoala
doctorala.
Art. 152. – (1) Studiile universitare de doctorat se organizeaza cu finantare de la
bugetul de stat, în regim cu taxa sau din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca anual, prin hotarâre
a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat stiintific si pentru doctoratul profesional
din domeniul artelor si al sportului, granturi doctorale. Grantul doctoral include cuantumul
bursei individuale si costurile pentru programul de studii avansate si pentru programul de
cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienti corespunzatori pe domenii disciplinare si
profesionale ale doctoratului.
(3) Finantarea scolilor doctorale se face pe baza de competitie, la care participa
scolile doctorale din cadrul UOD sau IOSUD.
(4) Metodologia de organizare si finantare a programelor doctorale se stabileste prin
hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 153. – Doctoratul se poate desfasura în limba româna, în limba minoritatilor
nationale sau într-o limba de circulatie internationala, conform contractului de studii doctorale
încheiat între UOD sau IOSUD, conducatorul de doctorat si studentul-doctorand.
Art. 154. – (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza si în cotutela, caz în
care studentul-doctorand îsi desfasoara activitatea sub îndrumarea concomitenta a unui
conducator de doctorat din România si a unui conducator de doctorat dintr-o alta tara, sau sub
îndrumarea concomitenta a doi conducatori stiintifici din universitati diferite din România, pe
baza unui acord scris între institutiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutela poate fi
organizat si în cazul în care conducatorii de doctorat sunt din aceeasi universitate dar au
specializari/domenii diferite de studiu, conform prevederilor din Carta universitara.
(2) În contextul politicilor de asigurare a mobilitatii universitare, UOD si IOSUD pot
angaja, pe baza de contract, specialisti din strainatate care detin dreptul legal de a conduce
doctorat. Pentru tarile din Uniunea Europeana si Confederatia Elvetiana acest drept se
dobândeste automat ca urmare a recunoasterii si a echivalarii academice. Pentru tarile din afara
Uniunii Europene, acest drept se poate obtine astfel:
a) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste o lista a
universitatilor pentru care acest drept se dobândeste automat;
b) pentru universitatile care nu sunt cuprinse în lista stabilita de catre Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, acest drept se dobândeste fie printr-o conventie
internationala de recunoastere reciproca, fie prin evaluarea de catre Consiliul National de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, numit în continuare CNATDCU,
a dosarului cu activitatea stiintifica a specialistului, înaintat de institutia angajatoare.
B. Admiterea
Art. 155. – Au dreptul sa participe la concursul de admitere la studii universitare de
doctorat numai absolventii studiilor universitare de master sau ai studiilor echivalate cu acestea.
C. Studentul-doctorand
Art. 156. – (1) Pe parcursul desfasurarii studiilor universitare de doctorat,
doctorandul are calitatea de student-doctorand. Doctoranzii cu frecventa sunt încadrati de catre
universitatile de cercetare avansata si educatie ca asistenti de cercetare sau asistenti universitari
pe perioada determinata.
(2) Pe toata durata activitatii, studentul-doctorand de la forma de învatamânt de zi
beneficiaza de recunoasterea vechimii în munca si specialitate si de asistenta medicala gratuita,
fara plata contributiilor la asigurarile sociale de stat, la asigurarile pentru somaj, la asigurarile
sociale de sanatate si pentru accidente de munca si boli profesionale.
(3) Studentul-doctorand poate desfasura activitati didactice, potrivit contractului de
studii de doctorat, în limita a 4-6 ore didactice pe saptamâna. Activitatile didactice care depasesc
acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislatia în vigoare, intrând sub incidenta
Codului muncii, cu respectarea drepturilor si obligatiilor ce revin salariatului si cu plata
contributiilor datorate, potrivit legii, la asigurarile sociale de stat, la asigurarile pentru somaj, la
asigurarile sociale de sanatate si pentru accidente de munca si boli profesionale.
Art. 157. – (1) Perioada desfasurarii studiilor universitare de doctorat este asimilata,
conform legislatiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu exceptia
cazului în care studentul-doctorand realizeaza venituri pentru care plateste, în aceasta perioada,
contributii la asigurarile sociale.
(2) Dupa sustinerea tezei de doctorat, UOD sau IOSUD elibereaza o adeverinta care
atesta perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat la forma de
învatamânt cu frecventa.
D. Conducatorul de doctorat
Art. 158. – (1) Pot fi conducatori de doctorat: profesorii universitari, academicienii,
membrii Academiei Române sau cercetatorii stiintifici principali gradul I, cu titlul de doctor
obtinut în domeniul fundamental de stiinte respectiv sau înrudit, precum si cadrele didactice si
de cercetare abilitate sau cercetatori stiintifici abilitati, cu minimum functia didactica de
lector/sef de lucrari, respectiv cercetator stiintific principal gradul III.
(2) Calitatea de conducator de doctorat este acordata persoanelor prevazute la
alin. (1), prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în urma evaluarii
de catre CNATDCU, în conformitate cu standardele elaborate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel
international.
(3) Cadrele didactice si de cercetare abilitate si cercetatorii stiintifici abilitati sunt
conducatori de doctorat, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. (1).
(4) Specialistii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în institutii de
învatamânt superior sau de cercetare-dezvoltare din strainatate dobândesc calitatea de
conducator de doctorat în cadrul IOSUD din România, dupa cum urmeaza:
a) specialistii care au calitatea de conducator de doctorat în una din tarile Uniunii
Europene, Spatiului Economic European si Confederatiei Elvetiene dobândesc automat calitatea
de conducator de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
b) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste o lista a
institutiilor de învatamânt superior, din afara tarilor mentionate la lit. a), aflate printre cele mai
prestigioase universitati ale lumii. Specialistii care au calitatea de conducator de doctorat în una
din institutiile aflate pe aceasta lista dobândesc automat calitatea de conducator de doctorat în
România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului;
c) specialistii care sunt conducatori de doctorat în cadrul unor institutii din
strainatate, altele decât cele prevazute la lit. a) sau b), pot obtine calitatea de conducator de
doctorat în România, fie printr-o conventie internationala de recunoastere reciproca, fie în urma
evaluarii de catre CNATDCU, conform prevederilor alin. (2).
(5) În cadrul aceleiasi UOD sau IOSUD, un conducator de doctorat poate îndruma
studenti - doctoranzi numai în domeniul pentru care a obtinut acest drept. Un conducator de
doctorat poate îndruma maximum 8 doctoranzi, aflati în diverse stadii ale studiilor de doctorat.
Art. 159. – (1) Conducatorul de doctorat îsi desfasoara activitatea didactica si de
cercetare în institutia de învatamânt superior care l-a propus, într-o UOD sau în cadrul unei
IOSUD.
(2) Un conducator de doctorat îsi poate desfasura activitatea la o singura institutie
care organizeaza studii doctorale. Pentru activitatea pe care o desfasoara în aceasta calitate,
conducatorii de doctorat sunt remunerati în conformitate cu legislatia în vigoare.
E. Teza de doctorat
Art. 160. – (1) Teza de doctorat se elaboreaza conform cerintelor stabilite de
institutiile organizatoare de doctorat prin regulamentul de organizare si desfasurare a
programelor de studii universitare de doctorat si în concordanta cu reglementarile în vigoare la
nivel national.
(2) Comisia de sustinere a tezei de doctorat, denumita în continuare comisie de
doctorat, este propusa de conducatorul de doctorat si aprobata de conducerea UOD sau IOSUD.
Comisia de doctorat este alcatuita din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al UOD
sau IOSUD, conducatorul de doctorat si 3 referenti oficiali din tara sau din strainatate, specialisti
în domeniul în care a fost elaborata teza de doctorat si din care cel putin 2 îsi desfasoara
activitatea în afara UOD sau IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor
si au cel putin functia didactica de conferentiar universitar sau de cercetator stiintific principal
gradul II.
(3) Teza de doctorat se sustine în sedinta publica în fata comisiei de doctorat, dupa
evaluarea de catre toti referentii. Sustinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenta a cel
putin 4 din cei 5 membri ai comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a presedintelui
comisiei si a conducatorului de doctorat.
(4) Pe baza sustinerii publice a tezei de doctorat, comisia de doctorat evalueaza si
delibereaza asupra calificativului pe care urmeaza sa îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele
care pot fi atribuite sunt: „Foarte bine”, „Bine” si „Satisfacator”.
(5) Daca studentul-doctorand a îndeplinit toate cerintele prevazute în programul de
cercetare stiintifica si aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Foarte
bine”, „Bine” sau „Satisfacator” comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor,
propunere care se înainteaza spre validare CNATDCU.
(6) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, dupa validarea tezei de doctorat de catre CNATDCU. În domeniul
fundamental Arte, dupa caz, teza de doctorat va fi însotita de înregistrarea pe suport digital a
creatiei artistice originale.
(7) În cazul în care CNATDCU invalideaza argumentat teza de doctorat, UOD sau
IOSUD primeste din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului o
motivatie scrisa de invalidare, redactata în baza observatiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat
poate fi retransmisa CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidari.
(8) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redacteaza si în format
digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însotita de înregistrarea pe suport digital a
creatiei artistice originale. Teza de doctorat si anexele sale se publica pe un site administrat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu respectarea legislatiei în vigoare în
domeniul drepturilor de autor.
Art. 161. – (1) Teza de abilitare releva capacitatile si performantele didactice si de
cercetare. Teza prezinta în mod documentat realizarile profesionale deja obtinute, care probeaza
originalitatea contributiilor academice si profesionale, concretizate în rezultate principial noi
pentru stiinta si practica, solutii, legitati, generalizari, concluzii generatoare de noi directii, net
superioare celor existente, executate de sine statator si anticipând o dezvoltare independenta a
viitoarei cariere universitare.
(2) Teza de abilitare se sustine public, în fata unei comisii de specialitate numite de
CNATDCU si formata din minimum 3 profesori universitari din tara si din strainatate
(3) Dupa admiterea tezei de abilitare, se obtine atestatul de cadru didactic si de
cercetare abilitat sau de cercetator stiintific abilitat.
(4) Cererea pentru sustinerea examenului de abilitare se adreseaza CNATDCU, de
catre persoanele care detin cel putin titlul de lector/sef de lucrari sau cercetator stiintific
principal gradul III. Atestatul prevazut la alin. (3), obtinut dupa promovarea probelor de
abilitare, este propus de CNATDCU si aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 162. – (1) Diploma conferita dupa promovarea unui program de studii
universitare de doctorat se numeste diploma de doctor. În diploma care certifica obtinerea si
detinerea titlului de doctor se mentioneaza, în mod expres, domeniul disciplinar sau
interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul stiintific; în cea care certifica obtinerea si
detinerea titlul de doctor într-un domeniu profesional se mentioneaza, în mod expres, domeniul
profesional al doctoratului.
(2) În urma finalizarii studiilor universitare de doctorat stiintific, se confera de catre
UOD sau IOSUD diploma si titlul de doctor în stiinte, corespunzându-i acronimul Dr. S.
(3) În urma finalizarii studiilor universitare de doctorat profesional, se confera de
catre UOD sau IOSUD diploma si titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i
acronimul Dr. P.
Art. 163. – (1) În cazul nerespectarii standardelor de calitate sau de etica
profesionala, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unor rapoarte
externe de evaluare, întocmite, dupa caz, de CNATDCU, de ARACIS, de CNCSIS sau de
Consiliul de Etica si Management al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
poate lua urmatoarele masuri:
a) retragerea calitatii de conducator de doctorat;
b) retragerea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere pentru
selectarea de noi studenti-doctoranzi pe o perioada de pâna la 3 ani.
(2) Redobândirea dreptului UOD sau IOSUD de a organiza concurs de admitere în
ciclul de studii universitare de doctorat se poate obtine numai pe baza unui nou raport extern de
evaluare al CNATDCU, ARACIS si CNCSIS si cu aprobarea Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Redobândirea calitatii de conducator de doctorat se poate obtine la propunerea
UOD sau IOSUD, pe baza unui raport de evaluare interna ale carui aprecieri sunt validate
printr-o evaluare externa efectuata de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri
sunt conditii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului.
(4) UOD sau IOSUD si conducatorul de doctorat sunt evaluati o data la 5 ani,
conform procedurilor stabilite prin ordinul ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, la propunerea CNATDCU.
CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA ÎNVATAMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR
Art. 164. – Programele postuniversitare sunt:
a) programe postdoctorale de cercetare avansata;
b) programe postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala continua.
Sectiunea 1
Programele postdoctorale
Art. 165. – (1) Programele postdoctorale de cercetare avansata:
a) sunt programe destinate persoanelor care au finalizat studiile universitare de
doctorat stiintific si au obtinut o diploma de doctor într-un domeniu al stiintei cu cel mult 5 ani
înainte de admiterea într-un program postdoctoral de cercetare;
b) asigura cadrul institutional pentru dezvoltarea cercetarilor dupa finalizarea
studiilor universitare de doctorat;
c) au o durata de minimum un an;
d) se pot finanta de catre institutii publice sau de catre operatori economici;
e) se desfasoara în cadrul UOD sau IOSUD pe baza planului de cercetare al UOD sau
IOSUD propus de cercetatorul postdoctoral si aprobat de institutia gazda.
(2) Institutiile de învatamânt superior acreditate sa organizeze programe de studii
universitare de doctorat pot organiza, în cadrul IOSUD, programe postdoctorale.
(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de
UOD sau IOSUD, în conformitate cu legislatia în vigoare.
(4) În perioada programului de cercetare postdoctorala, persoana angajata este
încadrata pe pozitia de cercetator stiintific principal gradul III cu contract de munca pe perioada
determinata.
(5) La finalizarea programului postdoctoral, se acorda un atestat de studii
postdoctorale.
Sectiunea a 2-a
Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala continua
Art. 166. – (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare si dezvoltare
profesionala continua toate acele institutii de învatamânt superior care au acreditate cel putin
programe de studii universitare de licenta în domeniul stiintific respectiv.
(2) Programele postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala ale institutiilor
acreditate se desfasoara pe baza unui regulament propriu de organizare si desfasurare, aprobat de
Senatul universitar si cu respectarea reglementarilor în vigoare.
(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT si se finalizeaza cu un
examen de certificare a competentelor profesionale asimilate de cursanti pe parcursul
programului.
(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxa sau cu finantare din
alte surse.
(5) Au dreptul sa participe la studii postuniversitare absolventii care au cel putin
studii universitare cu diploma de licenta sau echivalenta.
(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare si dezvoltare profesionala,
institutia organizatoare elibereaza un certificat de atestare a competentelor profesionale specifice
programului.
CAPITOLUL V
ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR MEDICAL
Sectiunea 1
Organizarea si functionarea învatamântului superior medical.
Învatamântul superior din domeniile sanatate si medicina veterinara
Art. 167. – (1) Învatamântul superior din domeniile sanatate si medicina veterinara se
desfasoara cu respectarea reglementarilor generale si sectoriale din Uniunea Europeana si
anume:
a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretica si practica la
programele de studii Medicina, Medicina Dentara si Medicina Veterinara; 5 ani pentru
programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregatire pentru
programele de studii Asistenta Medicala Generala si Moase si de 3 ani pentru alte programe de
studii de licenta din domeniul sanatate;
b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT,
fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durata a studiilor de
licenta de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durata a studiilor
de licenta de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durata
a studiilor de licenta de 5 ani si 360 de credite de studii transferabile pentru programele
Medicina, Medicina Dentara si Medicina Veterinara cu o durata a studiilor de licenta de 6 ani;
c) studiile universitare de master au între 60 si 120 de credite de studii transferabile
ECTS/SECT;
d) studiile universitare de doctorat totalizeaza 240 de credite de studii transferabile,
iar studiile avansate din cadrul scolii doctorale totalizeaza 60 de credite; studiile universitare de
doctorat se pot organiza în UOD si în IOSUD realizate prin consortii între universitati si spitale
sau clinici.
(2) Institutiile de învatamânt superior din domeniile sanatate si medicina veterinara
autorizate provizoriu/acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lânga formele de
învatamânt prevazute la alin. (1) si programe postdoctorale si de formare si dezvoltare
profesionala: de rezidentiat, perfectionare, specializare, de studii complementare în vederea
obtinerii de atestate si educatie medicala si farmaceutica continua.
(3) Durata doctoratului pentru absolventii învatamântului superior medical uman,
medical veterinar si farmaceutic este de 4 ani.
(4) Institutiile de învatamânt superior cu programe de studii din domeniile sanatate si
medicina veterinara si institutiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes
reciproc, pentru asigurarea unor conditii optime de activitate, privind infrastructura,
echipamentele medicale si accesul la informatie medicala.
(5) Institutiile de învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de
medicina si farmacie au, pe lânga componentele preponderent educationale si de
cercetare-dezvoltare-inovare, si misiunea de a asigura asistenta medicala, pe lânga parteneriatul
cu spitalele, clinicile universitare si prin structurile proprii autorizate ca furnizor de servicii de
sanatate: centre de diagnostic, centre de cercetare, laboratoare de cercetare etc.. Institutiile de
învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de medicina si farmacie se
constituie ca centre metodologice pentru unitatile sanitare din judetele incluse în teritoriul
arondat. Teritoriul arondat acestor institutii de învatamânt superior se stabileste prin ordin
comun al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului si al ministrului sanatatii, pe
baza unor criterii de calitate.
(6) La selectia si promovarea personalului didactic universitar din institutiile de
învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate se iau în considerare criteriile
privind experienta profesionala medicala dovedita. În învatamântul superior din domeniul
sanatate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reteaua Ministerului
Sanatatii pot accede doar persoane care au obtinut, prin concurs, în functie de gradul universitar,
titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist în specialitatea
postului.
(7) Institutiile de învatamânt superior cu programe de studii din domeniile sanatate si
medicina veterinara pot sa-si constituie un patrimoniu din structuri sanitare ca baza de
învatamânt si ca pol de competitivitate si excelenta - spitale, clinici, centre de cercetare si altele
asemenea, fie prin transfer din domeniul public, fie prin asocieri cu institutii private. Aceste
structuri se pot asocia, pot desfasura activitati sanitare si pot încheia contracte de finantare cu
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, precum si cu alte institutii publice sau private ce
functioneaza legal în România, în alte state membre ale Uniunii Europene, în statele apartinând
Spatiului Economic European si în Confederatia Elvetiana.
(8) În învatamântul superior din domeniul sanatate nu se pot transforma în credite
echivalate si transfera studiile obtinute în învatamântul postliceal.
(9) Învatamântul superior si postuniversitar din domeniul sanatate se desfasoara în
unitati sanitare publice sau private, institute, centre de diagnostic si tratament, în sectii cu paturi,
în laboratoare si în cabinete. Clinica universitara se constituie din una sau mai multe sectii
clinice, în specialitati înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activitati de
învatamânt si cercetare ale departamentelor universitare.
(10) Învatamântul superior farmaceutic se desfasoara în clinici, laboratoare, farmacii
publice sau de spital si în unitati de cercetare si/sau productie de medicamente, acreditate de
institutiile de învatamânt superior de profil.
(11) Sectiile clinice universitare se înfiinteaza, la propunerea institutiei de învatamânt
superior cu programe de studii din domeniul sanatate, prin ordin comun al ministrului educatiei,
cercetarii, tineretului si sportului si al ministrului sanatatii. Într-o clinica universitara, activitatea
de învatamânt este sustinuta de o singura institutie de învatamânt superior de profil.
(12) Desfiintarea unei sectii clinice universitare se poate face numai prin ordin
comun al ministrului sanatatii si al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la
propunerea institutiei de învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate.
(13) Într-o clinica universitara, întreaga activitate de învatamânt si cercetare
stiintifica este condusa de seful clinicii. Seful clinicii universitare, împreuna cu sefii sectiilor
clinice, stabilesc nivelul de dotare corespunzator desfasurarii activitatilor didactice si de
cercetare.
(14) Pozitia de sef de clinica se ocupa de catre cadrele didactice universitare cu cel
mai înalt grad universitar, respectiv conferentiar universitar sau profesor universitar, pe baza
hotarârii Senatului universitar. Seful de clinica poate fi numit sef de sectie clinica/sef de
laborator, la propunerea Senatului universitar, prin ordin al ministrului sanatatii. În domeniul
medicina veterinara, seful clinicii veterinare este propus de Consiliul facultatii, aprobat de
Senatul universitar si numit prin decizia rectorului.
62
(15) Sectiile clinice sunt conduse de seful de sectie/seful de laborator, care este
desemnat prin ordin al ministrului sanatatii, la propunerea Senatului universitar.
(16) Medicii si farmacistii cu functie didactica din clinicile universitare, salariati ai
institutiei de învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate, primesc din
partea unitatii sanitare în care îsi desfasoara activitatea integrata clinic o indemnizatie de
activitate clinica reprezentând echivalentul a cel putin unei jumatati de norma corespunzatoare
gradului profesional în care sunt confirmati prin ordin al ministrului sanatatii, pentru activitatea
de asistenta medicala, respectiv, farmaceutica. Medicii veterinari cu functie didactica din
clinicile veterinare, salariati ai institutiei de învatamânt superior din domeniul medicina
veterinara primesc din partea unitatii sanitare veterinare în care îsi desfasoara activitatea
integrata clinic o indemnizatie de activitate clinica reprezentând echivalentul a cel mult 50% din
salariul corespunzator postului didactic pe care sunt încadrati ca titulari.
(17) Spatiile si dotarile din unitatile sanitare publice sunt folosite pentru învatamânt
superior si postuniversitar de stat din domeniul sanatate, fara plata. Institutiile de învatamânt
superior particular care au programe de studii din domeniul sanatate încheie contracte de
închiriere cu unitatile sanitare publice, cu aprobarea ministrului sanatatii.
(18) Clinicile universitare se pot constitui în centre de cercetare în domeniul sanatate,
sub forma de fundatii.
(19) Rezidentiatul reprezinta forma specifica de învatamânt postuniversitar pentru
absolventii licentiati ai programelor de studii medicina, medicina dentara si farmacie care
asigura pregatirea necesara obtinerii uneia dintre specialitatile cuprinse în Nomenclatorul
specialitatilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistenta medicala.
(20) Admiterea la rezidentiat se face numai prin concurs national organizat de
Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Admiterea la
rezidentiat a cadrelor didactice din învatamântul superior din domeniul sanatate se face în
aceleasi conditii ca pentru orice absolvent al învatamântului superior din domeniul sanatate.
(21) Medicii rezidenti care ocupa prin concurs posturi didactice de asistent
universitar în institutii de învatamânt superior din domeniul sanatate continua formarea în
rezidentiat si sunt retribuiti pentru ambele activitati.
(22) Institutiile de învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de
medicina si farmacie acrediteaza, în teritoriul arondat, unitati medicale si farmaceutice, precum
si personal din unitati medicale si farmaceutice, pentru desfasurarea activitatilor practice de
rezidentiat. Acreditarea se face pe baza unor criterii stabilite de catre Asociatia Universitatilor de
Medicina si Farmacie si promovate prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si
sportului.
(23) Administratia judeteana si locala din teritoriul arondat are obligatia de a pune la
dispozitia institutiilor de învatamânt superior cu programe de studii din domeniul sanatate, în
mod gratuit, spatii de cazare pentru medicii rezidenti, pe perioada detasarii pentru formare
profesionala, în limita prevederilor stabilite prin ordinul comun al ministrului educatiei,
cercetarii, tineretului si sportului si ministrului sanatatii.
(24) Procesul de formare în rezidentiat se desfasoara în unitati sanitare universitare
de stat sau private sau în unitati sanitare acreditate în acest scop.
(25) În cadrul institutiilor de învatamânt superior care organizeaza programe de
pregatire în rezidentiat se constituie un departament de pregatire în rezidentiat. În institutiile de
învatamânt superior care organizeaza programe de pregatire de medicina si farmacie,
departamentul este subordonat conducerii universitatii.
(26) Rezidentiatul se finalizeaza printr-un examen care cuprinde probe teoretice si
practice organizat de catre institutia de învatamânt superior în care rezidentul a desfasurat
minimum 60% dintre activitatile de pregatire în specialitate. Comisia de examen este stabilita de
catre institutia de învatamânt superior, cu avizul colegiilor profesionale. Dupa promovarea
examenului de specialist, institutia de învatamânt superior în care rezidentul a desfasurat
minimum 60% dintre activitatile de pregatire în specialitate elibereaza absolventului de
rezidentiat diploma de medic specialist în specialitatea în care a promovat examenul, specialitate
cuprinsa în Nomenclatorul specialitatilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru
reteaua de asistenta medicala.
(27) Activitatea dupa pensionare a profesorilor universitari din învatamântul medical
superior, având calitatea de conducator de doctorat, poate fi prelungita de Senatul universitar cu
o perioada cuprinsa între un an si maximum 5 ani, cu respectarea prevederilor legii si a Cartei
universitare.
Sectiunea a 2-a
Reglementarea altor aspecte specifice
Art. 168. – Reglementarea altor aspecte specifice desfasurarii activitatilor din acest
domeniu se realizeaza prin hotarâre a Guvernului, ordin al ministrului educatiei, cercetarii,
tineretului si sportului si, dupa caz, ordin comun al ministrului sanatatii si presedintelui
Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.
CAPITOLUL VI
ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR MILITAR SI ÎNVATAMÂNTUL DE INFORMATII, DE
ORDINE PUBLICA SI SECURITATE NATIONALA
Sectiunea 1
Organizare si functionare
Art. 169. – (1) Învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala este învatamânt public, parte integranta a sistemului national de învatamânt,
si cuprinde: învatamânt universitar pentru formarea ofiterilor, ofiterilor de politie si a altor
specialisti, precum si învatamânt postuniversitar.
(2) Institutiile de învatamânt superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala din cadrul sistemului national de învatamânt, precum si
specializarile/programele de studii din cadrul acestora, se supun reglementarilor referitoare la
asigurarea calitatii, inclusiv celor legate de autorizare si acreditare în acelasi conditii cu
institutiile de învatamânt superior civil.
(3) Structura organizatorica, oferta de scolarizare care contine profilurile, programele
de studii, cifrele anuale de scolarizare, criteriile de selectionare a candidatilor pentru
învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se
stabilesc, dupa caz, de Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor,
Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniile
apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale, potrivit specificului fiecarei arme,
specializari, nivel si forma de organizare a învatamântului, în conditiile legii.
(4) Formele de organizare a învatamântului, admiterea la studii, derularea
programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea si acreditarea institutiilor de învatamânt,
în învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala, se
supun procedurilor si conditiilor aplicabile institutiilor de învatamânt superior civil.
(5) Pentru învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala, dupa caz, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si
Internelor, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în
domeniile apararii, informatiilor, ordinii publice si securitatii nationale pot emite ordine,
regulamente si instructiuni proprii, în conditiile legii.
(6) Ofiterii în activitate, în rezerva sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire
a scolii militare cu durata de 3 sau 4 ani, pot sa-si completeze studiile în învatamântul superior
civil, pentru obtinerea diplomei de licenta în profiluri si specializari similare sau apropiate
armei/specialitatii militare. Participarea ofiterilor în activitate la învatamântul de zi se
reglementeaza prin ordin al conducatorilor institutiilor din domeniile apararii, informatiilor,
ordinii publice si securitatii nationale.
(7) Diplomele de licenta, de master, de doctorat eliberate de institutiile de învatamânt
superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala, precum si titlurile
stiintifice obtinute dau dreptul detinatorilor legali, dupa trecerea în rezerva, în conditiile legii, sa
ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de învatamânt, cu profil
apropiat si de acelasi nivel.
Sectiunea a 2-a
Managementul si finantarea institutiilor
Art. 170. – (1) Managementul institutiilor de învatamânt superior militar, de
informatii, de ordine publica si de securitate nationala se realizeaza în aceleasi conditii ca în
institutiile civile de învatamânt superior. Finantarea institutiilor din învatamântul superior
militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se face în conditiile legii.
(2) Structurile si functiile de conducere ale institutiilor de învatamânt militar, de
ordine publica si de securitate nationala sunt aceleasi ca cele din institutiile civile de învatamânt
superior. Ocuparea functiilor de conducere se face în aceleasi conditii ca în institutiile civile de
învatamânt superior, indiferent de gradul militar al candidatului ales.
(3) În situatia în care institutia de învatamânt superior militar, de informatii, de ordine
publica si de securitate nationala are si comandant, acesta ocupa functia în conformitate cu
reglementarile Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor,
Serviciului Român de Informatii si ale altor institutii cu atributii în domeniul apararii, ordinii
publice si securitatii nationale. Functiile de rector si de comandant se pot cumula.
Sectiunea a 3-a
Resurse umane
Art. 171. – (1) Functiile didactice si de cercetare din învatamântul superior militar,
de informatii, de ordine publica si de securitate nationala se ocupa si se elibereaza în aceleasi
conditii ca si cele din institutiile civile de învatamânt superior. Cadrele didactice si de cercetare
din învatamântul superior militar, de informatii, de ordine publica si de securitate nationala au
acelasi statut ca cele din institutiile civile de învatamânt superior.
(2) Institutiile de învatamânt superior militar, de informatii, de ordine publica si de
securitate nationala se bucura de principiul autonomiei universitare.
(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limita de vârsta si vechime
integrala ca militari, au dreptul sa-si continue activitatea didactica, în cadrul aceleiasi institutii de
învatamânt superior, în conditiile legii.
Sectiunea a 4-a
Viata universitara
Art. 172. – Viata universitara din institutiile de învatamânt superior militar, de
informatii, de ordine publica si securitate nationala se desfasoara în conformitate cu
reglementarile legale pentru institutiile civile de învatamânt superior, adaptate mediului militar,
de informatii, de ordine publica si securitate nationala.

CAPITOLUL VII
ACTIVITATEA DE CERCETARE SI CREATIE UNIVERSITARA
Art. 173. – (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare si creatie artistica din
universitati se organizeaza si functioneaza pe baza legislatiei nationale si a Uniunii Europene în
domeniu.
(2) Institutiile de învatamânt superior care si-au asumat ca misiune si cercetarea
stiintifica au obligatia sa creeze structuri tehnico-administrative care sa faciliteze managementul
activitatilor de cercetare. Aceste structuri deservesc si raspund optim cerintelor personalului
implicat în cercetare.
(3) Personalul implicat în activitati de cercetare în institute, laboratoare sau centre de
cercetare ale universitatii dispune, în limita granturilor si a contractelor de cercetare, de
autonomie si de responsabilitate personala, delegata de ordonatorul de credite, în realizarea
achizitiilor publice si a gestionarii resurselor umane necesare derularii grantului. Aceste activitati
se desfasoara conform reglementarilor legale în vigoare si fac obiectul controlului financiar
intern.
Art. 174. – La sfârsitul fiecarui an bugetar, conducerea universitatii prezinta
Senatului universitar un raport referitor la cuantumul regiei pentru granturile de cercetare si la
modul în care acestea au fost cheltuite.
Art. 175. – (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea Nationala pentru
Cercetare Stiintifica, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura un avans
de pâna la 90% din valoarea grantului, din momentul semnarii contractului de finantare. Pentru
diferenta, universitatile pot avansa fonduri din venituri proprii.
(2) Mobilitatea interinstitutionala a personalului de cercetare, dupa principiul grantul
urmeaza cercetatorul, este garantata prin lege, în conformitate cu reglementarile institutiei care
acorda grantul. Titularul grantului raspunde public, conform contractului cu autoritatea
contractanta, de modul de gestionare a grantului.
CAPITOLUL VIII
PROMOVAREA CALITATII ÎN ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR
SI ÎN CERCETAREA STIINTIFICA
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 176. – (1) Asigurarea calitatii învatamântului superior si a cercetarii stiintifice
universitare este o obligatie a institutiei de învatamânt superior si o atributie fundamentala a
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În realizarea acestei atributii,
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza cu ARACIS, alte agentii
înscrise în EQAR, precum si cu Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Învatamântul
Superior, CNATDCU si Consiliul de Etica Universitara, conform legislatiei în vigoare.
(2) Institutiile de învatamânt superior care refuza sa faca publice datele de interes
public solicitate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului încalca principiul
raspunderii publice si sunt sanctionate conform legii.
(3) Studentii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de asigurare a calitatii.

Art. 177. – (1) Evaluarea universitatilor se realizeaza în scopul:
a) autorizarii si acreditarii;
b) ierarhizarii programelor de studii si al clasificarii universitatilor.
(2) Evaluarea în scopul autorizarii si acreditarii se realizeaza de catre ARACIS sau de
alta agentie înscrisa în EQAR si are loc potrivit legii si standardelor internationale în domeniu.
(3) Evaluarea în scopul ierarhizarii programelor de studii si al clasificarilor
universitatilor se realizeaza pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobate prin hotarâre a Guvernului.
(4) Metodologia de ierarhizare a programelor de studii si de clasificare a
universitatilor se aproba prin hotarâre a Guvernului în maximum 12 luni de la data intrarii în
vigoare a prezentei legi.
(5) Aplicarea metodologiei de ierarhizare si clasificare intra în raspunderea
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si este realizata de catre un consortiu
format din: ARACIS, incluzând reprezentanti ai studentilor, CNCSIS, CNATDCU si un
organism international având competente în domeniul ierarhizarii si al clasificarii institutiilor de
învatamânt, selectat pe baza de concurs.
(6) Universitatile se clasifica, pe baza evaluarii programelor de studii si a
capacitatilor institutionale, în 3 categorii:
a) universitati preponderent de educatie;
b) universitati de educatie si cercetare stiintifica/de creatie artistica;
c) universitati de cercetare avansata si educatie.
(7) Dupa intrarea în vigoare a prezentei legi, evaluarea initiala se face numai de catre
un organism international având competenta în domeniul ierarhizarii si clasificarii institutiilor de
învatamânt superior sau de o agentie internationala de asigurare a calitatii, înregistrata în EQAR.
(8) Finantarea institutiilor de învatamânt superior publice, din surse publice, se va
face diferentiat, pe categorii de universitati si în functie de pozitia în ierarhie a programelor de
studii, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Statul finanteaza programele de excelenta pentru toate categoriile de universitati.
Sunt finantate din fonduri publice: programe de licenta în universitatile mentionate la alin.(6)
lit.a), programe de licenta si master în universitatile mentionate la alin.(6) lit.b.) si programe de
licenta, master si doctorat, în universitatile mentionate la alin.(6) lit.c).
Art. 178. – (1) Pentru promovarea calitatii si cresterea eficientei sistemului de
învatamânt superior, pentru cresterea vizibilitatii internationale si pentru concentrarea resurselor,
universitatile publice si private pot:
a) sa se constituie în consortii universitare, potrivit legii;
b) sa fuzioneze într-o singura institutie de învatamânt superior cu personalitate
juridica.
(2) Universitatile acreditate la data intrarii în vigoare a prezentei legi pot demara
proceduri pentru constituirea de consortii sau pentru fuzionare, prin comasare sau absorbtie.
(3) Fuziunea prin comasare sau absorbtie a institutiilor de învatamânt superior
publice se face, de regula, în jurul institutiilor din categoria universitatilor de cercetare avansata
si educatie si tinând cont de proximitatea geografica.
(4) Evaluarea programelor de studii si a institutiilor de învatamânt superior se face
periodic, la initiativa Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau a
universitatilor. Rezultatele evaluarii sunt publice, pentru informarea beneficiarilor de educatie si
pentru transparenta institutionala.
Art. 179. – (1) Fiecare universitate are obligatia sa realizeze, la intervale de
maximum 5 ani, evaluarea interna si clasificarea departamentelor pe cinci niveluri de
performanta în cercetare, conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCSIS si aprobate prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Rezultatele evaluarii si
clasificarii sunt publice.
(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza evaluarii interne, poate
dispune reorganizarea sau desfiintarea departamentelor sau institutelor neperformante, fara a
prejudicia, în vreun fel, studentii.
Art. 180. – Guvernul României înfiinteaza Institutul de Studii si Cercetari Avansate
din România, având ca obiectiv principal sustinerea elitelor românesti din tara si din diaspora.
Metodologia de înfiintare a acestuia se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, în termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
Art. 181. – Statul încurajeaza excelenta în institutiile de învatamânt superior prin
pârghii financiare specifice, existente în prezenta lege:
a) un procent de minimum 30% din finantarea de baza se acorda universitatilor
publice pe baza criteriilor si a standardelor de calitate stabilite de Consiliul National al Finantarii
Învatamântului Superior si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
b) universitatilor publice li se aloca un fond distinct pentru dezvoltarea institutionala
din bugetul alocat Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Fondul de
dezvoltare institutionala se adreseaza celor mai bune institutii de învatamânt superior din fiecare
categorie si se aloca dupa criterii competitive bazate pe standarde internationale. Metodologia de
alocare si utilizare a fondului pentru dezvoltare institutionala se aproba prin hotarâre a
Guvernului.
Sectiunea a 2-a
Sprijinirea excelentei individuale
Art. 182. – Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studentii si cercetatorii cu
performante exceptionale includ:
a) granturi de studii sau de cercetare la universitati din tara sau din strainatate,
acordate pe baza de competitie;
b) granturi pentru efectuarea si finalizarea unor cercetari, inclusiv a tezei de doctorat;
c) aprobarea unor rute educationale flexibile, care permit accelerarea parcursului de
studii universitare;
d) crearea de instrumente si mecanisme de sustinere a insertiei lor profesionale în
tara, astfel încât sa valorifice, la nivel superior, atât talentul, cât si achizitiile realizate prin
formare.
CAPITOLUL IX
PROMOVAREA UNIVERSITATII CENTRATE PE STUDENT
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 183. – (1) Studentii sunt considerati parteneri ai institutiilor de învatamânt
superior si membri egali ai comunitatii academice. În învatamântul confesional, studentii sunt
membrii ai comunitatii academice, în calitate de discipoli.
(2) O persoana dobândeste statutul de student si de membru al unei comunitati
universitare numai în urma admiterii si a înmatricularii sale într-o institutie de învatamânt
superior acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu.
(3) O persoana poate fi admisa si înmatriculata, ca student, concomitent la cel mult
doua programe de studii, indiferent de institutiile de învatamânt care le ofera. Orice subventie
financiara sau bursa din fonduri publice se acorda, conform normelor legale în vigoare, numai
într-o singura institutie de învatamânt superior, pentru un singur program de studii. În cazul
studentilor care se transfera între universitati sau programe de studii, subventiile urmeaza
studentul.
(4) În vederea testarii cunostintelor si a capacitatilor cognitive, respectiv artistice sau
sportive, si a admiterii într-un program de studii pentru licenta, master sau doctorat, institutiile
de învatamânt superior organizeaza examene de admitere pentru fiecare program si ciclu de
studiu.
(5) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza anual o
metodologie-cadru privind organizarea admiterii în institutiile de învatamânt superior publice si
private din România.
(6) Fiecare institutie de învatamânt superior elaboreaza si aplica propriul regulament
de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Prevederile acestui regulament sunt
concordante, în continut, cu metodologia-cadru privind organizarea admiterii, instituita de
Ministerul Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului.
(7) Conditiile de admitere, inclusiv cifrele de scolarizare trebuie facute publice în
fiecare an, cu cel putin sase luni înainte de sustinerea concursului de admitere.
Sectiunea a 2-a
Înmatricularea studentilor. Registrul Matricol Unic al Universitatilor din România
Art. 184. – (1) O institutie de învatamânt superior poate admite si înmatricula într-un
program de studii numai acel numar de studenti pentru care sunt asigurate conditii optime de
calitate academica, de viata si servicii sociale în spatiul universitar.
(2) Oferta anuala de scolarizare publica este facuta de catre rectorul institutiei de
învatamânt superior prin declaratie pe proprie raspundere, cu respectarea capacitatii de
scolarizare stabilite prin evaluarea ARACIS.
(3) În urma admiterii într-un program de studii, între student si universitate se încheie
un contract în care se specifica drepturile si obligatiile partilor.
(4) Universitatile care admit în programele lor de studii mai multi studenti decât
capacitatea de scolarizare, aprobata conform prezentei legi, încalca raspunderea lor publica si
sunt sanctionate în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 185. – (1) Se constituie Registrul Matricol Unic al Universitatilor din România,
denumit în continuare RMUR, ca o baza de date electronica în care sunt înregistrati toti studentii
din România din universitatile publice sau private acreditate sau autorizate sa functioneze
provizoriu. Registrele matricole ale universitatilor devin parte a RMUR, asigurându-se un
control riguros al diplomelor emise.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la propunerea CNCSIS,
elaboreaza un regulament de alocare a codului matricol individual, precum si continutul
informatiilor care vor fi scrise în RMUR.
(3) RMUR este document oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor din registrul
matricol constituie infractiune si se sanctioneaza potrivit legii penale.
(4) RMUR, registrele matricole ale universitatilor si sistemele informatice aferente se
elaboreaza în termen de cel mult 2 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
(5) Baza de date electronica aferenta RMUR înregistreaza si pastreaza evidenta
diplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în universitatile
acreditate.

Art. 186. – (1) Principiile care reglementeaza activitatea studentilor în cadrul
comunitatii universitare sunt:
a) principiul nediscriminarii – în baza caruia toti studentii beneficiaza de egalitate de
tratament din partea institutiei de învatamânt superior; orice discriminare directa sau indirecta a
studentului este interzisa;
b) principiul dreptului la asistenta si la servicii complementare gratuite în
învatamântul superior public – exprimat prin: consilierea si informarea studentului de catre
cadrele didactice, în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea, în scopul
orientarii profesionale; consilierea psihologica, cont e-mail, acces la baza de date specifice
domeniului si la cea referitoare la situatia scolara personala;
c) principiul participarii la decizie – în baza caruia toate deciziile majore în cadrul
institutiilor de învatamânt superior sunt luate cu participarea reprezentantilor studentilor;
d) principiul libertatii de exprimare – în baza caruia studentii au dreptul sa-si
exprime liber opiniile academice, în cadrul institutiei de învatamânt în care studiaza;
e) principiul transparentei si al accesului la informatii – în baza caruia studentii au
dreptul de acces liber si gratuit la informatii care privesc propriul parcurs educational si viata
comunitatii academice din care fac parte, în conformitate cu prevederile legii.
(2) În universitatile confesionale, drepturile, libertatile si obligatiile studentilor sunt
stabilite si în functie de specificul dogmatic si canonic al fiecarui cult.
(3) Drepturile, libertatile si obligatiile studentilor sunt cuprinse în Codul drepturilor si
obligatiilor studentului, propus de asociatiile studentesti si adoptat de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului prin ordin al ministrului.
(4) În universitatile confesionale, studentii se organizeaza cu respectarea statutului si
a normelor degmatice si canonice ale cultului respectiv.
(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare si monitorizare a respectarii
prevederilor Codului drepturilor si obligatiilor studentului. Asociatiile studentilor prezinta un
raport anual privind respectarea codului, care este public.
Art. 187. – (1) Studentii au dreptul sa înfiinteze, în institutiile de învatamânt
superior, publice sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formatii artistice si sportive,
publicatii, conform legii. În universitatile confesionale, studentii pot înfiinta ateliere, cercuri,
cenacluri, formatii artistice si sportive, cu respectarea statutului si specificului dogmatic si
canonic al cultului respectiv.
(2) Studentii sunt alesi în mod democratic, prin vot universal, direct si secret, la
nivelul diverselor formatii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrul facultatilor, cât si al
universitatii. Ei sunt, de drept, reprezentanti legitimi ai intereselor studentilor, la nivelul fiecarei
comunitati academice. Conducerea institutiei de învatamânt superior nu se implica în
organizarea procesului de alegere a reprezentantilor studentilor.
(3) Federatiile nationale studentesti, legal constituite, sunt organismele care exprima
interesele studentilor din universitati, în raport cu institutiile statului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului colaboreaza, în
dezvoltarea învatamântului superior, cu federatiile nationale studentesti, legal constituite si se
consulta permanent cu acestea.
(5) Studentii pot participa la actiuni de voluntariat, pentru care pot primi un numar de
credite de studii transferabile, în conditiile stabilite de Carta universitara.
Art. 188. – (1) Studentii beneficiaza de un sistem de împrumuturi bancare pentru
efectuarea studiilor, garantate de stat, în conditiile legislatiei în vigoare, prin Agentia de Credite
si Burse de Studii. Împrumuturile pot acoperi taxele de studii si costul vietii pe perioada
studiilor.
(2) Absolventii care vor practica profesia minimum cinci ani în mediul rural vor fi
scutiti de plata a 75% din împrumut, aceasta parte fiind preluata de catre stat.
(3) Agentia de Credite si Burse de Studii propune reglementari corespunzatoare în
vederea acordarii creditelor.
Art. 189. – (1) Studentii beneficiaza de asistenta medicala si psihologica gratuita în
cabinete medicale si psihologice universitare ori în policlinici si unitati spitalicesti de stat,
conform legii.
(2) În timpul anului scolar, studentii beneficiaza de tarif redus cu minimum 50% pe
mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar si naval. Studentii orfani
sau proveniti din casele de copii beneficiaza de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului .
(3) Studentii beneficiaza de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte,
spectacole de teatru, opera, film la alte manifestari culturale si sportive organizate de institutii
publice, în limita bugetelor aprobate.
(4) Studentii cetateni români din afara granitelor tarii, bursieri ai statului român,
beneficiaza de gratuitate la toate manifestarile prevazute la alin. (3), care se desfasoara pe
teritoriul României.
(5) Institutiile de învatamânt superior pot acorda, în afara cifrei de scolarizare
aprobate, cel putin un loc pentru studii gratuite, absolventilor cu diploma de bacalaureat
proveniti din centrele de plasament, în conditiile stabilite de Senatul universitar.
(6) Activitatile extracurricular-stiintifice, tehnice, cultural-artistice si sportive –,
precum si cele pentru studentii capabili de performante sunt finantate de la bugetul statului,
conform normelor stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. În acest
scop se pot folosi si alte surse de finantare.
(7) Prevederile alin. (6) se aplica si în cazul taberelor de creatie, sportive si de odihna
ale studentilor.
(8) Statutul de student cu taxa se modifica în conditiile stabilite de Senatul
universitar.
(9) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate acorda anual burse
pentru stagii de studii universitare si postuniversitare în strainatate, din fonduri constituite în
acest scop. Aceste burse se obtin prin concurs organizat la nivel national.
(10) La concursurile pentru obtinerea burselor prevazute la alin. (9) pot participa
studentii si absolventii institutiilor de învatamânt superior publice si cei ai institutiilor de
învatamânt superior particular acreditate.
(11) Cheltuielile de întretinere a internatelor, a caminelor si a cantinelor
universitatilor se acopera din veniturile proprii ale institutiilor de învatamânt respective si din
subventii de la buget, cu aceasta destinatie.
(12) Pot fi acordate subventii pentru cazare si studentilor care aleg alta forma de
cazare decât caminele institutiilor de învatamânt superior.
(13) Institutiile de învatamânt superior publice asigura, în limita resurselor financiare
alocate pentru efectuarea practicii comasate a studentilor, pentru perioada prevazuta în planurile
de învatamânt, cheltuielile de masa, cazare si transport, în situatiile în care practica se desfasoara
în afara centrului universitar respectiv.
Art. 190. – (1) Statul român acorda anual, prin hotarâre a Guvernului, un numar de
burse pentru scolarizarea studentilor straini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universitati si
programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent daca sunt
publice sau private.
(2) Universitatile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile
obtinute din scolarizarea studentilor straini.

CAPITOLUL X
CONDUCEREA UNIVERSITATILOR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 191. – (1) Structurile de conducere în institutiile de învatamânt superior publice
sau private sunt:
a) Senatul universitar si Consiliul de Administratie, la nivelul universitatii;
b) Consiliul de conducere al UOD sau IOSUD;
c) Consiliul facultatii;
d) Consiliul departamentului.
(2) Functiile de conducere sunt urmatoarele:
a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universitatii;
b) directorul institutului de studii doctorale, la nivelul universitatii;
c) decanul, prodecanii, la nivelul facultatii;
d) seful de departament, la nivelul departamentelor.
(3) La nivelul departamentului, seful de departament si membrii consiliului
departamentului se stabilesc prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice
titulare si al cercetatorilor.
(4) La nivelul facultatii, stabilirea structurilor si a functiilor de conducere se face
dupa urmatoarea procedura:
a) componenta membrilor Consiliului facultatii este de maximum 75% cadre
didactice si de cercetare, respectiv minimum 25% studenti. Reprezentantii cadrelor didactice si
de cercetare sunt alesi prin votul universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de
cercetare titulare din facultate, iar reprezentantii studentilor sunt alesi prin vot universal, direct si
secret de catre studentii facultatii;
b) decanii sunt selectati prin concurs public, organizat de catre rectorul universitatii.
La concurs pot participa persoane din cadrul universitatii sau din orice facultate de profil din tara
sau din strainatate care, pe baza audierii în plenul Consiliului facultatii, au primit avizul acestuia
de participare la concurs. Consiliul facultatii are obligatia de a aviza minimum doi candidati;
c) decanul îsi desemneaza prodecanii dupa numirea de catre rector;
d) în universitatile multilingve si multiculturale, cel putin unul dintre prodecani se
numeste din rândul cadrelor didactice apartinând minoritatii din departamentul sectiei sau liniei
de predare într-o limba a minoritatilor nationale, cu exceptia cazului în care decanul provine de
la sectia sau linia de studiu cu predare în limba minoritatii nationale respective.
(5) Consiliul de conducere al scolii doctorale se stabileste prin votul universal, direct
si secret al conducatorilor de doctorat. Directorul institutului de studii universitare de doctorat
este asimilat functiei de prorector.
(6) În procesul de stabilire si de alegere a structurilor si functiilor de conducere la
nivelul universitatii, al facultatilor si departamentelor, trebuie sa se respecte principiul
reprezentativitatii pe facultati, departamente, sectii/linii de predare, programe de studii, dupa caz.
Art. 192. – (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic si de
cercetare si din 25% reprezentanti ai studentilor. Reprezentantii fiecarei facultati în Senatul
universitar, pe cote parte de reprezentare stipulate în Carta universitara, sunt stabiliti prin votul
universal, direct si secret al cadrelor didactice si cercetatorilor, respectiv al studentilor.
(2) Senatul universitar îsi alege, prin vot secret, un presedinte care conduce sedintele
Senatului universitar si reprezinta Senatul universitar în raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabileste comisii de specialitate prin care controleaza
activitatea conducerii executive a institutiei de învatamânt superior si a Consiliului de
Administratie. Rapoartele de monitorizare si de control sunt prezentate periodic si discutate în
Senatul universitar, stând la baza rezolutiilor Senatului universitar.
(4) Senatul universitar stabileste o comisie de selectie si de recrutare a rectorului,
formata, în proportie de 50%, din membrii universitatii si, în proportie de 50%, din personalitati
stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si din strainatate. Aceasta comisie contine
minimum 12 membri. De asemenea, Senatul universitar elaboreaza si aproba metodologia de
avizare, de selectie si de recrutare a rectorului.
Art. 193. – (1) Rectorul se stabileste pe baza unui concurs public, în baza unei
metodologii aprobate de Senatul universitar, conforma cu legislatia în vigoare.
(2) La concursul de ocupare a functiei de rector pot participa orice personalitati
stiintifice sau academice din tara si din strainatate care, pe baza audierii în plenul Senatului
universitar, au obtinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Senatul universitar are
obligatia de a aviza minimum doi candidati.
(3) Rectorul confirmat de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe
baza consultarii Senatului universitar, îsi numeste prorectorii. În universitatile multilingve si
multiculturale, cel putin unul dintre prorectori este numit de catre rector din rândul cadrelor
didactice apartinând minoritatilor nationale din departamentul sectiei sau liniei de predare într-o
limba a minoritatilor nationale, cu exceptia cazului în care rectorul provine de la sectia sau linia
de studiu cu predare în limba minoritatii nationale respective.
(4) Rectorul, selectat de catre comisia de concurs stabilita de Senatul universitar, este
confirmat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Dupa emiterea
ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile,
diplome si certificate.
(5) Rectorul confirmat de ministru încheie cu Senatul universitar un contract de
management, cuprinzând criteriile si indicatorii de performanta manageriala, drepturile si
obligatiile partilor contractuale.
(6) Decanii sunt selectati prin concurs public organizat de noul rector si validat de
Senatul universitar. Mentinerea în functie a directorului general administrativ se face pe baza
acordului scris al acestuia de sustinere executiva a planului managerial al noului rector.
(7) Rectorul, prorectorii, decanii, directorul general administrativ si un student ales de
reprezentantii studentilor din Senatul universitar formeaza consiliul de administratie al
universitatii.
Art. 194. – (1) Rectorul universitatii publice confirmat încheie un contract
institutional cu ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Rectorul poate fi demis de catre Senatul universitar, în conditiile specificate prin
contractul de management si Carta universitara.
(3) Ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate revoca rectorul prin
ordin, în cazul în care constata încalcarea legislatiei în vigoare sau a contractului institutional si
se poate adresa Senatului universitar, pentru desemnarea unui nou rector, conform prevederilor
prezentei legi.
Sectiunea a 2-a
Atributiile Senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administratie,
ale decanului si ale sefului de departament
Art. 195. – (1) Senatul universitar reprezinta comunitatea universitara si este cel mai
înalt for de decizie si deliberare la nivelul universitatii.
(2) Atributiile Senatului universitar sunt urmatoarele:
a) garanteaza libertatea academica si autonomia universitara;
b) elaboreaza si adopta Carta universitara;
c) aproba planul strategic de dezvoltare institutionala si planurile operationale, la
propunerea rectorului;
d) aproba, la propunerea rectorului si cu respectarea legislatiei în vigoare, structura,
organizarea si functionarea universitatii;
e) aproba proiectul de buget si executia bugetara;
f) elaboreaza si aproba codul de asigurare a calitatii si codul de etica si deontologie
profesionala universitara;
g) adopta codul drepturilor si obligatiilor studentului;
h) aproba metodologiile si regulamentele privind organizarea si functionarea
universitatii;
i) încheie contractul de management cu rectorul;
j) controleaza activitatea rectorului si a consiliului de administratie, prin comisii
specializate;
k) valideaza concursurile publice pentru functiile din consiliul de administratie;
l) aproba metodologia de concurs si rezultatele concursurilor pentru angajarea
personalului didactic si de cercetare si evalueaza periodic resursa umana;
m) aproba, la propunerea rectorului, sanctionarea personalului cu performante
profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii si a legislatiei în vigoare;
n) îndeplineste alte atributii, conform Cartei universitare.
(3) Componenta si marimea Senatului universitar este stabilita prin Carta
universitara, astfel încât sa se asigure eficienta decizionala si reprezentativitatea comunitatii
academice.
(4) Mandatul Senatului universitar este de patru ani. Durata mandatului unui membru
al Senatului universitar este de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii succesive de maximum doua
ori. Pentru studenti, durata mandatului se reglementeaza prin Carta universitara.
(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel putin o treime
dintre membrii Senatului universitar.
(6) Rectorul reprezinta legal universitatea în relatiile cu tertii si realizeaza conducerea
executiva a universitatii. În institutiile din învatamântul superior public, rectorul este ordonatorul
de credite al universitatii. Rectorul are urmatoarele atributii:
a) realizeaza managementul si conducerea operativa a universitatii, pe baza
contractului de management;
b) negociaza si semneaza contractul institutional cu Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului;
c) încheie contractul de management cu Senatul universitar;
d) propune spre aprobare Senatului universitar structura si reglementarile de
functionare ale universitatii;
e) propune spre aprobare Senatului universitar proiectul de buget si raportul privind
executia bugetara;
f) prezinta Senatului universitar, în luna aprilie a fiecarui an, raportul referitor la:
starea generala a universitatii, asigurarea calitatii si respectarea eticii universitare, situatia
posturilor vacante si ocupate, situatia financiara si insertia absolventilor pe piata muncii. Senatul
universitar valideaza raportul mentionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de
specialitate. Aceste documente sunt publice;
g) conduce consiliul de administratie;
h) îndeplineste alte atributii stabilite de Senatul universitar, în conformitate cu
contractul de management, Carta universitara si legislatia în vigoare.
(7) Durata mandatului de rector este de patru ani, cu posibilitatea reînnoirii conform
prevederilor Cartei universitare.
(8) Atributiile prorectorilor, numarul si durata mandatelor acestora se stabilesc prin
Carta universitara.
(9) Decanul reprezinta facultatea si raspunde de managementul si conducerea
facultatii. Decanul prezinta anual un raport Consiliului facultatii privind starea facultatii.
Decanul conduce sedintele Consiliului facultatii si aplica hotarârile rectorului, consiliului de
administratie si Senatului universitar. Atributiile decanului sunt stabilite în conformitate cu
prevederile Cartei universitare si cu legislatia în vigoare.
(10) Consiliul facultatii reprezinta organismul decizional si deliberativ al facultatii.
Consiliul facultatii are urmatoarele atributii:
a) aproba, la propunerea decanului, structura, organizarea si functionarea facultatii;
b) aproba programele de studii gestionate de facultate;
c) controleaza activitatea decanului si aproba rapoartele anuale ale acestuia privind
starea generala a facultatii, asigurarea calitatii si respectarea eticii universitare la nivelul
facultatii;
d) îndeplineste alte atributii, stabilite prin Carta universitara sau aprobate de Senatul
universitar si în conformitate cu legislatia în vigoare.
(11) Seful de departament realizeaza managementul si conducerea operativa a
departamentului. În exercitarea acestei functii, el este ajutat de consiliul departamentului,
conform Cartei universitare. Seful de departament raspunde de planurile de învatamânt, de
statele de functii, de managementul cercetarii si al calitatii, de managementul financiar, precum
si de selectia, angajarea, evaluarea periodica, formarea, motivarea si încetarea relatiilor
contractuale de munca ale personalului din departament.
(12) Consiliul de administratie asigura, sub conducerea rectorului sau a unei alte
persoane desemnate prin Carta universitara, în cazul universitatilor particulare si confesional
particulare, conducerea operativa a universitatii si aplica deciziile strategice ale Senatului
universitar. De asemenea, consiliul de administratie:
a) stabileste în termeni operationali bugetul institutional;
b) aproba executia bugetara si bilantul anual;
c) aproba propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice si de cercetare;
d) avizeaza propunerile de programe noi de studii si formuleaza propuneri catre
Senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadreaza în
misiunea universitatii sau care sunt ineficiente academic si financiar;
e) aproba participarea universitatii la proiecte cu valori financiare mai mari de
500.000 lei si cheltuielile mai mari de 500.000 lei;
f) propune Senatului universitar strategii ale universitatii pe termen lung si mediu si
politici pe domeniile de interes ale universitatii.
(13) Studentii au cel putin un reprezentant în comisiile de etica, cazari si de calitate.
Art. 196. – (1) Functiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan,
de sef de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproductie nu se cumuleaza.
(2) În cazul vacantarii unui loc în functiile de conducere, se procedeaza la alegeri
partiale, în cazul sefului de departament sau se organizeaza concurs public, potrivit Cartei
universitare, în termen de maximum trei luni de la data vacantarii.
(3) Numarul de prorectori si de prodecani din institutiile de învatamânt superior se
stabileste prin Carta universitara.
(4) Atributiile si competentele structurilor si ale functiilor de conducere din
învatamântul superior sunt stabilite prin Carta universitara a institutiei, potrivit legii. Hotarârile
senatelor universitare, ale consiliilor facultatilor si ale departamentelor se iau cu votul majoritatii
membrilor prezenti, daca numarul lor reprezinta cel putin 2/3 din numarul total al membrilor.
Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.
(5) Structura administrativa a universitatii este condusa de catre un director general
administrativ si este organizata pe directii. Postul de director general administrativ se ocupa prin
concurs organizat de institutia de învatamânt superior. Presedintele comisiei de concurs este
rectorul institutiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Validarea concursului se face de catre Senatul
universitar, iar numirea pe post, de catre rector.
(6) Unitatile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unitatilor respective,
potrivit Cartei universitare.
(7) Prin Carta universitara, universitatea îsi poate dezvolta structuri consultative
formate din reprezentanti ai mediului economic si personalitati din mediul academic, cultural si
profesional extern.
Art. 197. – (1) Dupa împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricarei functii de
conducere în universitatile publice este interzisa.
(2) Persoanele care exercita o functie de conducere sau de demnitate publica au
postul rezervat în sistemul educational.
(3) Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot
exercita functia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului de conducator sau de demnitar.
(4) Functia de rector este incompatibila cu detinerea de functii de conducere în cadrul
unui partid politic, pe perioada exercitarii mandatului.
Art. 198. – (1) Pentru monitorizarea eficientei manageriale, a echitatii si relevantei
învatamântului superior pentru piata muncii, se stabileste, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici de referinta pentru
învatamântul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referinta la nivel european,
din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, prin consultarea ARACIS si a celor interesati - CNCSIS, Consiliul
National pentru Finantarea Învatamântului Superior (CNFIS), CNATDCU si Agentia Nationala
pentru Calificarile din Învatamântul Superior si Parteneriat cu Mediul Economic si Social - si se
aproba prin hotarâre a Guvernului. Raportul anual privind starea învatamântului superior se
bazeaza pe indicatorii prevazuti la alin. (1).
Sectiunea a 3-a
Rolul statului în învatamântul superior
Art. 199. – (1) Statul îsi exercita atributiile în domeniul învatamântului superior prin
intermediul Parlamentului, Guvernului si Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are urmatoarele atributii
principale:
a) propune politicile si strategiile nationale pentru învatamântul superior, ca parte a
Ariei Europene a Învatamântului Superior;
b) elaboreaza reglementarile de organizare si functionare a sistemului de învatamânt
superior;
c) monitorizeaza si verifica direct sau prin organismele abilitate în acest sens
respectarea reglementarilor privind organizarea si functionarea învatamântului superior,
cercetarea universitara, managementul financiar, etica universitara si asigurarea calitatii în
învatamântul superior;
d) realizeaza evaluarea periodica, diferentierea universitatilor si ierarhizarea
programelor de studii ale acestora;
e) controleaza gestionarea RMUR;
f) organizeaza recunoasterea si echivalarea actelor de studii;
g) elaboreaza si propune proiectul de buget pentru învatamântul superior, ca parte a
bugetului educatiei si bugetului cercetarii;
h) verifica si gestioneaza sistemul national de indicatori si bazele de date
corespunzatoare pentru monitorizarea si prognozarea evolutiei acestuia în raport cu piata muncii,
propus de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si de alte institutii abilitate;
i) sustine realizarea de studii si cercetari în învatamântului superior.
Art. 200. – (1) Pentru exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului constituie registre de experti si se sprijina pe organisme consultative, la
nivel national, alcatuite pe criterii de prestigiu profesional si moral: Consiliul National de
Statistica si Prognoza a Învatamântului Superior, Consiliul National de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor si Certificatelor Universitare, Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din
Învatamântul Superior, Consiliul National de Finantare a Învatamântului Superior, Consiliul
National al Bibliotecilor Universitare, Consiliul National pentru Calificari Universitare si
Consiliul de Etica si Management Universitar.
(2) Organismele specializate prevazute la alin. (1) se înfiinteaza prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si functioneaza în baza unor
regulamente proprii aprobate prin ordin al ministrului. Bugetele acestora se constituite pe baza
contractuala cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si din alte surse legal
constituite.
(3) Pentru îndeplinirea atributiilor cu care sunt învestite, organismele prevazute la
alin. (1) beneficiaza de logistica si de un secretariat propriu, denumit Secretariatul Consiliilor
Nationale pentru Învatamântul Superior, care are personalitate juridica si este ordonator de
credite. Actuala Unitate Executiva pentru Finantarea Învatamântului Superior si a Cercetarii
Dezvoltarii si Inovarii devine Secretariatul Consiliilor Nationale pentru Învatamântul Superior.
Contractele dintre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si consilii sunt
gestionate prin Secretariatul Consiliilor Nationale pentru Învatamântul Superior.
Art. 201. – (1) Consiliul National de Statistica si Prognoza a Învatamântului Superior
are ca atributii principale elaborarea si actualizarea permanenta a indicatorilor de monitorizare a
învatamântului superior si prognoza evolutiei acestuia în raport cu dinamica pietei muncii.
(2) Consiliul National pentru Calificari Universitare reuneste reprezentanti ai
universitatilor, ai asociatiilor profesionale si ai angajatorilor, pentru constituirea Cadrului
national al calificarilor din învatamântul superior. În realizarea misiunii sale, Consiliul National
pentru Calificari Universitare este sustinut de Autoritatea Nationala pentru Calificari (ANC).
(3) Consiliul de Etica si Management Universitar se pronunta asupra litigiilor de etica
universitara si are ca principale atributii:
a) monitorizarea realizarii eticii universitare la nivelul sistemului de învatamânt
superior;
b) auditarea comisiilor de etica din universitati si prezentarea unui raport anual
privind etica universitara. Acest raport se face public;
c) constatarea încalcarii de catre o institutie de învatamânt superior a obligatiilor
prevazute de prezenta lege.
Art. 202. – (1) CNATDCU are urmatoarele atributii:
a) propune, în termen de sase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o
metodologie de atestare a titlurilor, a diplomelor, a certificatelor si a calificarilor universitare si
de auditare a universitatilor cu referire la un set de criterii minimale necesare si obligatorii
pentru conferirea de catre universitati a titlurilor didactice din învatamântul superior,
metodologia fiind adoptata prin hotarâre a Guvernului;
b) verifica anual, la solicitarea Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului sau din proprie initiativa, modul de desfasurare a concursurilor pentru ocuparea
posturilor didactice si de cercetare din universitati. Raportul de verificare institutionala este
prezentat ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, specificând concluzii bazate
pe date si documente;
c) prezinta un raport anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
privind resursa umana pentru activitatile didactice si de cercetare din învatamântul superior.
Acest raport este public;
d) stabileste criteriile de acordare a titlului de conducator de doctorat si acorda titlul
de conducator de doctorat;
e) alte atributii stabilite prin lege.
(2) Consiliul National de Finantare a Învatamântului Superior (CNFIS) are
urmatoarele atributii principale:
a) propune metodologia de finantare a universitatilor si stabileste costul mediu per
student echivalent pe cicluri si domenii de studii;
b) verifica periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului sau din proprie initiativa, realizarea proiectelor de dezvoltare institutionala si eficienta
gestionarii fondurilor publice de catre universitati si face propuneri pentru finantarea
complementara a universitatilor pe baza de proiecte institutionale;
c) prezinta anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului un raport
privind starea finantarii învatamântului superior si masurile de optimizare ce se impun. Acest
raport este public.
(3) CNCSIS are urmatoarele atributii principale:
a) stabileste standardele, criteriile si indicatorii de calitate pentru cercetarea stiintifica
din învatamântul superior, aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului;
b) auditeaza periodic, la solicitarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului sau din proprie initiativa, cercetarea stiintifica universitara;
c) gestioneaza programe de cercetare si procese de evaluare a proiectelor de cercetare
care sunt propuse pentru finantare competitiva;
d) prezinta anual Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului un raport
privind starea cercetarii stiintifice în învatamântul superior si performantele universitatilor.
Raportul este public.
(4) Consiliul National al Bibliotecilor Universitare are în atributii elaborarea
strategiei de dezvoltare, evaluare periodica si coordonarea sistemului de biblioteci din
învatamântul superior.
Art. 203. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului îsi realizeaza
atributiile în domeniul cercetarii prin Autoritatea Nationala de Cercetare Stiintifica, conform
legii.
(2) În exercitarea atributiilor sale, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului colaboreaza cu Consiliul National al Rectorilor si, dupa caz, cu autoritati si asociatii
profesionale si stiintifice nationale si internationale reprezentative, federatii sindicale la nivel de
ramura si federatii studentesti legal constituite la nivel national.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului aloca, anual, Consiliului
National al Rectorilor un grant pentru gestionarea activitatii curente si pentru plata cotizatiilor la
organismele Uniunii Europene în care aceasta autoritate este membra.
CAPITOLUL XI
FINANTAREA SI PATRIMONIUL UNIVERSITATILOR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 204. – (1) Învatamântul universitar public este gratuit pentru cifra de scolarizare
aprobata anual de Guvern si cu taxa, în conditiile legii.
(2) În învatamântul universitar public gratuit se percep taxe pentru: depasirea duratei
de scolarizare prevazute de lege, admiteri, înmatriculari, reînmatriculari, repetarea examenelor si
a altor forme de verificare, care depasesc prevederile planului de învatamânt. De asemenea, se
pot percepe taxe si pentru activitati neincluse în planul de învatamânt, conform metodologiei
aprobate de Senatul universitar.
(3) Finantarea învatamântului superior public se asigura din fonduri publice, în
concordanta cu urmatoarele cerinte:
a) considerarea dezvoltarii învatamântului superior ca responsabilitate publica si a
învatamântului, în general, ca prima prioritate nationala;
b) asigurarea calitatii învatamântului superior la nivelul standardelor din Spatiul
European al Învatamântului Superior pentru pregatirea resurselor umane si dezvoltarea personala
ca cetateni ai unei societati democratice bazate pe cunoastere;
c) profesionalizarea resurselor umane în concordanta cu diversificarea pietei muncii;
d) dezvoltarea învatamântului superior si a cercetarii stiintifice si creatiei artistice
universitare pentru integrarea la vârf în viata stiintifica mondiala.
(4) Executia bugetara anuala a institutiilor de învatamânt superior este publica.
(5) Finantarea învatamântului superior public poate fi realizata pe baza de contract si
prin contributia altor ministere, pentru acele institutii de învatamânt superior care pregatesc
specialisti în functie de cerintele ministerelor respective, precum si din alte surse, inclusiv
împrumuturi si ajutoare externe.
(6) Toate resursele de finantare ale universitatilor publice sunt venituri proprii.
(7) Statul poate sprijini învatamântul superior particular acreditat.
(8) Institutiile de învatamânt superior publice si private pot primi donatii din tara si
din strainatate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 205. – (1) Institutiile de învatamânt superior publice functioneaza ca institutii
finantate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri proprii si din alte surse, potrivit
legii.
(2) Veniturile acestor institutii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza de contract, pentru finantarea de baza,
finantarea complementara si finantarea suplimentara, realizarea de obiective de investitii, fonduri
alocate pe baza competitionala pentru dezvoltare institutionala, fonduri pentru incluziune, burse
si protectia sociala a studentilor, precum si din venituri proprii, dobânzi, donatii, sponsorizari si
taxe percepute în conditiile legii de la persoane fizice si juridice, române sau straine, si din alte
surse. Aceste venituri sunt utilizate de institutiile de învatamânt superior, în conditiile
autonomiei universitare, în vederea realizarii obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului
din domeniul învatamântului si cercetarii stiintifice universitare.
(3) Finantarea suplimentara se acorda din fonduri publice de catre Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru a stimula excelenta institutiilor si a
programelor de studii, atât din cadrul universitatilor publice, cât si a celor private. Fondul va fi
alocat exclusiv celor mai bine plasate programe de studii, conform ierarhizarii acestora.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului asigura finantarea de
baza pentru universitatile publice, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per
student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu si per limba de predare. Fondurile vor fi
alocate prioritar spre acele domenii care asigura dezvoltarea sustenabila si competitiva a
societatii, iar, în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia
calitatii acestora.
(5) Finantarea de baza este multianuala, asigurându-se pe toata durata unui ciclu de
studii.
(6) Finantarea complementara se realizeaza de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului prin:
a) subventii pentru cazare si masa;
b) fonduri alocate pe baza de prioritati si norme specifice pentru dotari si alte
cheltuieli de investitii si reparatii capitale;
c) fonduri alocate pe baze competitionale pentru cercetarea stiintifica universitara.
(7) Finantarea institutiilor de învatamânt superior de stat se face pe baza de contract
încheiat între Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si institutia de învatamânt
superior respectiva, dupa cum urmeaza:
a) contract institutional pentru finantarea de baza, pentru fondul de burse si protectie
sociala a studentilor, pentru fondul de dezvoltare institutionala, precum si pentru finantarea de
obiective de investitii;
b) contract complementar pentru finantarea cercetarii stiintifice universitare, a
reparatiilor capitale, a dotarilor si a altor cheltuieli de investitii, precum si subventii pentru
cazare si masa. Sumele aferente cercetarii stiintifice universitare, cuprinse în contractul
complementar, se esaloneaza, prin derogare de la alte reglementari în vigoare, în rate stabilite
prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective;
c) contractele institutionale si complementare sunt supuse controlului periodic
efectuat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si CNFIS.
(8) Fondurile pentru burse si protectie sociala a studentilor se aloca în functie de
numarul de studenti si doctoranzi de la învatamântul de zi, fara taxa de studii.
(9) Bursele sociale trebuie sa acopere un minimum de cheltuieli pentru masa si cazare
si pot fi cumulate cu alte forme de burse.
(10) Categoriile de cheltuieli eligibile si metodologia de distribuire a acestora din
finantarea suplimentara si fondul pentru incluziune, se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la
initiativa Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în termen de maximum
sase luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(11) Rectorii universitatilor publice, prin contractul institutional încheiat cu
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, sunt direct responsabili de alocarea
resurselor institutiei, prioritar spre departamentele cele mai performante.
Art. 206. – Statul român acorda anual burse pentru sprijinirea tinerilor de origine
etnica româna din tari învecinate si a etnicilor români cu domiciliul stabil în strainatate, care
doresc sa studieze în cadrul unitatilor si institutiilor de învatamânt de stat din România.
Art. 207. – (1) Programele de studii de master si doctorat în stiinte si tehnologii
avansate, cele care se desfasoara în limbi de circulatie internationala, precum si doctoratele în
cotutela cu universitati de prestigiu din strainatate beneficiaza de finantare preferentiala.
(2) Fondurile ramase la sfârsitul anului din executia bugetului prevazut în contractul
institutional si complementar, precum si fondurile aferente cercetarii stiintifice universitare si
veniturile extrabugetare ramân la dispozitia universitatilor si se cuprind în bugetul de venituri si
cheltuieli al institutiei, fara varsaminte la bugetul de stat si fara afectarea alocatiilor de la bugetul
de stat pentru anul urmator.
Art. 208. – Toate materialele, echipamentele si publicatiile achizitionate de
universitati pentru activitatile de educatie si cercetare sunt scutite de TVA.
Art. 209. – (1) Universitatile publice sau private au patrimoniu propriu, pe care îl
gestioneaza conform legii.
(2) Drepturile pe care le au universitatile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot
fi drepturi reale, dupa caz, drept de proprietate sau dezmembraminte ale acestuia (uz, uzufruct,
servitute, superficie) potrivit dispozitiilor Codului civil, drept de folosinta dobândit prin
închiriere, concesiune, comodat etc. ori drept de administrare, în conditiile legii.
(3) În patrimoniul universitatilor, pot exista si drepturi de creanta izvorâte din
contracte, conventii sau hotarâri judecatoresti.
(4) Universitatile publice pot avea în patrimoniu bunuri mobile si imobile din
domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universitatilor asupra bunurilor din domeniul public al
statului pot fi drepturi de administrare, de folosinta, de concesiune ori de închiriere, în conditiile
legii.
(6) Prin hotarâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute
în domeniul privat al statului si transmise în proprietate universitatilor publice, în conditiile legii.
(7) Universitatile publice au drept de proprietate asupra bunurilor existente în
patrimoniul lor la data intrarii în vigoare a prezentei legi. Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului este împuternicit sa emita certificat de atestare a dreptului de proprietate
pentru universitatile publice pe baza documentatiei înaintate de acestea.
(8) Dreptul de proprietate al universitatilor publice asupra bunurilor prevazute la
alin. (7) se exercita în conditiile prevazute de Carta universitara, cu respectarea dispozitiilor
dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum si alte drepturi reale ale
universitatilor publice sunt supuse procedurii publicitatii imobiliare prevazute de legislatia
speciala în materie.
(10) În cazul desfiintarii unei universitati publice, bunurile aflate în proprietate,
ramase în urma lichidarii, trec în proprietatea privata a statului.
(11) Universitatile private sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor
drepturi reale pe care le exercita asupra patrimoniului, în conditiile legii.
Sectiunea a 2-a
Organizarea si functionarea învatamântului superior particular si confesional particular
Art. 210. – (1) Institutiile de învatamânt superior particulare si institutiile de
învatamânt superior confesionale particulare sunt:
a) fondate din initiativa si cu resursele materiale si financiare ale unei persoane fizice,
ale unui grup de persoane fizice, ale unei fundatii sau asociatii, ale unui cult religios sau ale unui
alt furnizor de educatie;
b) persoane juridice de drept privat.
(2) Structurile universitatilor particulare si confesionale particulare, atributiile, durata
mandatelor, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta
universitara, avizate de fondatori si aprobate de Senatul universitar.
(3) Institutiile de învatamânt superior particulare si confesionale particulare pot
înfiinta functia de presedinte al universitatii, cu atributii stabilite de Carta universitara.
Sectiunea a 3-a
Înfiintarea institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 211. – (1) O institutie de învatamânt superior particular si confesional
particular trebuie sa parcurga toate procedurile de autorizare provizorie si acreditare stabilite de
prezenta lege.
(2) Institutiile de învatamânt superior particulare si confesionale particulare sunt
acreditate prin legea de înfiintare.
(3) Universitatilor acreditate li se recunoaste perioada de functionare legala.

Sectiunea a 4-a
Patrimoniul institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 212. – (1) Patrimoniul institutiilor de învatamânt superior particulare si
confesionale particulare consta din patrimoniul initial al fondatorilor, la care se adauga
patrimoniul dobândit ulterior.
(2) Institutiile de învatamânt superior particulare si confesionale particulare, pe
durata existentei lor, dispun în mod liber de patrimoniul pus la dispozitia lor.
Sectiunea a 5-a
Desfiintarea institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 213. – (1) Desfiintarea institutiilor de învatamânt superior particulare si
confesionale particulare se face în conditiile legii. Initiativa desfiintarii institutiilor de
învatamânt superior particulare sau confesionale particulare poate apartine si fondatorilor, cu
avizul consiliului de administratie.
(2) În caz de desfiintare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul institutiilor de
învatamânt superior particulare si confesionale particulare revine fondatorilor.
Sectiunea a 6-a
Finantarea institutiilor de învatamânt superior particulare si confesionale particulare
Art. 214. – Sursele de finantare ale institutiilor de învatamânt superior particulare si
confesionale particulare sunt compuse din:
a) sumele depuse de fondatori;
b) taxe de studiu si alte taxe scolare;
c) sponsorizari, donatii si alte surse legal constituite.
T I T L U L I V
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
CAPITOLUL I
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVATAMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Art. 215. – Statutul reglementeaza:
a) functiile, competentele, responsabilitatile, drepturile si obligatiile specifice
personalului didactic si didactic auxiliar, precum si ale celui de conducere, de îndrumare si de
control;
b) formarea initiala si continua a personalului didactic si a personalului de conducere,
de îndrumare si de control;
c) conditiile si modalitatile de ocupare a posturilor si functiilor didactice, didactice
auxiliare, a functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si conditiile si
modalitatile de eliberare din aceste posturi si functii, de încetare a activitatii si de pensionare a
personalului didactic si didactic auxiliar;
d) criteriile de normare, de acordare a distinctiilor, de aplicare a sanctiunilor.
Art. 216. – (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învatamânt
responsabile cu instruirea si educatia.
(2) Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc
conditiile de studii prevazute de lege, care au capacitatea de exercitare deplina a drepturilor, o
conduita morala conforma deontologiei profesionale si sunt apte din punct de vedere medical si
psihologic pentru îndeplinirea functiei.
Art. 217. – (1) Încadrarea si mentinerea într-o functie didactica sau didactica
auxiliara, precum si într-o functie de conducere, de îndrumare si de control sunt conditionate de
prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Ministerul Sanatatii.
Incompatibilitatile de ordin medical cu functia didactica sunt stabilite prin protocol dintre
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare si de control,
care se considera nedreptatit, poate solicita o expertiza a capacitatii de munca.
(3) Nu pot ocupa posturile prevazute la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe
durata stabilita printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva de condamnare penala.
(4) În situatii de inaptitudine profesionala de natura psihocomportamentala,
conducerea unitatii sau a institutiei de învatamânt poate solicita, cu acordul consiliului de
administratie, un nou examen medical complet. Aceeasi prevedere se aplica, în mod similar,
functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si personalului din unitatile conexe
învatamântului.
(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare si de control în
învatamânt persoanele care desfasoara activitati incompatibile cu demnitatea functiei didactice,
cum sunt:
a) prestarea de catre cadrul didactic a oricarei activitati comerciale în incinta unitatii
de învatamânt sau în zona limitrofa;
b) comertul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale;
c) practicarea, în public, a unor activitati cu componenta lubrica sau altele care
implica exhibarea, în maniera obscena, a corpului.
Sectiunea a 2-a
Formarea initiala si continua. Cariera didactica
Art. 218. – (1) Formarea initiala pentru ocuparea functiilor didactice din
învatamântul preuniversitar cuprinde:
a) formarea initiala, teoretica, în specialitate, realizata prin universitati, în cadrul unor
programe acreditate potrivit legii;
b) master didactic cu durata de 2 ani;
c) stagiul practic cu durata de un an scolar, realizat într-o unitate de învatamânt, sub
coordonarea unui profesor mentor.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (l), formarea personalului din educatia
anteprescolara se realizeaza prin:
a) licee pedagogice;
b) specializare în cadrul facultatilor de educatie.
(3) Pentru a obtine alta specializare, absolventii studiilor de licenta pot urma un
modul de minimum 90 de credite transferabile care atesta obtinerea de competente de predare a
unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma
de licenta. Acest modul poate fi urmat în paralel cu masterul didactic sau dupa finalizarea
acestuia.

Art. 219. – (1) În calitatea sa de principal finantator, pe baza analizei nevoilor de
formare din sistem, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste reperele
curriculare si calificarile de formare initiala teoretica în specialitate a personalului didactic.
(2) Programele de formare initiala teoretica în specialitate si psihopedagogica sunt
acreditate si evaluate periodic de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
prin intermediul ARACIS sau a altor organisme abilitate, potrivit legii.
Art. 220. – (1) Studentii si absolventii de învatamânt superior care opteaza pentru
profesiunea didactica au obligatia sa absolve cursurile unui master didactic cu durata de doi ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor
profesionale pentru functiile didactice, se aproba de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si se acrediteaza conform legii.
(3) Studentii care frecventeaza cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului într-o institutie publica beneficiaza de burse de
studiu finantate de la bugetul de stat.
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este egal cu salariul net al
unui profesor debutant.
(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de catre
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) Absolventilor masterului didactic li se elibereaza diploma de master didactic în
domeniul programului de licenta.
(7) Planurile de învatamânt ale studiilor de licenta în specialitatea pedagogia
învatamântului primar si prescolar se aproba prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 221. – (1) Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic prevazut la
art. 218 alin. (1) lit. c) este conditionata de obtinerea diplomei de licenta si a diplomei de master
didactic.
(2) În vederea realizarii pregatirii practice din cadrul masterului didactic se constituie
o retea permanenta de unitati de învatamânt, în baza unor acorduri-cadru încheiate între
unitatile/institutiile de învatamânt care asigura formarea initiala si inspectoratele scolare, în
conditii stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unitatile/institutiile de învatamânt care asigura
formarea initiala încheie contracte de colaborare cu durata de 1-4 ani scolari cu unitatile de
învatamânt din reteaua prevazuta la alin. (2) pentru stabilirea conditiilor de organizare si
desfasurare a stagiilor practice.
(4) Unitatile/institutiile de învatamânt care asigura formarea initiala pot realiza
independent parteneriate cu institutii ofertante de servicii în domeniu - centre de consiliere,
cluburi si palate ale copiilor, centre logopedice si organizatii nonguvernamentale.
(5) Pregatirea practica din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei
perioade de stagiu în strainatate în cadrul unui program al Uniunii Europene - componenta
dedicata formarii initiale a profesorilor - perioada certificata prin documentul Europass
Mobilitate.
Art. 222. – (1) Ocuparea unei functii didactice, pentru perioada stagiului practic cu
durata de un an scolar, se realizeaza prin:
a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;
b) repartizare de catre inspectoratul scolar judetean pe posturile ramase neocupate în
urma concursului.
(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata de un an scolar li se
aplica, în mod corespunzator functiei didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei
legi, precum si toate celelalte prevederi corespunzatoare din legislatia în vigoare.
Art. 223. – (1) Examenul national de definitivare în învatamânt este organizat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, conform unei metodologii aprobate
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si cuprinde:
a) etapa I, eliminatorie – realizata de catre inspectoratele scolare în perioada stagiului
practic cu durata de un an scolar si consta în evaluarea activitatii profesionale la nivelul unitatii
de învatamânt, evaluarea portofoliului profesional personal si în sustinerea a cel putin doua
inspectii la clasa;
b) etapa a II-a, finala – realizata la finalizarea stagiului practic cu durata de un an
scolar si consta într-o examinare scrisa, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte.
(2) Cadrele didactice care promoveaza examenul de definitivat dobândesc titlul de
profesor cu drept de practica în învatamântul preuniversitar.
(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de munca pe o perioada determinata, care
au promovat examenul de definitivare în învatamânt, li se poate asigura continuitatea pe postul
didactic/catedra ocupat(a), prin hotarârea consiliului de administratie din unitatea de învatamânt
respectiva, în conditiile legii.
(4) Persoanele care nu promoveaza examenul de definitivare în învatamânt pot
participa la cel mult doua alte sesiuni ale acestui examen, în conditiile reluarii de fiecare data,
anterior sustinerii examenului, a stagiului de practica cu durata de un an scolar.
(5) Stagiul de practica cu durata de un an scolar si examenul de definitivare în
învatamânt pot fi reluate, în conditiile legii, într-un interval de timp care nu depaseste cinci ani
de la începerea primului stagiu de practica.
(6) Persoanele care nu promoveaza examenul de definitivare în învatamânt, în
conditiile prezentului articol, pot fi angajate în sistemul national de învatamânt preuniversitar
numai pentru perioada determinata, cu statut de profesor debutant.
Art. 224. – (1) Formarea continua a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea
profesionala si evolutia în cariera.
(2) Evolutia în cariera se realizeaza prin gradul didactic II si gradul didactic I,
examene de certificare a diferitelor niveluri de competenta.
(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum si procedura de organizare si
desfasurare a examenelor pentru obtinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie
elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Gradul didactic II se obtine de catre personalul didactic de predare care are o
vechime la catedra de cel putin patru ani de la obtinerea definitivarii în învatamânt, prin
promovarea urmatoarelor probe:
a) o inspectie scolara speciala, precedata de cel putin doua inspectii scolare curente,
esalonate pe parcursul celor patru ani;
b) un test din metodica specialitatii, cu abordari interdisciplinare si de creativitate,
elaborat pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
c) o proba orala de pedagogie, pe baza unei programe aprobate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care cuprinde si elemente de psihologie si de
sociologie educationala.
(5) Gradul didactic I se poate obtine de catre personalul didactic de predare care are o
vechime la catedra de cel putin patru ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea
urmatoarelor probe:
a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici si a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
b) o inspectie scolara speciala, precedata de cel putin doua inspectii scolare curente,
esalonate pe parcursul celor patru ani, toate apreciate cu calificativul maxim;
c) elaborarea unei lucrari metodico-stiintifice, sub îndrumarea unui conducator
stiintific stabilit de institutia având competente în domeniu;
d) sustinerea lucrarii metodico-stiintifice, în fata comisiei instituite, conform
metodologiei Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(6) În caz de nepromovare, examenele pentru obtinerea gradelor didactice II,
respectiv I, pot fi repetate la un interval de cel putin doi ani scolari.
(7) Personalului didactic încadrat în învatamântul preuniversitar, care îndeplineste
conditiile de formare initiala si care a obtinut titlul stiintific de doctor în domeniul specialitatii pe
care o preda sau în domeniul fundamental, i se acorda gradul didactic I, pe baza unei inspectii
scolare speciale.
(8) Personalul didactic care a obtinut definitivarea în învatamânt sau gradul didactic
II cu media 10 se poate prezenta, dupa caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu
un an mai devreme fata de perioada prevazuta de prezenta lege.
(9) În cazul în care profesorii au dobândit doua sau mai multe specialitati,
definitivarea în învatamânt si gradele didactice II si I obtinute la una dintre acestea sunt
recunoscute pentru oricare dintre specialitatile dobândite prin studii.
(10) Gradele didactice se acorda prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
Art. 225. – (1) Personalul didactic care a obtinut gradul didactic I, cu performante
deosebite în activitatea didactica si manageriala, poate dobândi titlul de profesor-emerit în
sistemul de învatamânt preuniversitar, acordat în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Persoana care dobândeste titlul de profesor-emerit beneficiaza de:
a) angajare pe perioada nedeterminata la unitatea de învatamânt;
b) ocuparea unui post prin transfer consimtit de unitatile de învatamânt implicate;
c) calitatea de mentor pentru formarea continua a cadrelor didactice;
d) prioritate la ocuparea posturilor didactice în conditii de medii egale;
e) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile programelor nationale initiate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
f) delegare de catre inspectoratele scolare pentru rezolvarea atributiilor acestora în
teritoriu.
Art. 226. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului stabileste
obiectivele si coordoneaza formarea continua a personalului didactic la nivel de sistem de
învatamânt preuniversitar, în conformitate cu strategiile si politicile nationale.
(2) Unitatile si institutiile de învatamânt preuniversitar, pe baza analizei de nevoi,
stabilesc obiectivele si formarea continua, inclusiv prin conversie profesionala, pentru angajatii
proprii.
(3) Acreditarea si evaluarea periodica a furnizorilor de formare continua si a
programelor de formare oferite de acestia, metodologia-cadru de organizare si desfasurare a
formarii continue sunt realizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin
directiile de specialitate.
(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse si asistenta educationala si
manageriala pentru cadrele didactice si didactice-auxiliare si se pot acredita ca furnizori de
formare continua.
(5) Dezvoltarea profesionala a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si
de control si recalificarea profesionala sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru
profesiunea didactica, standarde de calitate si competente profesionale si are urmatoarele
finalitati generale:
a) actualizarea si dezvoltarea competentelor în domeniul de specializare
corespunzator functiei didactice ocupate, precum si în domeniul psihopedagogic si metodic;
b) dezvoltarea competentelor pentru evolutia în cariera didactica, prin sistemul de
pregatire si obtinere a gradelor didactice;
c) dobândirea sau dezvoltarea competentelor de conducere, de îndrumare si de
control;
d) dobândirea de noi competente, prin programe de conversie pentru noi specializari
si/sau ocuparea de noi functii didactice, altele decât cele ocupate în baza formarii initiale;
e) dobândirea unor competente complementare prin care se extinde categoria de
activitati ce pot fi prestate în activitatea curenta, cum ar fi predarea asistata de calculator,
predarea în limbi straine, consilierea educationala si orientarea în cariera, educatia adultilor si
altele;
f) dezvoltarea si extinderea competentelor transversale privind interactiunea si
comunicarea cu mediul social si cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilitati privind
organizarea, conducerea si îmbunatatirea performantei strategice a grupurilor profesionale,
autocontrolul si analiza reflexiva a propriei activitati si altele.
(6) Descrierea competentelor mentionate, precum si a modalitatilor de evaluare si
certificare a acestora în cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizeaza prin
metodologia formarii continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control,
aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 227. – (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de îndrumare si de control,
formarea continua este un drept si o obligatie.
(2) Organizarea, desfasurarea, evaluarea si finantarea activitatilor de formare
continua se stabilesc prin metodologie aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Formarea continua a personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de
control se realizeaza în functie de evolutiile din domeniul educatiei si formarii profesionale,
inclusiv în ceea ce priveste curriculumul national, precum si în functie de interesele si nevoile
personale de dezvoltare.
(4) Obtinerea prin studiile corespunzatoare a unei noi specializari didactice, diferite
de specializarea curenta, se considera formare continua.
(5) Pe lânga una sau mai multe specializari, cadrele didactice pot dobândi competente
didactice pentru disciplinele din acelasi domeniu fundamental cu domeniul licentei, prin
programe de formare stabilite prin hotarâre a Guvernului.
(6) Personalul didactic, precum si personalul de conducere, de îndrumare si de
control din învatamântul preuniversitar este obligat sa participe periodic la programe de formare
continua, astfel încât sa acumuleze, la fiecare interval consecutiv de cinci ani, considerat de la
data promovarii examenului de definitivare în învatamânt, minimum 90 de credite profesionale
transferabile.
(7) Programele de conversie profesionala intra în atributiile institutiilor de învatamânt
superior si se desfasoara în baza unor norme metodologice specifice.
(8) Evaluarea si validarea achizitiilor dobândite de personalul didactic, de conducere,
de îndrumare si de control prin diferite programe si forme de organizare a formarii continue se
realizeaza pe baza sistemului de acumulare, recunoastere si echivalare a creditelor profesionale
transferabile, elaborat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si aprobat prin
ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 228. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului înfiinteaza
corpul national de experti în management educational, constituit în urma selectiei, prin concurs,
a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul
managementului educational, cu minimum 60 de credite transferabile.
(2) Procedura si criteriile de selectie se stabilesc prin metodologie aprobata prin ordin
al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Pot ocupa functii de conducere, de îndrumare si de control în unitatile de
învatamânt si inspectoratele scolare numai cadrele didactice membre ale corpului national de
experti în management educational.
Sectiunea a 3-a
Functiile didactice si didactice - auxiliare. Conditii de ocupare
Art. 229. – Functiile didactice sunt:
a) în educatia anteprescolara: educator-puericultor – se normeaza câte un post pentru
fiecare grupa de copii; în institutiile cu program prelungit sau saptamânal, personalul didactic se
normeaza pe ture;
b) în învatamântul prescolar: profesor pentru învatamânt prescolar – se normeaza câte
un post pentru fiecare grupa de copii; în institutiile cu program prelungit sau saptamânal,
personalul didactic se normeaza pe ture;
c) în învatamântul primar: profesor pentru învatamânt primar – se normeaza câte un
post pentru fiecare clasa de elevi;
d) în învatamântul gimnazial si liceal: profesor;
e) în învatamântul prescolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupa sau
clasa se normeaza cadre didactice conform specificului fiecarei alternative educationale;
f) în învatamântul special si în comisiile de expertiza complexa: profesor itinerant si
de sprijin, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog scolar, profesor-logoped, psiholog,
psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoza si kinetoterapeut – se normeaza câte un post
la fiecare grupa/clasa; profesor, profesor de educatie speciala;
g) în centrele si cabinetele de asistenta psiho-pedagogica: profesor-psiho-pedagog,
profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier scolar;
h) în centrele logopedice interscolare si în cabinetele scolare: profesor-logoped, cu
calificarea în psihopedagogie speciala, psihologie sau pedagogie;
i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor
de dezvoltare profesionala;
j) în cluburile sportive scolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor;
k) pentru realizarea de activitati extrascolare: profesor;
l) în unitatile de învatamânt, pentru asigurarea formarii initiale si a insertiei
profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;
m) în centrele de documentare si informare - profesor documentarist;
n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la alta scoala, personalul
didactic pensionat platit în regim de plata cu ora sau specialisti consacrati în domeniul de
specialitate al curriculei scolare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la
îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unitatii scolare.
Art. 230. – (1) Pentru ocuparea functiilor didactice este necesara efectuarea unui
stagiu practic cu durata de un an scolar, realizat într-o unitate de învatamânt, în functia didactica
corespunzatoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor si trebuie îndeplinite cumulativ
urmatoarele conditii minime de studii:
a) absolvirea cu diploma a studiilor universitare de licenta în profilul postului;
b) absolvirea masterului didactic cu durata de doi ani.
(2) În vederea efectuarii stagiilor de practica pentru ocuparea unei functii didactice la
nivelul inspectoratelor scolare judetene se constituie corpul profesorilor mentori.
(3) Cadrele didactice care ocupa functii de educatori/educatoare,
institutori/institutoare, învatatori/învatatoare, maistru-instructor, antrenor în baza finalizarii
studiilor medii pedagogice/postliceale sau a colegiilor universitare de institutori, au obligatia ca,
în termen de cel mult 15 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, sa finalizeze studiile
universitare în profilul postului.
(4) Absolventilor liceelor pedagogice, ai scolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor
universitare de institutori sau a altor scoli echivalente încadrati în învatamântul prescolar si
primar, care pâna la intrarea în vigoare a prezentei legi au absolvit ciclul de licenta, li se
considera îndeplinita conditia pentru ocuparea functiilor didactice de profesor pentru
învatamântul prescolar, respectiv profesor pentru învatamântul primar.
(5) Pentru functia de profesor mentor si profesor formator este necesara pe lânga
îndeplinirea conditiilor prevazute la alin.(1) absolvirea unui curs specific de formare acreditat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau titlul de profesor-emerit.
(6) Pentru ocuparea functiilor didactice din învatamântul special trebuie îndeplinite în
mod corespunzator conditiile prevazute la alin. (1), iar pentru alte specializari decât cele
psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregatire teoretica si practica în educatie
speciala, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(7) Pentru ocuparea functiei de antrenor în cluburile sportive scolare, în palatele si în
cluburile copiilor, se cere absolvirea cu diploma a unui liceu si a unei scoli de antrenori ori a
unei institutii de învatamânt postliceal sau superior de profil, cu specializarea în ramura de sport
respectiva.
Art. 231. – Personalul didactic auxiliar este format din:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog scolar;
f) instructor de educatie extrascolara;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator scolar;
j) secretar;
k) administrator financiar (contabil);
l) instructor-animator.
Art. 232. – Pentru ocuparea functiilor didactice auxiliare trebuie îndeplinite
urmatoarele conditii de studii:
a) pentru functia de bibliotecar, de documentarist si de redactor – absolvirea, cu
examen de diploma, a unei institutii de învatamânt, sectia de biblioteconomie, sau a altor
institutii de învatamânt ai caror absolventi au studiat în timpul scolarizarii disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor si absolventi ai învatamântului postliceal sau liceal cu diploma în domeniu/absolvirea
cu examen de diploma a unei institutii de învatamânt, sectia de biblioteconomie, sau a altor
institutii de învatamânt ai caror absolventi au studiat în timpul scolarizarii disciplinele de profil
din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa functia de bibliotecar, de documentarist sau de
redactor si alti absolventi ai învatamântului superior, postliceal sau liceal cu diploma, pe
perioada determinata, daca au urmat un curs de initiere în domeniu;
b) pentru functia de informatician – absolvirea, cu diploma, a unei institutii de
învatamânt superior sau a unei unitati de învatamânt preuniversitar, de profil;
c) pentru functia de laborant – absolvirea, cu examen de diploma, a unei institutii de
învatamânt superior, a unei scoli postliceale sau a liceului, în domeniu;
d) tehnician – absolvirea unei scoli postliceale sau a liceului, în domeniu/absolvirea
cu examen de diploma, în profilul postului, a unei scoli postliceale sau a liceului, urmata de un
curs de initiere în domeniu, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului;
e) pentru functia de pedagog scolar – absolvirea liceului cu examen de bacalaureat;
f) pentru functia de instructor de educatie extrascolara – absolvirea cu diploma a unei
institutii de învatamânt superior, a unei scoli postliceale în specialitate sau a unui liceu
pedagogic sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu si absolvirea cursurilor speciale pentru
obtinerea certificatului de calificare profesionala pentru aceasta functie;
g) pentru functia de asistent social – absolvirea unei institutii de învatamânt superior
de profil, de lunga sau de scurta durata, cu examen de licenta sau de absolvire, sau a unei scoli
sanitare postliceale ori a unei scoli postliceale de educatori puericultori;
h) pentru functia de corepetitor – absolvirea unei institutii de învatamânt superior de
profil, de lunga sau de scurta durata, ori a unui liceu de specialitate;
i) pentru functia de mediator scolar – absolvirea cu diploma de licenta cu
specializarea asistenta sociala sau absolvirea cu diploma de bacalaureat a liceului pedagogic,
specializarea mediator scolar, ori absolvirea cu diploma de bacalaureat a oricarui alt profil liceal,
urmata de un curs de formare profesionala cu specializarea mediator scolar, recunoscut de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
j) pentru functia de secretar – absolvirea unei institutii de învatamânt superior,
respectiv a unui liceu, cu diploma de bacalaureat sau absolvirea învatamântului postliceal cu
specialitatea tehnician în activitati de secretariat;
k) pentru functia de administrator financiar – îndeplinirea conditiilor prevazute de
legislatia în vigoare pentru functia de contabil, contabil-sef.
Art. 233. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare
cu Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, este autorizat ca, în functie de dinamica
învatamântului, sa stabileasca si sa reglementeze noi functii didactice, respectiv
didactic-auxiliare.
(2) Norma didactica pentru noile functii prevazute la alin. (1) se reglementeaza de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 234. – (1) Personalul didactic titular în sistemul de învatamânt preuniversitar, la
data intrarii în vigoare a prezentei legi, îsi pastreaza dreptul dobândit la concursul national unic
de titularizare.
(2) În conditiile intrarii în restrângere de activitate, cadrele didactice titulare în
sistemul de învatamânt preuniversitar beneficiaza de solutionarea restrângerii de activitate prin:
a) transferul consimtit între unitatile de învatamânt preuniversitar;
b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonata de inspectoratul scolar
judetean/Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, conform metodologiei elaborate de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pâna la data de 15 noiembrie a
fiecarui an.
(3) Prin restrângere de activitate se întelege:
a) situatia în care postul/norma didactica nu se încadreaza în sistemul de normare
privind efectivele de prescolari si elevi prevazute de lege;
b) situatia în care se constata diminuarea numarului de ore, sub nivelul unei jumatati
de norma fara posibilitate de completare în aceeasi unitate sau într-o unitate de învatamânt
apropiata.

Art. 235. – Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul
national unic de titularizare în ultimii trei ani, anteriori intrarii în vigoare a prezentei legi, care au
obtinut cel putin nota 7 si au ocupat un post/catedra devin titulari ai scolii respective daca:
a) se certifica viabilitatea postului/catedrei;
b) consiliul de administratie al scolii respective este de acord.
Sectiunea a 4-a
Forme de angajare a personalului didactic
Art. 236. – (1) În unitatile de învatamânt sau în consortiile scolare poate fi angajat
personal didactic cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata sau perioada
determinata de cel mult un an scolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata
cu ora, în conditiile legii.
(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unitatii de învatamânt sau al
consortiilor scolare se face pe baza normativelor în vigoare privind formatiunile de studiu.
(3) În învatamântul preuniversitar public si privat, posturile didactice se ocupa prin
concurs organizat la nivelul unitatii de învatamânt cu personalitate juridica conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe
post si angajarea personalului didactic se iau la nivelul unitatii de învatamânt de catre consiliul
de administratie al unitatii de învatamânt, la propunerea directorului, conform unei metodologii
elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(5) Consiliul de administratie al unitatii de învatamânt stabileste posturile
didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum si
conditiile si modalitatile de ocupare a acestora.
(6) Inspectoratul scolar analizeaza, corecteaza în colaborare cu unitatile de
învatamânt si avizeaza oferta de posturi didactice/catedre vacante/rezervate.
(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publica prin afisare la inspectoratele
scolare si la unitatile de învatamânt respective si pe site-ul acestor institutii cu cel putin 30 de
zile înaintea declansarii procedurilor de selectie si angajare pe aceste posturi didactice/catedre.
(8) Concursul prevazut la alin.(3) consta în:
a) proba practica sau inspectie speciala la clasa si proba scrisa din didactica
specialitatii la angajarea personalului didactic cu contract individual de munca;
b) prezentarea unui curriculum vitae si interviu la angajarea prin plata cu ora a
personalului didactic asociat si a personalului didactic pensionat.
(9) Unitatile de învatamânt, individual, în consortii scolare sau în asocieri temporare
la nivel local sau judetean, organizeaza concursul pentru ocuparea posturilor si catedrelor,
conform statutului acestor posturi didactice si catedre, stabilit în conditiile alin.(1).
(10) Comisiile de concurs se aproba de consiliul de administratie al unitatii de
învatamânt. Din comisia de concurs compusa din cadre didactice, face parte, în mod obligatoriu
si un reprezentant al inspectoratului scolar judetean. În situatia în care concursul se organizeaza
în consortii scolare sau în asocieri temporare la nivel local sau judetean, comisiile sunt validate
de consiliile de administratie ale unitatilor de învatamânt.
(11) În învatamântul preuniversitar, validarea concursurilor pentru ocuparea
posturilor/catedrelor didactice se face de catre consiliul de administratie al unitatii de învatamânt
care organizeaza concursul.
(12) În învatamântul particular, validarea concursurilor si angajarea pe post se fac de
catre conducerea unitatii de învatamânt particular si se comunica, în scris, inspectoratului scolar.
(13) Candidatii care au dobândit definitivarea în învatamânt, profesori cu drept de
practica, si au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei, de consiliul de
administratie al unitatii de învatamânt, un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupat.
Directorul unitatii de învatamânt încheie cu acestia contractul individual de munca pe perioada
nedeterminata.
(14) Pentru candidatii care nu au dobândit definitivarea în învatamânt, profesori
debutanti, si au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei, de consiliul de
administratie al unitatii de învatamânt un post didactic vacant, directorul unitatii de învatamânt
încheie contractul individual de munca pe o perioada de cel mult un an scolar. În situatia în care,
acesti candidati promoveaza examenul pentru definitivarea în învatamânt, consiliul de
administratie poate hotarî modificarea duratei contractului individual de munca din perioada
determinata în perioada nedeterminata.
(15) Pentru candidatii care au ocupat prin concurs validat, în conditiile metodologiei,
de consiliul de administratie al unitatii de învatamânt, un post didactic rezervat, directorul
unitatii de învatamânt încheie contractul individual de munca pe o perioada de cel mult un an
scolar, respectiv pâna la revenirea titularului pe post. Consiliul de administratie al unitatii de
învatamânt poate decide prelungirea contractului individual de munca si în anul scolar urmator,
în situatia în care postul ramâne rezervat.
(16) Directorii unitatilor de învatamânt comunica în scris inspectoratului scolar
situatia angajarii pe posturi didactice a candidatilor validati dupa concurs, a candidatilor
participanti la concurs si nerepartizati, precum si situatia posturilor didactice si a orelor ramase
neocupate dupa concursul organizat la nivelul unitatii sau al consortiilor scolare.
(17) Inspectoratul scolar centralizeaza la nivel judetean posturile didactice si orele
ramase neocupate, care vor fi repartizate în ordine:
a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învatamânt pentru completarea normei
didactice;
b) profesorilor debutanti aflati în stagiul practic;
c) candidatilor ramasi nerepartizati dupa concursul organizat la nivelul unitatii sau al
consortiilor scolare.
(18) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a
învatamântului participa cu statut de observatori la toate etapele de organizare si desfasurare a
concursurilor organizate la nivelul unitatii sau al consortiilor scolare.
(19) Posturile didactice ramase neocupate prin concurs sau eliberate în timpul anului
scolar se ocupa, prin plata cu ora, pâna la sfârsitul anului scolar sau pâna la revenirea pe post a
cadrului didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.
(20) Eliberarea din functie a personalului didactic în unitatile de învatamânt cu
personalitate juridica se face de catre directorul unitatii, cu aprobarea consiliului de
administratie, iar la unitatile de învatamânt private de catre persoana juridica fondatoare.
Art. 237. – (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe perioada nedeterminata,
alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc functii de specialitate specifice în
aparatul Parlamentului, al Presedintiei, al Guvernului si în Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, precum si cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului au
drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada în care îndeplinesc aceste
functii.
(2) Prevederile alin.(1) se aplica si cadrelor didactice titulare, cu contract pe perioada
nedeterminata, care îndeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al
consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute în functii de
conducere, de îndrumare si de control în sistemul de învatamânt, de cultura, de tineret si sport.
De aceleasi drepturi beneficiaza si personalul de conducere si de specialitate de la casa corpului
didactic, precum si cadrele didactice numite ca personal de conducere sau în functii de
specialitate specifice la comisiile si agentiile din subordinea Presedintiei, a Parlamentului, a
Guvernului sau a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învatamânt au dreptul de rezervare a
postului, conform prevederilor legale în vigoare si contractului colectiv de munca la nivel de
ramura.
(4) De prevederile alin.(1) beneficiaza si personalul didactic titular cu contract pe
perioada nedeterminata trimis în strainatate cu misiuni de stat, cel care lucreaza în organisme
internationale, precum si însotitorii acestora, daca sunt cadre didactice.
(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioada nedeterminata solicitat în
strainatate pentru predare, cercetare, activitate artistica sau sportiva, pe baza de contract, ca
urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale, i se
rezerva postul didactic.
(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activitatii didactice, cu rezervarea
postului, pentru cresterea si îngrijirea copilului în vârsta de pâna la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul
copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre parinti sau sustinatorii legali.
(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în conditiile alin. (1)-(6), se considera
vechime în învatamânt.
(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioada nedeterminata poate beneficia
de concediu fara plata pe timp de un an scolar, o data la zece ani, cu aprobarea unitatii de
învatamânt sau, dupa caz, a inspectoratului scolar, cu rezervarea postului pe perioada respectiva.
Sectiunea a 5-a
Functiile de conducere, de îndrumare si de control
Art. 238. – (1) Functiile de conducere din unitatile de învatamânt sunt: director si
director adjunct.
(2) Functiile de conducere din inspectoratele scolare sunt: inspector scolar general si
inspector scolar general adjunct.
(3) Functiile de conducere din unitati conexe ale învatamântului preuniversitar se
stabilesc potrivit specificului acestora, prin reglementari ale Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(4) Functiile de îndrumare si de control din învatamântul preuniversitar sunt:
a) la inspectoratele scolare: inspector scolar;
b) la Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului: inspector general,
inspector principal de specialitate si alte functii stabilite prin hotarâre a Guvernului.
Art. 239. – (1) Functia de director si de director adjunct se ocupa prin concurs public
de catre cadre didactice titulare membre ale corpului national de experti în management
educational.
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de director sau de director adjunct se
organizeaza de unitatea de învatamânt, prin consiliul de administratie.
(3) În urma promovarii concursului, directorul încheie contract de performanta cu
primarul/primarul de sector al unitatii administrativ-teritoriale, respectiv presedintele consiliului
judetean pe raza careia se afla unitatea de învatamânt.
(4) Directorul si directorul adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar nu pot
avea functii de conducere în cadrul unui partid politic pe perioada exercitarii mandatului.
Art. 240. – (1) Consiliul de administratie stabileste componenta comisiei de concurs
pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unitatii de învatamânt
preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al
inspectoratului scolar, precum si un reprezentant al consiliului local, respectiv judetean, în
functie de unitatile aflate în subordine.
(2) Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiei
de director si de director adjunct se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(3) Consiliul de administratie valideaza rezultatele concursului de ocupare a functiilor
de director, respectiv director adjunct si emite decizia de numire în functia de director, respectiv
de director adjunct.
(4) Metodologia-cadru a contractului de performanta este stabilita prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Daca în termen de 30 de zile consiliul
local/consiliul judetean nu se pronunta asupra contractului de performanta, acesta se considera
aprobat tacit.
(5) Directorul unitatii de învatamânt public poate fi eliberat din functie:
a) prin hotarârea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 dintre membri;
b) prin hotarârea consiliului local, respectiv judetean, în cazul liceelor si al unitatilor
de învatamânt special, doar daca se constata neîndeplinirea contractului de performanta încheiat
cu aceste consilii. În ambele situatii realizarea unui audit din partea inspectoratului scolar
judetean este obligatorie.
(6) Directorul unitatii de învatamânt particular si confesional poate fi eliberat din
functie, la propunerea consiliului de administratie, cu votul a 2/3 din membrii sai, prin decizia
persoanei juridice fondatoare.
(7) În conditiile vacantarii functiei de director, pâna la organizarea unui nou concurs,
conducerea interimara este preluata, prin hotarârea consiliului de administratie, de catre
directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administratie, care devine
automat si ordonator de credite.
Art. 241. – (1) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor
corpului didactic sunt numiti de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza
unui concurs public, reglementat prin metodologie elaborata de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(2) Inspectorii scolari generali, generali adjuncti si directorii caselor corpului didactic
încheie contract de management cu ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul partilor, în urma evaluarii
performantelor manageriale.
(3) Directorii unitatilor destinate activitatilor extrascolare sunt numiti de catre
inspectorul scolar general sau de catre ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
conform subordonarii acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii elaborate
de ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Directorul încheie contract de
management cu inspectorul scolar general sau cu ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, conform subordonarii acestora. Contractul de management poate fi prelungit, cu
acordul partilor, în urma evaluarii performantelor manageriale.
Art. 242. – (1) Functiile de conducere din inspectoratele scolare si de director la casa
corpului didactic se ocupa, prin concurs, de catre cadre didactice titulare, cu diploma de licenta,
membre ale corpului national de experti în management educational, care îndeplinesc criteriile
de competenta profesionala, manageriala si de prestigiu moral evaluate prin:
a) curriculum vitae;
b) calitati dovedite în activitatea didactica si în functii de conducere, de îndrumare si
de control, anterioare, în sistemul national de învatamânt;
c) titlul de doctor sau gradul didactic I;
d) calificativul „foarte bine” obtinut în ultimii 5 ani;
e) interviu în fata unei comisii de concurs, privind managementul educational si
deontologia profesionala.
(2) Concursul pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, inspector scolar
general adjunct si director la casa corpului didactic se desfasoara la sediul Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(3) Comisia ministeriala pentru ocuparea functiilor de inspector scolar general, de
inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului didactic, numita prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este alcatuita din 5 membri, dintre care:
a) pentru functia de inspector scolar general:
(i) secretarul de stat pentru învatamântul preuniversitar, în calitate de presedinte;
(ii) 3 inspectori scolari generali din teritoriu;
(iii) un director din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu
competente în domeniu;
b) pentru functia de inspector scolar general adjunct si de director la casa corpului
didactic:
(i) secretarul de stat pentru învatamântul preuniversitar, în calitate de presedinte;
(ii) 2 inspectori scolari generali din teritoriu;
(iii) inspectorul scolar general al inspectoratului scolar pentru care se organizeaza
concursul;
(iv) un director din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu
competente în domeniu.
(4) În comisiile de concurs participa, cu statut de observator, reprezentantii
organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a învatamântului.
(5) Eventualele contestatii la hotarârile comisiei prevazute la alin.(3) se adreseaza
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea
rezultatelor concursului. Hotarârea acestuia poate fi atacata la instanta de judecata competenta.
Art. 243. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv
inspectoratele scolare vacanteaza, în conditiile legii, posturile corespunzatoare functiilor de
îndrumare si de control cuprinse în organigramele proprii si asigura publicarea acestora în presa
centrala/locala si la sediul propriu, cu cel putin 30 de zile înainte de organizarea concursului.
(2) Functiile de îndrumare si de control din inspectoratele scolare se ocupa prin
concurs de cadre didactice din cadrul corpului national de experti.
(3) Functiile de îndrumare si de control din Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului se ocupa prin concurs.
(4) Concursul pentru ocuparea functiilor de îndrumare si de control consta în:
a) curriculum vitae, analiza si evaluarea acestuia;
b) inspectie speciala la clasa;
c) proba practica, constând din asistenta la ore, analiza de lectii si întocmirea
procesului-verbal de inspectie;
d) interviu în fata unei comisii de concurs, privind managementul educational si
deontologia profesionala;
e) proba scrisa în profilul postului pentru care candideaza.
(5) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de îndrumare si de control din
inspectoratul scolar este formata din: inspectorul scolar general - în calitate de presedinte; un
reprezentant al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului; un profesor sau
conferentiar universitar din profilul postului pentru care candideaza.
(6) Comisia pentru concursul de ocupare a functiilor de îndrumare si de control din
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este formata din: secretarul de stat al
departamentului în care se afla postul scos la concurs - în calitate de presedinte; directorul
general din departamentul respectiv; un profesor sau un conferentiar universitar din profilul
postului, stabilit de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(7) Reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a
învatamântului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.
(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în functiile de îndrumare si de
control din inspectoratele scolare se face de catre inspectorul scolar general, cu avizul
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, iar în functiile de îndrumare si
control din cadrul ministerului, prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(9) Inspectorii scolari încheie contract de management cu inspectorul scolar general.
Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul partilor, în urma evaluarii
performantelor manageriale.
Sectiunea a 6-a
Norma didactica
Art. 244. – (1) Activitatea personalului didactic de predare se realizeaza într-un
interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe saptamâna, si cuprinde:
a) activitati didactice de predare-învatare-evaluare si de instruire practica si examene
de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învatamânt;
b) activitati de pregatire metodico-stiintifica;
c) activitati de educatie, complementare procesului de învatamânt: mentorat, scoala
dupa scoala, învatare pe tot parcursul vietii;
(2) Activitatile concrete prevazute la alin. (l), care corespund profilului, specializarii
si aptitudinilor persoanei care ocupa postul didactic respectiv, sunt prevazute în fisa individuala
a postului. Aceasta se aproba în consiliul de administratie, se revizuieste anual si constituie
anexa la contractul individual de munca.
(3) Norma didactica de predare-învatare-evaluare si de instruire practica si de
evaluare curenta a prescolarilor si a elevilor în clasa reprezinta numarul de ore corespunzator
activitatilor prevazute la alin.(l) lit. a) si se stabileste dupa cum urmeaza:
a) un post de profesor pentru învatamântul prescolar pentru fiecare grupa cu
program normal, constituita în educatia timpurie;
b) un post de profesor pentru învatamântul primar pentru fiecare clasa din
învatamântul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui
clase separate;
c) 18 ore pe saptamâna pentru profesorii din învatamântul secundar si tertiar
non-universitar, pentru profesorii din unitatile si clasele cu program integrat si suplimentar de
arta si sportiv, precum si din unitatile cu activitati extrascolare si din centrele sau cabinetele de
asistenta psihopedagogica;
d) 14 ore pe saptamâna pentru profesorii mentori;
e) 24 de ore pe saptamâna pentru profesorii de instruire practica;
f) pentru personalul didactic din învatamântul special, norma didactica se stabileste
astfel: profesori la predare - 16 ore pe saptamâna; profesor-educator si profesor pentru instruire
practica - 20 de ore pe saptamâna;
g) un post pentru personalul didactic din învatamântul special integrat, pentru cel din
centrele logopedice interscolare, pentru personalul didactic itinerant, pentru profesori care
efectueaza terapiile specifice, profesori pentru cultura fizica medicala, kinetoterapie, educatia
psihomotrica si altele, în functie de tipul si gradul de deficienta, conform metodologiei elaborate
de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului;
h) un post de profesor documentarist în centrele de documentare si informare.
Art. 245. – (1) Norma didactica în învatamântul preuniversitar cuprinde ore
prevazute în planurile-cadru de învatamânt la disciplinele corespunzatoare specializarii sau
specializarilor înscrise pe diploma de licenta sau pe certificatul de absolvire a unui modul de
minimum 90 de credite transferabile care atesta obtinerea de competente de predare a unei
discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma.
(2) Prin exceptie, în norma didactica prevazuta la alin. (1), se pot include si ore de la
disciplinele stabilite prin metodologia aprobata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, cu mentinerea drepturilor salariale.
(3) În situatia în care norma didactica nu se poate constitui conform alin. (1) si (2),
aceasta se poate completa cu activitati prevazute la art. 244 alin. (1) lit. c).
(4) Orele de limbi straine din învatamântul primar pot fi predate, în conditiile
prezentei legi, de profesorii pentru învatamântul primar de la grupa sau clasa respectiva, în
cadrul activitatilor postului, daca fac dovada calificarii prin diploma de studii sau prin
certificatul de competenta. Orele de limbi straine din învatamântul primar pot fi predate si de
profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu
ora, în cazul în care profesorii pentru învatamântul primar de la grupa sau clasa respectiva nu fac
dovada calificarii prin diploma de studii sau prin certificatul de competenta.
(5) Profesorii pentru învatamântul primar de la clasele cu predare în limbile
minoritatilor nationale sunt remunerati prin plata cu ora pentru orele care depasesc numarul de
ore prevazut în planurile de învatamânt de la clasele cu predare în limba româna.
(6) În învatamântul primar, orele de educatie fizica prevazute în planurile de
învatamânt sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.
(7) În palatele si în cluburile copiilor, norma didactica cuprinde activitatile prevazute
în planurile de educatie corespunzatoare profilurilor cercurilor si atelierelor, aprobate prin
regulament de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în limitele normelor
stabilite la art. 244 alin. (3).
(8) Prin exceptie, daca norma didactica a profesorilor din învatamântul gimnazial nu
se poate constitui conform prevederilor alin. (1) si art. 244 alin. (3), aceasta poate fi constituita
din 2/3 din ore de la specializarea sau specializarile de baza si completata cu 1/3 din ore de la
disciplinele stabilite la alin. (2) sau prin adaugarea de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1)
lit. c). În învatamântul gimnazial din mediu rural norma didactica se poate constitui din 1/2 din
ore de la specialitatea sau specialitatile de baza si completata cu 1/2 din ore de la disciplinele
stabilite la alin. (2) sau prin adaugare de ore conform prevederilor art. 244 alin. (1) lit. c).
(9) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si de control poate fi degrevat
partial de norma didactica de predare, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(10) Timpul saptamânal de activitate a personalului didactic auxiliar este identic cu
cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.
Sarcinile acestuia sunt prevazute în fisa individuala a postului.
Sectiunea a 7-a
Distinctii
Art. 246. – (1) Personalul didactic din învatamântul preuniversitar beneficiaza de
gradatie de merit, acordata prin concurs. Aceasta gradatie se acorda pentru 16% din posturile
didactice existente la nivelul inspectoratului scolar si reprezinta 25% din salariul de baza.
Gradatia de merit se atribuie pe o perioada de 5 ani.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza metodologia
si criteriile de acordare a gradatiei de merit, cu consultarea federatiilor sindicale reprezentative la
nivel de ramura de învatamânt.
Art. 247. – (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în activitatea didactica,
educativa si stiintifica poate primi decoratii, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic din învatamântul
preuniversitar sunt: Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter, Medalia Membru
de onoare al corpului didactic. Medalia se acorda cadrelor didactice pensionabile, cu activitate
deosebita în învatamânt.
(3) În afara distinctiilor prevazute la alin. (2), ministrul educatiei cercetarii,
tineretului si sportului este autorizat sa acorde personalului didactic din învatamântul
preuniversitar urmatoarele distinctii:
a) adresa de multumire publica;
b) diploma Gheorghe Lazar, clasele I, a II-a si a III-a;
c) diploma de excelenta, care se acorda cadrelor didactice pensionate sau
pensionabile, cu activitate deosebita în învatamânt.
(4) Diploma Gheorghe Lazar clasele I, a II-a si a III-a este însotita de un premiu de
20%, 15% si, respectiv 10% din suma salariilor de baza primite în ultimele 12 luni de activitate.
Diploma de excelenta este însotita de un premiu de 20% din suma salariilor de baza primite în
ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distinctiile si premiile prevazute la alin. (3) se acorda în baza unui regulament
aprobat prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în limita unui
procent de 1% din numarul total al posturilor didactice din fiecare judet/sectoarele municipiului
Bucuresti.
(6) Fondurile pentru acordarea distinctiilor prevazute la alin. (3) sunt asigurate de
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Sectiunea a 8-a
Drepturi si obligatii
Art. 248. – Personalul din învatamântul preuniversitar are drepturi si obligatii care
decurg din legislatia în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice si din prevederile
contractului individual de munca.
Art. 249. – (1) Cadrele didactice beneficiaza de concediu anual cu plata, în perioada
vacantelor scolare, cu o durata de 62 de zile lucratoare; în cazuri bine justificate, conducerea
unitatii de învatamânt poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauza urmând a fi
remunerate pentru munca depusa.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru didactic se
stabilesc de consiliul de administratie, în functie de interesul învatamântului si al celui în cauza,
dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfasurarea examenelor nationale.
(3) Neefectuarea concediului anual da dreptul la efectuarea concediului restant în
vacantele anului scolar urmator.
Art. 250. – (1) Cadrele didactice care redacteaza teza de doctorat sau lucrari în
interesul învatamântului pe baza de contract de cercetare sau de editare, au dreptul Ia 6 luni de
concediu platit, o singura data, cu aprobarea consiliului de administratie al unitatii de
învatamânt.
(2) Personalul didactic aflat în situatia prevazuta la alin. (1) nu poate fi încadrat în
activitati didactice retribuite în regim de plata cu ora.
(3) În situatia desfiintarii unei unitati de învatamânt, salariatii disponibilizati primesc
salarii compensatorii, conform legii.
Art. 251. – Personalul de conducere, de îndrumare si de control din inspectoratele
scolare si casele corpului didactic beneficiaza de concediu de odihna, conform Codului muncii.
Art. 252. – Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi
elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului împreuna cu reprezentantii
organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a învatamântului.
Art. 253. – Dreptul la initiativa profesionala consta în:
a) conceperea activitatii profesionale si realizarea obiectivelor educationale ale
disciplinelor de învatamânt, prin metodologii care respecta principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale si a resurselor învatamântului, în scopul realizarii
obligatiilor profesionale;
c) punerea în practica a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de
învatamânt.
Sectiunea a 9-a
Dreptul la securitate al personalului didactic
Art. 254. – (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfasurarii activitatii
didactice de nicio autoritate scolara sau publica.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), nu se considera perturbare a cadrelor
didactice în timpul desfasurarii activitatii didactice interventia autoritatilor scolare si/sau publice
în situatiile în care sanatatea fizica sau psihica a elevilor sau a personalului este pusa în pericol
în orice mod, conform constatarii personalului de conducere, respectiv în timpul exercitiilor de
alarmare pentru situatii de urgenta.
(3) Înregistrarea prin orice procedee a activitatii didactice poate fi facuta numai cu
acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea de catre elevi sau de catre alte persoane, sub orice forma, a
înregistrarilor activitatii didactice este permisa numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
(5) Înregistrarea, prin orice procedee, a activitatilor desfasurate în spatiile scolare este
permisa numai cu acordul personalului de conducere, cu exceptia celor de la alin.(3).
Sectiunea a 10-a
Dreptul de participare la viata sociala
Art. 255. – (1) Personalul didactic are dreptul sa participe la viata sociala si publica,
în beneficiul propriu, în interesul învatamântului.
(2) Personalul didactic are dreptul sa faca parte din asociatii si organizatii sindicale,
profesionale si culturale, nationale si internationale legal constituite, în conformitate cu
prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spatiul scolar si
poate întreprinde actiuni în nume propriu în afara acestui spatiu, daca acestea nu afecteaza
prestigiul învatamântului si demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei
legi.
Art. 256. – (1) Personalul didactic beneficiaza, de acoperirea integrala sau partiala a
cheltuielilor de deplasare si de participare la manifestari stiintifice organizate în strainatate, cu
aprobarea consiliului de administratie al unitatii de învatamânt, în limita fondurilor alocate prin
buget, din fonduri extrabugetare sau sponsorizari.
(2) Personalul prevazut la alin. (1) înainteaza unitatii de învatamânt propuneri de
valorificare a rezultatelor actiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.
Art. 257. – (1) Cadrele didactice au obligatia morala sa-si acorde respect reciproc si
sprijin în îndeplinirea obligatiilor profesionale.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si control, precum si personalul
didactic auxiliar au obligatia de a respecta atributiile prevazute în fisa postului.
(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare si control, precum si personalul
didactic auxiliar au obligatia de a participa la activitati de formare continua, în conditiile legii.

Art. 258. – Personalului didactic din unitatile de învatamânt conexe, care nu dispune
de locuinta în localitatea unde are postul, i se deconteaza cheltuielile de transport, conform legii.
Art. 259. – Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt scutiti de plata taxelor
de înscriere la concursurile de admitere în învatamântul superior si beneficiaza de gratuitate la
cazare în camine si internate.
Art. 260. – Personalul didactic si didactic auxiliar din învatamânt beneficiaza de o
compensatie de la bugetul asigurarilor sociale de 50% din valoarea cazarii, mesei si a
tratamentului, în bazele de odihna si tratament.
Art. 261. – Personalul didactic titular, care, din proprie initiativa, solicita sa se
specializeze/sa continue studiile, are dreptul la concediu fara plata. Durata totala a acestora nu
poate depasi trei ani într-un interval de sapte ani. Aprobarile în aceste situatii sunt de competenta
unitatii scolare, prin consiliul de administratie, daca se face dovada activitatii respective.
Sectiunea a 11-a
Raspunderea disciplinara si patrimoniala
Art. 262. – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum si cel de
conducere, de îndrumare si control din învatamântul preuniversitar raspund disciplinar pentru
încalcarea, cu vinovatie, a îndatoririlor ce le revin, potrivit contractului individual de munca,
precum si pentru încalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului învatamântului si
prestigiului unitatii/institutiei, conform legii.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevazut la alin. (1), în
raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observatie scrisa;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de
conducere, de îndrumare si de control, cu pâna la 15%, pe o perioada de 1-6 luni;
d) suspendarea, pe o perioada de pâna la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei functii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a
unei functii de conducere, de îndrumare si de control;
e) destituirea din functia de conducere, de îndrumare si de control din învatamânt;
f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(3) Orice persoana poate sesiza unitatea de învatamânt/institutia de învatamânt cu
privire la savârsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinara. Sesizarea se face în scris si
se înregistreaza la registratura unitatii/institutiei de învatamânt.
(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate savârsite de personalul didactic, personalul
de conducere al unitatilor de învatamânt preuniversitar, personalul de îndrumare si de control din
cadrul inspectoratelor scolare si personalul de îndrumare si de control din cadrul Ministerului
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, comisiile de cercetare disciplinara se constituie
dupa cum urmeaza:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul
reprezinta organizatia sindicala din care face parte persoana aflata în discutie sau un reprezentant
al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unitatilor de învatamânt preuniversitar, comisii
formate din 3-5 membri dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din care face parte
persoana aflata în discutie sau un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia didactica cel
putin egala cu a celui care a savârsit abaterea. Din comisie face parte si un inspector din cadrul
inspectoratului scolar judetean/al municipiului Bucuresti;
c) pentru personalul de îndrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezinta
organizatia sindicala din care face parte persoana aflata în discutie sau un reprezentant al
salariatilor iar ceilalti au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor scolare judetene/ale municipiului
Bucuresti, comisii formate din 3-5 membri dintre care unul reprezinta organizatia sindicala din
care face parte persoana aflata în discutie sau un reprezentant al salariatilor, iar ceilalti au functia
didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea.
(4) Comisiile de cercetare disciplinara sunt numite de:
a) consiliul de administratie al unitatii de învatamânt preuniversitar pentru personalul
didactic si personalul de conducere al acesteia;
b) ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru functiile de
îndrumare si de control din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
precum si pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare judetene/ale municipiului
Bucuresti.
(5) În cadrul cercetarii abaterii prezumate, se stabilesc faptele si urmarile acestora,
împrejurarile în care au fost savârsite, existenta sau inexistenta vinovatiei, precum si orice alte
date concludente. Audierea celui cercetat si verificarea apararii acestuia sunt obligatorii. Refuzul
celui cercetat de a se prezenta la audiere, desi a fost înstiintat în scris cu minimum 48 de ore
înainte, precum si de a da declaratii scrise se consemneaza prin proces-verbal si nu împiedica
finalizarea cercetarii. Cadrul didactic cercetat are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii si
sa-si aduca probe în aparare.
(6) Cercetarea faptei si comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile
de la data constatarii acesteia, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a
unitatii de învatamânt preuniversitar/institutiei. Persoanei nevinovate i se comunica în scris
inexistenta faptelor pentru care a fost cercetata.
(7) Persoanele sanctionate, încadrate în unitatile de învatamânt, au dreptul de a
contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectiva la colegiul de disciplina de pe
lânga inspectoratul scolar. Personalul de conducere, de îndrumare si control din inspectoratele
scolare si din Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care a fost sanctionat,
are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectiva, la colegiul
central de disciplina al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(8) Normele privind componenta, organizarea si functionarea, precum si atributiile
colegiului de disciplina de pe lânga inspectoratul scolar, ale colegiului central de disciplina al
Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului se stabilesc prin regulament aprobat
prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(9) Dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecatoresti este
garantat.
Art. 263. – (1) Pentru personalul didactic din unitatile de învatamânt preuniversitar,
propunerea de sanctionare se face de catre director sau de cel putin 1/3 din numarul total al
membrilor consiliului de administratie. Sanctiunile aprobate de consiliul de administratie sunt
puse în aplicare si comunicate prin decizia directorului unitatii de învatamânt preuniversitar.
(2) Pentru personalul de conducere al unitatii de învatamânt preuniversitar,
propunerea de sanctionare se face de catre consiliul de administratie al unitatii de învatamânt
preuniversitar si se comunica prin decizie a inspectorului scolar general.
(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele scolare si casele corpului
didactic, propunerea de sanctionare se face de ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului si se comunica prin ordin.
(4) Pentru personalul de îndrumare si control din Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, propunerea de sanctionare se face, dupa caz, de ministrul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului, respectiv de secretarul de stat sau de seful ierarhic al
persoanei în cauza si se comunica prin ordin.
Art. 264. – Sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de
autoritatea care a numit aceasta comisie si se comunica celui în cauza, prin decizie scrisa, dupa
caz, de catre directorul unitatii de învatamânt, inspectorul scolar general sau ministrul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Art. 265. – Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, a personalului didactic
auxiliar, precum si a celui de conducere, de îndrumare si de control din învatamântul
preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Decizia de imputare, precum si celelalte
acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se fac de conducerea unitatii sau a institutiei
al carei salariat este cel în cauza, în afara de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.
Sectiunea a 12-a
Pensionarea
Art. 266. – (1) Personalul didactic beneficiaza de pensie în conditiile prevazute de
legislatia de asigurari sociale si pensii care reglementeaza sistemul public de pensii.
(2) Personalul didactic, de conducere, de îndrumare si de control din
învatamântul public se pensioneaza la data împlinirii vârstei legale de pensionare. Dupa data
împlinirii vârstei legale de pensionare, se interzice îndeplinirea oricarei functii de conducere, de
îndrumare sau de control.
(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic, de conducere, de
îndrumare si de control se poate face si în timpul anului scolar, cu aprobarea consiliului de
administratie al unitatii de învatamânt, respectiv al inspectoratului scolar.
(4) Cadrele didactice pensionate pot desfasura activitati didactice, salarizate prin
plata cu ora, dupa împlinirea vârstei standard de pensionare.
(5) Personalul didactic pensionat din învatamânt beneficiaza de asistenta medicala si
de acces la casele de odihna si la bazele de tratament ale cadrelor didactice.
CAPITOLUL II
STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC
DIN ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR SI DE CERCETARE
Sectiunea 1
Norma universitara
Art. 267. – (1) În institutiile de învatamânt superior, functiile didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/sef de lucrari;
c) conferentiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) În institutiile de învatamânt superior si de cercetare, functiile de cercetare sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetator stiintific;
c) cercetator stiintific gradul III;
d) cercetator stiintific gradul II;
e) cercetator stiintific gradul I.
(3) Echivalenta functiilor din cercetare cu functiile didactice este urmatoarea:
a) asistent cercetare se echivaleaza cu student-doctorand cu frecventa;
b) cercetator stiintific se echivaleaza cu asistent universitar;
c) cercetator stiintific gradul III se echivaleaza cu lector universitar/sef de lucrari;
d) cercetator stiintific gradul II se echivaleaza cu conferentiar universitar;
e) cercetator stiintific gradul I se echivaleaza cu profesor universitar.
(4) Ocuparea posturilor didactice sau de cercetare echivalente se face prin concurs,
fara evaluarea CNATDCU daca titularizarea sau evaluarea periodica a avut loc în ultimii 5 ani.
(5) Dupa intrarea în vigoare a prezentei legi, functiile de asistent universitar sau
asistent de cercetare sunt ocupate numai de doctori sau de studenti doctoranzi la zi. Persoanele
care ocupa în prezent functiile de preparator pot deveni, în termen de 2 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, doctoranzi la zi. Persoanele care în prezent ocupa functia de asistent
universitar sau asistent de cercetare fie devin doctoranzi la zi, fie obtin titlul de doctor în stiinte,
fie îsi înceteaza relatia contractuala de munca cu universitatea în termen de 3 ani de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(6) În învatamântul superior poate functiona personal didactic asociat pentru
urmatoarele functii: lector universitar/sef de lucrari, conferentiar universitar si profesor
universitar.
(7) În raport cu necesitatile academice proprii, Senatul universitar poate aproba, pe o
durata determinata, invitarea la departament a unor profesori universitari, conferentiari
universitari si a altor specialisti cu valoare recunoscuta în domeniu, din tara sau din strainatate,
în calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. În cazul specialistilor fara grad
didactic recunoscut în învatamântul superior, Senatul universitar aproba, prin evaluare, gradul
didactic corespunzator performantei, în conformitate cu standardele nationale.
(8) Acolo unde este cazul, obtinerea permisului de munca este sarcina institutiei de
învatamânt superior angajatoare.
(9) În departamente, în institute de cercetare, în centre de cercetare si microproductie
sau în alte unitati poate functiona pe posturi distincte si personal de cercetare, personal de
cercetare asociat, inclusiv studenti din toate cele 3 cicluri, precum si alte categorii de personal,
potrivit legii. Angajarea acestora se face conform legii.
Art. 268. – (1) Statele de functii ale personalului didactic si de cercetare se întocmesc
anual, pe norme universitare, la începutul fiecarui an universitar si nu se pot modifica în timpul
anului universitar.
(2) Functiile didactice si numarul posturilor se stabilesc tinând seama de:
a) planurile de învatamânt;
b) formatiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) În statul de functii sunt înscrise, în ordine ierarhica, posturile didactice si de
cercetare ocupate sau vacante, specificându-se functiile didactice si de cercetare corespunzatoare
si numarul saptamânal de ore conventionale repartizate pe ore de curs, seminarii, laboratoare,
lucrari practice sau proiecte, cercetare, îndrumare de doctoranzi, practica de specialitate si
activitati echivalente acestora, la disciplinele din planul de învatamânt.
(4) Statele de functii se întocmesc la departamente sau în scolile doctorale, prin
consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizarii sarcinilor didactice si de cercetare de
catre consiliul facultatii. La departamentele cu discipline la mai multe facultati, statele de functii
se completeaza pe baza notelor de comanda, avizate de conducerea institutiei de învatamânt
superior.
(5) Statul de functii ale personalului didactic si de cercetare se avizeaza de Consiliul
facultatii si se aproba de Senatul universitar.
(6) Numarul posturilor pentru personalul didactic auxiliar se stabileste de Senatul
universitar, în functie de bugetul si specificul institutiei, al facultatii, al programului de studii si
al departamentului. Nomenclatorul general de functii didactice auxiliare din învatamântul
superior, precum si nivelul studiilor cerute pentru aceste functii se elaboreaza de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Ministerul Muncii, Familiei si
Protectiei Sociale.
(7) Angajarea personalului didactic auxiliar si nedidactic se face prin concurs
organizat de facultate, potrivit legii.
(8) Atributiile personalului didactic auxiliar si nedidactic sunt stabilite în fisa
individuala a postului, avizata, dupa caz, de decan sau de directorul departamentului, aprobata de
rector si care constituie anexa la contractul individual de munca.
Art. 269. – (1) Norma universitara poate cuprinde:
a) activitati de predare;
b) activitati de seminar, proiecte de an, lucrari practice si de laborator;
c) îndrumare de proiecte, de lucrari de licenta, de absolvire, de practica pedagogica,
productiva si de cercetare stiintifica;
d) activitati didactice si de cercetare stiintifica, înscrise în planurile de învatamânt,
pentru învatamântul universitar de master, precum si îndrumarea elaborarii dizertatiei de master;
e) activitati didactice si de cercetare stiintifica, înscrise în planurile de învatamânt,
pentru învatamântul universitar de doctorat, precum si îndrumarea elaborarii tezelor de doctorat;
f) activitati didactice si de cercetare stiintifica la învatamântul postuniversitar;
g) conducerea activitatilor didactico-artistice sau sportive;
h) activitati de evaluare;
i) consultatii, îndrumarea cercurilor stiintifice studentesti, a studentilor în cadrul
sistemului de credite transferabile, participarea la consilii si în comisii în interesul
învatamântului;
j) tutorat.
(2) Norma didactica saptamânala în învatamântul superior se cuantifica în ore
conventionale.
(3) Norma didactica se stabileste conform planului de învatamânt si se calculeaza ca
norma medie saptamânala, indiferent de perioada anului universitar în care este efectuata. Norma
medie saptamânala se stabileste prin împartirea numarului de ore conventionale din fisa
individuala a postului la numarul de saptamâni înscris în planul de învatamânt pentru activitatea
didactica de predare si de seminarizare din întregul an universitar.
(4) Ora conventionala este ora didactica de seminar, de laborator, de lucrari practice
sau de activitati similare acestora, din învatamântul universitar de licenta.
(5) În învatamântul universitar de licenta, ora de curs reprezinta doua ore
conventionale.
(6) În învatamântul universitar de master si în învatamântul universitar de doctorat,
ora de curs reprezinta 2,5 ore conventionale, iar ora de seminar sau de activitati similare acesteia
reprezinta 1,5 ore conventionale.
(7) În cazul predarii integrale în limbi de circulatie internationala, la ciclurile de
licenta, master si doctorat, orele de curs, seminar sau alte activitati pot fi normate cu un
coeficient suplimentar de 1,25. Fac exceptie de la aceasta prevedere cadrele didactice care
predau o limba de circulatie internationala, pentru care se aplica prevederile alin. (4) si (5).
(8) Activitatile de evaluare prevazute la alin. (1) lit. (h), cuprinse în norma didactica,
se cuantifica în ore conventionale, printr-o metodologie aprobata de Senatul universitar, în
functie de profil si de specializare.
(9) Norma didactica saptamânala minima, calculata în ore conventionale, pentru
activitatile prevazute la alin. (1) lit. (a) - (f), se stabileste dupa cum urmeaza:
a) profesor universitar: 7 ore, dintre care cel putin 4 ore conventionale de curs;
b) conferentiar universitar: 8 ore, dintre care cel putin 4 ore conventionale de curs;
c) lector universitar/sef de lucrari: 10 ore, dintre care cel putin doua ore
conventionale de curs;
d) asistent universitar: 11 ore, cuprinzând activitati prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(10) Prin exceptie, norma personalului didactic prevazut la alin. (9) lit. a) - c), care,
datorita specificului disciplinelor, nu are în structura postului ore de curs, se majoreaza cu 2 ore
conventionale. Norma personalului didactic care nu desfasoara activitati de cercetare stiintifica
sau echivalenta acesteia se poate majora, fara a depasi limita maximala de 16 ore conventionale
pe saptamâna. Aceste exceptii se aproba de Consiliul facultatii, la recomandarea sefului de
departament.
(11) În situatia în care norma didactica nu poate fi alcatuita conform alin. (9) si (10),
aceasta se completeaza cu activitati de cercetare stiintifica, la propunerea directorului de
departament, cu acordul Consiliului facultatii. Diminuarea normei didactice este de cel mult 1/2
din norma respectiva, iar ora de cercetare este echivalenta cu 0,5 ore conventionale. Cadrul
didactic îsi mentine calitatea de titular în functia didactica obtinuta prin concurs.
(12) Cadrele didactice titulare, a caror norma didactica nu poate fi constituita
conform prevederilor alin. (9) - (11), pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu norma
integrala de cercetare stiintifica, finantata în cadrul departamentului, mentinându-si calitatea de
titular în functia didactica obtinuta prin concurs. În aceasta perioada, cadrul didactic are
obligatiile personalului de cercetare din învatamântul superior.
(13) În limitele prevazute de prezentul articol, Senatul universitar stabileste,
diferentiat, norma universitara efectiva, în functie de domeniu, de specializare, de ponderea
disciplinelor în pregatirea de specialitate a studentilor si de dimensiunea formatiunilor de studiu.
(14) Norma didactica prevazuta la alin. (9) reprezinta limita minima privind normarea
activitatii didactice. Senatul universitar, în baza autonomiei universitare, poate mari norma
didactica saptamânala minima pe baza contractului individual de munca, cu respectarea
standardelor de asigurare a calitatii, fara a depasi 16 ore conventionale pe saptamâna.
(15) În departamente, unitati sau centre de cercetare si microproductie poate
functiona pe posturi distincte si personal de cercetare cu contract de munca pe perioada
determinata sau nedeterminata.
(16) Personalul de cercetare si de proiectare din învatamântul superior desfasoara
activitati specifice, stabilite în fisa individuala a postului de catre conducerea departamentului,
cu acordul persoanei în cauza.
(17) Personalul didactic auxiliar si nedidactic din învatamântul superior desfasoara
activitati specifice stabilite în fisa individuala a postului. Timpul saptamânal de lucru al acestuia
este identic cu cel stabilit pentru personalul cu functii echivalente din celelalte sectoare bugetare,
potrivit legii.
(18) Suma totala a orelor de munca dintr-o norma didactica sau de cercetare, realizata
prin cumularea ponderilor activitatilor prevazute la alin. (1), este de 40 de ore pe saptamâna.
(19) Personalul care exercita o functie de conducere în cadrul institutiei de
învatamânt superior sau de îndrumare si control în cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 30%, cu
aprobarea Senatului universitar.
Art. 270. – (1) Activitatile didactice care exced o norma didactica prevazuta la
art. 269 alin. (3) sunt remunerate în regim de plata cu ora. Pentru personalul titular, numarul
maxim de ore platite în regim de plata cu ora, indiferent de institutia la care se efectueaza, nu
poate depasi norma didactica minima. Activitatile de cercetare, altele decât cele din norma
proprie, sunt remunerate conform Cartei universitare. Contractul de cercetare stabileste atât
modalitatea de plata efectiva, cât si cuantumurile. Sustinerea de activitati de predare si cercetare
în alte institutii de învatamânt superior se poate face doar cu acordul Senatului universitar.
(2) Activitatile din granturi sau contractele de cercetare se remunereaza conform
deciziei directorului de grant, conform legii si prevederilor Cartei universitare.
(3) Profesorii si conferentiarii titulari sau directorii de granturi care timp de 6 ani
consecutivi au derulat granturi de cercetare si au functionat în aceeasi universitate, pot beneficia
de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, acestia beneficiaza de pâna la un salariu de baza, îsi
pastreaza calitatea de titular, dar sunt scutiti de efectuarea activitatilor din fisa postului.
(4) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în institutiile publice ale statului sau
desfasoara activitati specifice functiei publice în ministere sau alte organe de specialitate ale
statului pot desfasura activitati didactice aferente unei norme didactice.
Art. 271. – (1) Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la împlinirea vârstei
legale de pensionare, de 65 de ani.
(2) În învatamântul superior public se interzice ocuparea oricarei functii de conducere
sau de administrare, la orice nivel al universitatii, dupa pensionare. Mandatele functiilor de
conducere sau de administrare înceteaza de drept în cazul persoanelor care au îndeplinit vârsta
de pensionare.
(3) Senatul universitar, în baza criteriilor de performanta profesionala si a situatiei
financiare, poate decide continuarea activitatii unui cadru didactic sau de cercetare dupa
pensionare, în baza unui contract pe perioada determinata de un an, cu posibilitatea de prelungire
pâna la împlinirea vârstei de 70 de ani. Senatul universitar poate decide conferirea titlului de
profesor emerit, pentru excelenta didactica si de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta
de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi platite în regim de plata cu ora.
(4) Profesorii emeriti în institutiile de învatamânt superior particular si confesional
particular care le-au acordat titlul de profesor emerit, pot continua activitatea cu norma de baza
la institutia de învatamânt superior respectiva.
(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplica cadrelor didactice
care beneficiaza de prevederile alin. (3).
Art. 272. – (1) Doctoranzii cu frecventa sunt încadrati de catre universitatile de
cercetare avansata si educatie ca asistenti de cercetare sau asistenti universitari pe perioada
determinata. De regula, în aceste cazuri, norma didactica este redusa cu 50%, cu acordul
doctorandului. Atributiile lor sunt stabilite de Senatul universitar.
(2) Doctoranzii cu frecventa beneficiaza de toate drepturile asistentilor de cercetare
sau asistentilor universitari, inclusiv de vechimea în munca.
(3) Cercetatorii post-doctorat sunt încadrati de catre universitati ca cercetatori cu
contract de munca pe perioada determinata.
Art. 273. – (1) Prin personal didactic si de cercetare, în sensul prezentei legi, se
întelege personalul care detine, în mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare
prevazute de prezenta lege, care apartine unei institutii de învatamânt superior si care desfasoara
activitati directe cu studentii, în domeniul educatiei si al cercetarii stiintifice.
(2) În raport cu relatiile de munca stabilite cu institutia de învatamânt superior,
personalul didactic poate fi: titular sau asociat. În raport cu participarea la procesul didactic si cu
gradul de pregatire profesionala, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal
didactic auxiliar. În raport cu disciplina de învatamânt, personalul didactic poate fi titular sau
asociat al cursului respectiv.
(3) Prin personal didactic titular se întelege personalul didactic care ocupa o functie
didactica într-o universitate, obtinuta prin concurs, pe o perioada nedeterminata, în conditiile
legii. Salariatul opteaza unde are functia de baza. Personal didactic titular este si personalul
didactic care beneficiaza de rezervare de post, în conditiile legii. Cadrele didactice si de
cercetare angajate pe perioada determinata au statut de cadru didactic si de cercetare asociat.
(4) Calitatea de titular exista numai în raport cu o singura institutie de învatamânt
superior; când un cadru didactic desfasoara activitati didactice sau de cercetare stiintifica în mai
multe institutii de învatamânt superior, calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în
celelalte, calitatea este de cadru didactic sau de cercetator asociat. Institutia de învatamânt
superior în care cadrul didactic este titular are obligatia de a pastra si gestiona, potrivit legii,
cartea de munca sau registrul angajatilor, cu specificatia calitatii de titular.
(5) Personalului din universitati, încadrat pe functii de cercetator stiintific, i se aplica
prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.
(6) În cazul desfiintarii unei unitati de învatamânt superior, personalul astfel
disponibilizat beneficiaza de salarii compensatorii conform legislatiei în vigoare.
Art. 274. – Formatiunile de studiu si dimensiunile acestora se stabilesc de catre
senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, în concordanta cu programul si
ciclul de studii, propuse de ARACIS si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului.
Sectiunea a 2-a
Ocuparea functiilor didactice si a posturilor didactice
Art. 275. – Ocuparea posturilor didactice, evaluarea, motivarea, formarea continua si
concedierea personalului didactic si de cercetare este de competenta universitatilor, în baza
legislatiei în vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului si a Cartei universitare.
Art. 276. – (1) Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, dupa intrarea
în vigoare a prezentei legi, pe perioada determinata sau pe perioada nedeterminata.
(2) Angajarea pe durata nedeterminata se poate face numai prin concurs public,
organizat de institutia de învatamânt superior.
(3) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot participa cetateni români
sau straini, fara nicio discriminare, în conditiile legii.
(4) Durata unei perioade determinate este de maximum 3 ani.
(5) Contractul de angajare pe perioada determinata încheiat între universitate si
membri ai personalului didactic si de cercetare poate fi prelungit, în functie de rezultatele
profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de Senatul universitar, precum si în
functie de nevoile de angajare si de resursele financiare ale institutiei, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare. Personalul didactic, angajat pe perioada determinata, este personal
didactic asociat.
Art. 277. – (1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va
fi stabilita prin hotarâre a Guvernului, initiata de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului la propunerea CNATDCU. Universitatile au obligatia ca toate posturile scoase la
concurs sa fie postate pe pagina web a universitatilor, însotite de programa aferenta concursului,
cu cel putin doua luni înainte de concurs.
(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau functie didactica, cerintele minime
pentru prezentarea la concurs, modul de organizare si de desfasurare a concursului, de
solutionare a contestatiilor, conflictele de interese si incompatibilitatile, în vederea asigurarii
calitatii, a respectarii eticii universitare si a legislatiei în vigoare.
(3) Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de catre persoane
dovedite ca au plagiat. Se anuleaza concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent de
momentul la care s-a dovedit ca o persoana a plagiat. În termen de 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului va elabora un
proiect de lege privind plagiatul în învatamânt si cercetare.
(4) Dupa intrarea în vigoare a prezentei legi, se interzice ocuparea oricarui post de
conducere, în cadrul aceleiasi facultati, de catre: sot, sotie, rude si afini, pâna la gradul
al III-lea, inclusiv.
(5) Încalcarea prevederilor alin. (2)-(4) duce la invalidarea concursului si la
penalizarea celor vinovati pe baza metodologiei prevazute la alin. (1).
Art. 278. – (1) Posturile didactice rezervate, vacante ori temporar vacante sunt
acoperite cu prioritate de personalul didactic titular al institutiei ori de personalul didactic
asociat, prin plata cu ora, conform prezentei legi.
(2) Angajarea specialistilor cu valoare stiintifica recunoscuta în domeniu, prin
inventii, inovatii, premii, publicatii stiintifice, din tara sau din strainatate, în calitate de profesori
sau conferentiari asociati invitati, se avizeaza de consiliul departamentului si se aproba de
Consiliul facultatii.
(3) Functiile si gradele de cercetator stiintific în reteaua învatamântului superior se
obtin potrivit reglementarilor legale în vigoare.
Art. 279. – (1) În baza metodologiei-cadru elaborate de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului si a legislatiei în vigoare, universitatile îsi stabilesc
metodologia proprie de conferire a titlurilor si de ocupare a posturilor didactice si de cercetare,
care este aprobata de catre Senatul universitar.
(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de Senatul universitar, iar încadrarea pe
post se face începând cu prima zi a semestrului urmator concursului.
Art. 280. – (1) Sefii departamentelor, decanii facultatilor si rectorul raspund în fata
Senatului universitar pentru buna desfasurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în
conditiile respectarii normelor de calitate, de etica universitara si a legislatiei în vigoare.
(2) În conditiile constatarii unor nereguli, Senatul universitar poate aplica sanctiuni
specificate în metodologia proprie, mergând pâna la demiterea decanilor sau a rectorului.
Art. 281. – (1) Universitatile raspund public de modul de ocupare a posturilor
didactice si de cercetare.
(2) În cazul constatarii nerespectarii prevederilor legale în procedura de ocupare a
posturilor didactice si de cercetare, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
poate aplica sanctiuni prevazute de prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de
Etica si Management Universitar.
(3) În cazul în care instantele de judecata constata încalcarea procedurilor de
desfasurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice si de cercetare din universitati,
acesta se reia.
Art. 282. – (1) Pentru ocuparea functiei didactice de asistent universitar se cere
detinerea titlului de doctor în stiinta sau obtinerea statutului de student doctorand la zi, precum si
îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, aprobate de Senatul universitar, fara
impunerea unor conditii de vechime.
(2) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de lector universitar/sef de lucrari
sunt urmatoarele:
a) absolvirea cu diploma a studiilor universitare de master sau cu diploma echivalenta
acesteia, în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la concurs în cadrul institutiei de
învatamânt superior;
b) detinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la
concurs în cadrul institutiei de învatamânt superior;
c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, aprobate de Senatul
universitar;
d) pentru candidatii care provin din învatamântul superior sau din cercetare stiintifica
nu se impun conditii de vechime;
e) pentru candidatii care provin din afara învatamântului superior sau a cercetarii
stiintifice, îndeplinirea conditiilor prevazute la lit. a) - c) si a altor cerinte aprobate de Senatul
universitar.
(3) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de conferentiar universitar sunt
urmatoarele:
a) detinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la
concurs în cadrul institutiei de învatamânt superior;
b) pentru candidatii care provin din învatamântul superior sau din cercetare stiintifica
nu se impun conditii de vechime;
c) pentru candidatii care provin din afara învatamântului superior sau a cercetarii
stiintifice, îndeplinirea si a altor cerinte aprobate de Senatul universitar;
d) îndeplinirea standardelor nationale pentru atestarea functiei de conferentiar
universitar, standarde aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului, la propunerea CNATDCU si a institutiilor de învatamânt superior;
e) îndeplinirea altor cerinte de ocupare a posturilor stabilite de institutia de
învatamânt superior prin standardele proprii, aprobate de Senatul universitar.
(4) Cadrele didactice si de cercetare universitare sau cercetatorii stiintifici principali
cu minimum functia didactica de lector/sef de lucrari, respectiv cercetator stiintific principal
gradul III, care doresc sa acceada la functia didactica de profesor universitar, trebuie sa obtina un
atestat de abilitare a capacitatilor si performantelor didactice si de cercetare.
(5) Conditiile pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sunt
urmatoarele:
a) detinerea titlului de doctor în domeniul fundamental de stiinte al postului scos la
concurs în cadrul institutiei de învatamânt superior;
b) detinerea atestatului de abilitare pentru participarea la un concurs public de
ocupare a unui post de profesor universitar;
c) îndeplinirea standardelor nationale pentru atestarea functiei de profesor universitar,
standarde aprobate prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la
propunerea CNATDCU si a institutiilor de învatamânt superior;
d) îndeplinirea altor cerinte de ocupare a posturilor stabilite de institutia de
învatamânt superior prin standardele proprii, aprobate de Senatul universitar;
e) pentru ocuparea functiei de profesor conducator de doctorat este necesara
obtinerea atestatului de abilitare, conform normelor si standardelor aprobate prin ordin de
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, la propunerea CNATDCU.
(6) În învatamântul superior medical, candidatii la concursul pentru ocuparea
postului de asistent universitar trebuie sa aiba cel putin titlul de medic rezident cu o vechime de
minimum 3 ani în specialitatea postului. Fac exceptie posturile de la disciplinele care nu au
corespondent în reteaua Ministerului Sanatatii.
(7) În învatamântul superior medical, la disciplinele cu corespondenta în reteaua
Ministerului Sanatatii, candidatii la concursul pentru ocuparea posturilor de sef de lucrari, de
conferentiar si de profesor universitar trebuie sa aiba si titlul de medic specialist.
Sectiunea a 3-a
Evaluarea calitatii cadrelor didactice
Art. 283. – (1) Datele si informatiile privind situatia profesionala a personalului
didactic si de cercetare si a celui tehnic-administrativ se consemneaza într-o fisa personala de
serviciu. Accesul la fisa personala de serviciu este permis numai persoanei în cauza, titularului
serviciului de resurse umane si conducatorului institutiei de învatamânt superior.
(2) Fisele de post individualizate se încadreaza la nivel de departament în statul de
functii al departamentului. Statul de functii constituie documentul legal în baza caruia se face
salarizarea lunara a fiecarui membru al personalului didactic si de cercetare.

Art. 284. – (1) Rezultatele si performantele activitatilor didactice si de cercetare ale
personalului didactic si de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de
maximum 5 ani. Aceasta evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobata si aplicata
de catre Senatul universitar.
(2) Evaluarea de catre studenti a prestatiei cadrelor didactice este obligatorie.
Rezultatele evaluarilor sunt informatii publice.
Sectiunea a 4-a
Drepturi si obligatii ale personalului didactic
Art. 285. – (1) Personalul din învatamântul superior are drepturi si îndatoriri care
decurg din Carta universitara, din codul de etica universitara, din contractul individual de munca,
precum si din legislatia în vigoare.
(2) Protectia drepturilor salariatilor, precum si a drepturilor de proprietate intelectuala
asupra creatiei stiintifice, culturale sau artistice este garantata si se asigura în conformitate cu
prevederile Cartei universitare si cu legislatia specifica în vigoare.
(3) Membrilor comunitatii universitare le este garantata libertatea academica. În baza
acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spatiul universitar si au libertatea de predare,
de cercetare si de creatie, în conformitate cu criteriile de calitate academica.
(4) Personalul didactic si de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume
sau opere de arta, fara restrictii ale libertatii academice.
(5) Inovatiile, inventiile sau patentele care au fost realizate în laboratoarele
universitatii si cu materiale ce apartin institutiei de învatamânt superior sunt considerate ca
proprietate a autorului sau autorilor si a institutiei de învatamânt superior. Drepturile de
proprietate sunt partajate conform prevederilor Cartei universitare si legislatiei în vigoare.
(6) Personalul didactic are dreptul sa faca parte din asociatii si organizatii sindicale,
profesionale si culturale, nationale si internationale, precum si din organizatii politice legal
constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(7) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din învatamânt, alese în Parlament,
numite în Guvern sau îndeplinind functii de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al
Presedintiei, al Guvernului si în Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
precum si cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a
postului didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste functii. Pe toata durata mandatului sau a
numirii, cadrele didactice pot cumula aceste functii cu activitatea didactica.
(8) Prevederile alin. (7) se aplica si cadrelor didactice titulare pe un post didactic din
învatamânt care îndeplinesc functia de prefect, subprefect, presedinte si vicepresedinte al
consiliului judetean, primar, viceprimar, precum si cadrelor didactice trecute în functii de
conducere, de îndrumare si de control în sistemul de învatamânt, de cultura, de tineret si de
sport. De aceleasi drepturi beneficiaza si personalul de conducere si de specialitate de la casa
corpului didactic, precum si cadrele didactice titulare pe un post didactic din învatamânt numite
ca personal de conducere sau în functii de specialitate specifice la comisiile si agentiile din
subordinea Presedintiei, a Parlamentului sau a Guvernului.
(9) De prevederile alin. (7) beneficiaza si personalul didactic trimis în strainatate cu
misiuni de stat, cel care lucreaza în organisme internationale, precum si însotitorii acestora, daca
sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din învatamânt.
(10) Personalului didactic titular pe un post didactic din învatamânt, solicitat în
strainatate pentru predare, cercetare, activitate artistica sau sportiva, pe baza de contract, ca
urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale ori
trimis pentru specializare, i se rezerva postul didactic, pentru perioada respectiva.
(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din învatamânt, care, din proprie
initiativa solicita sa se specializeze sau sa participe la cercetare stiintifica în tara sau în
strainatate, are dreptul la concedii fara plata. Durata totala a acestora nu poate depasi 3 ani
într-un interval de 7 ani. Aprobarile în aceste situatii sunt de competenta conducerii institutiei de
învatamânt superior sau, dupa caz, a consiliului de administratie, daca se face dovada activitatii
respective.
(12) Personalul didactic titular pe un post didactic din învatamânt poate beneficia de
concediu fara plata pe timp de un an universitar, o data la 10 ani, cu aprobarea institutiei de
învatamânt superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectiva.
(13) Perioada de rezervare a postului didactic se considera vechime în învatamânt.
(14) Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel:
a) concediul anual cu plata, în perioada vacantelor universitare, cu o durata de cel
putin 62 de zile lucratoare; în cazuri bine justificate, conducerea institutiei de învatamânt poate
întrerupe concediul legal, persoanele în cauza urmând a fi remunerate pentru munca depusa;
normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului împreuna cu reprezentantii organizatiilor sindicale
reprezentative la nivel de ramura a învatamântului;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru didactic se
stabilesc de catre Senatul universitar, în functie de interesul învatamântului si al celui în cauza.
(15) Institutiile de învatamânt superior pot asigura, integral sau partial, din surse
proprii, transportul si cazarea cadrelor didactice care domiciliaza în alte localitati.
(16) Personalul din învatamânt beneficiaza de asistenta medicala în cabinete medicale
si psihologice, în policlinici si unitati spitalicesti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(17) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activitatii didactice, cu rezervarea
postului sau a catedrei, pentru cresterea si îngrijirea copilului în vârsta de pâna la 2 ani, respectiv
3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia
numai unul dintre parinti sau sustinatorii legali.
Art. 286. – Cadrele didactice si studentii sunt protejati în spatiul universitar de
autoritatile responsabile cu ordinea publica. Protectia se asigura împotriva persoanei sau
grupului de persoane care aduc atingere demnitatii umane si profesionale a cadrelor didactice
sau care împiedica exercitarea drepturilor si a obligatiilor sale. Protectia este solicitata de
persoana autorizata prin Carta universitara.
Sectiunea a 5-a
Distinctii
Art. 287. – (1) Personalul didactic din învatamântul superior beneficiaza de gradatie
de merit, acordata prin concurs. Aceasta gradatie se acorda pentru 16% din posturile didactice
existente la nivelul institutiei de învatamânt superior si reprezinta 25% din salariul de baza.
Gradatia de merit se acorda pe o perioada de 5 ani.
(2) Ordinele si medaliile care pot fi conferite personalului didactic sunt:
a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acorda
personalului didactic, de conducere, de îndrumare si de control din învatamântul preuniversitar;
b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler si Ofiter; ordinul se acorda
personalului didactic, de conducere si de cercetare din învatamântul superior;
c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acorda cadrelor
didactice pensionabile, cu activitate deosebita în educatie si formare profesionala.
Sectiunea a 6-a
Sanctiuni

Art. 288. – (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum si cel de
conducere, de îndrumare si de control din învatamânt raspund disciplinar pentru încalcarea
îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru încalcarea
normelor de comportare care dauneaza interesului învatamântului si prestigiului
unitatii/institutiei.
(2) Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic si de cercetare
sunt urmatoarele:
a) observatie scrisa;
b) avertisment scris;
c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de
conducere, de îndrumare si de control;
d) suspendarea, pe o perioada determinata de timp, a dreptului de înscriere la un
concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de
îndrumare si de control, ca membru în comisii de doctorat, masterat sau de licenta;
e) destituirea din functia de conducere din învatamânt;
f) desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Art. 289. – (1) În institutiile de învatamânt superior, propunerea de sanctionare se
face de catre seful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproductie, de
catre decan sau rector, sau de cel putin 2/3 din numarul total al membrilor departamentului,
Consiliului facultatii sau Senatului universitar, dupa caz. Acestia se autosesizeaza în cazul unei
abateri constatate direct sau în urma unei sesizari primite.
(2) Decanul, rectorul sau Senatul universitar, dupa caz, pun în aplicare sanctiunile
disciplinare.
(3) În învatamântul superior, sanctiunile se comunica, în scris, personalului didactic,
personalului de cercetare si personalului didactic auxiliar din subordine, de catre serviciul de
resurse umane al institutiei.
Art. 290. – (1) Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa efectuarea cercetarii
faptei sesizate, audierea celui în cauza si verificarea sustinerilor facute de acesta în aparare.
(2) Pentru investigarea abaterilor savârsite de personalul didactic, personalul din
cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiza formate din 3-5 membri,
cadre didactice care au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savârsit abaterea si un
reprezentant al organizatiei sindicale.
(3) Comisiile de analiza sunt numite, dupa caz, de:
a) rector, cu aprobarea Senatului universitar;
b) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru personalul de
conducere al institutiilor de învatamânt superior si pentru rezolvarea contestatiilor privind
deciziile senatelor universitare.
(4) Pe lânga Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului functioneaza
Consiliul de Etica si Management Universitar, pe baza unui regulament aprobat prin ordin al
ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, care adopta sanctiuni legate de
încalcarea grava a eticii profesionale si a normelor universitare.
Art. 291. – Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, de cercetare si didactic
auxiliar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Masurile pentru recuperarea pagubelor si a
prejudiciilor se iau potrivit legislatiei muncii.
Art. 292. – În cazul în care cel sanctionat nu a mai savârsit abateri disciplinare în
cursul unui an de la aplicarea sanctiunii, îmbunatatindu-si activitatea si comportamentul,
autoritatea care a aplicat sanctiunea poate dispune ridicarea si radierea sanctiunii, facându-se
mentiunea corespunzatoare în statul personal de serviciu al celui în cauza.
Art. 293. – (1) Orice persoana poate sesiza unitatea/institutia de învatamânt cu
privire la savârsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinara. Sesizarea se face în scris si
se înregistreaza la registratura unitatii/institutiei de învatamânt.
(2) Dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor judecatoresti este
garantat.
Sectiunea a 7-a
Salarizarea personalului didactic si de cercetare
Art. 294. – Salarizarea personalului didactic si de cercetare se face conform
legislatiei în vigoare si hotarârilor Senatului universitar.
T I T L U L V
ÎNVATAREA PE TOT PARCURSUL VIETII
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Art. 295. – (1) Prezentul titlu reglementeaza cadrul general si integrator al învatarii
pe tot parcursul vietii în România.
(2) Educatia permanenta reprezinta totalitatea activitatilor de învatare realizate de
fiecare persoana pe parcursul vietii în contexte formale, non-formale si informale, în scopul
formarii sau dezvoltarii competentelor dintr-o multipla perspectiva: personala, civica, sociala sau
ocupationala.
(3) Învatarea pe tot parcursul vietii cuprinde educatia timpurie, învatamântul
preuniversitar, învatamântul superior, educatia si formarea profesionala continua a adultilor.
Art. 296. – (1) Finalitatile principale ale învatarii pe tot parcursul vietii vizeaza
dezvoltarea plenara a persoanei si dezvoltarea durabila a societatii.
(2) Învatarea pe tot parcursul vietii se centreaza pe formarea si dezvoltarea
competentelor cheie si a competentelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificari.
Art. 297. – (1) Învatarea pe tot parcursul vietii se realizeaza în contexte de învatare
formale, non-formale si informale.
(2) Învatarea în context formal reprezinta o învatare organizata si structurata, care se
realizeaza într-un cadru institutionalizat si se fundamenteaza pe o proiectare didactica explicita.
Acest tip de învatare are asociate obiective, durate si resurse, depinde de vointa celui care învata
si se finalizeaza cu certificarea institutionalizata a cunostintelor si competentelor dobândite.
(3) Învatarea în contexte non-formale este considerata ca fiind învatarea integrata în
cadrul unor activitati planificate, cu obiective de învatare, care nu urmeaza în mod explicit un
curriculum si poate diferi ca durata. Acest tip de învatare depinde de intentia celui care învata si
nu conduce în mod automat la certificarea cunostintelor si competentelor dobândite.
(4) Învatarea în contexte informale reprezinta rezultatul unor activitati zilnice legate
de munca, mediul familial, timpul liber si nu este organizata sau structurata din punct de vedere
al obiectivelor, duratei sau sprijinului pentru învatare. Acest tip de învatare nu este dependent de
intentia celui care învata si nu conduce în mod automat la certificarea cunostintelor si
competentelor dobândite.
(5) Certificarea cunostintelor si competentelor dobândite în contexte non-formale si
informale poate fi facuta de organisme abilitate în acest sens, în conditiile legii.
Art. 298. – (1) Institutiile sau organizatiile în care se realizeaza învatarea în contexte
formale sunt: unitati si institutii de învatamânt preuniversitar si superior, centre de educatie si
formare profesionala din subordinea ministerelor sau a autoritatilor publice locale, furnizori
publici si privati de educatie si formare profesionala autorizati/acreditati, în conditiile legii,
organizatii nonguvernamentale sau guvernamentale care ofera programe autorizate, în conditiile
legii, angajatori care ofera programe de formare profesionala propriilor angajati.
(2) Institutiile sau organizatiile în care se realizeaza învatarea în contexte
non-formale sunt: institutiile si organizatiile prevazute la alin. (1), precum si prin: centre de
îngrijire si protectie a copilului, palate si cluburi ale elevilor, la locul de munca, institutii
culturale: muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case
de cultura si prin asociatii profesionale, culturale, sindicate, organizatii nonguvernamentale.
(3) Institutiile sau organizatiile în care se realizeaza învatarea în contexte informale
sunt: institutiile si organizatiile prevazute la alin. (1) si (2). Învatarea informala este, adesea,
neintentionata si neconstientizata si se poate produce atunci când copiii, tinerii si adultii
desfasoara activitati în familie, la locul de munca, în comunitate, când se întâlnesc cu prietenii,
când se angajeaza în activitati de voluntariat, sportive sau culturale, când practica un hobby,
când citesc o carte sau se informeaza prin mass-media sau prin internet.
Art. 299. – (1) Organizarea si functionarea învatamântului preuniversitar este
reglementata la titlul II din prezenta lege.
(2) Organizarea si functionarea învatamântului superior este reglementata la titlul III
din prezenta lege.
(3) Organizarea si functionarea formarii profesionale a adultilor este reglementata de
legislatia referitoare la formarea profesionala continua a adultilor si ucenicia la locul de munca.
Art. 300. – Statul garanteaza si sustine, inclusiv financiar, accesul la educatie si
formare profesionala continua pentru:
a) tinerii si adultii care nu au finalizat învatamântul obligatoriu;
b) tinerii care au parasit sistemul de educatie înainte de a obtine o calificare
profesionala si nu sunt cuprinsi în nicio forma de educatie sau formare profesionala;
c) absolventii de învatamânt non-profesional sau cei care au absolvit studiile
învatamântului liceal sau învatamântului superior în domenii si calificari redundante sau
nerelevante pe piata fortei de munca;
d) persoanele cu cerinte educationale speciale;
e) tinerii si adultii care revin în tara dupa o perioada de munca în strainatate;
f) tinerii si adultii rezidenti în comunitati dezavantajate economic si social;
g) angajatii de peste 40 de ani cu nivel scazut de educatie, rezidenti în mediul urban
si în mediul rural, cu calificare redusa sau necalificati;
h) elevii cu risc major de esec scolar;
i) toti cetatenii care doresc sa urmeze programe de educatie permanenta.
Art. 301. – Finantarea învatarii pe tot parcursul vietii se realizeaza prin fonduri
publice si private pe baza parteneriatului public-privat, prin finantare si cofinantare din partea
angajatorilor, organizatiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe
europene, prin conturi de educatie permanenta si prin contributia beneficiarilor.

CAPITOLUL II
RESPONSABILITATI REFERITOARE LA ÎNVATAREA
PE TOT PARCURSUL VIETII
Art. 302. – Statul îsi exercita atributiile în domeniul învatarii pe tot parcursul vietii
prin intermediul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Parlamentului,
Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerului Culturii si
Patrimoniului National, Ministerului Sanatatii, precum si Ministerului Administratiei si
Internelor.
Art. 303. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului are ca atributii
principale, în domeniul învatarii pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea strategiilor si politicilor nationale în domeniul educatiei, al formarii
profesionale, al cercetarii, tineretului si sportului;
b) elaborarea reglementarilor referitoare la organizarea si functionarea sistemului de
educatie din România;
c) monitorizarea, evaluarea si controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a
functionarii sistemului educational si a furnizorilor de educatie;
d) stabilirea mecanismelor si a metodologiilor de validare si recunoastere a
rezultatelor învatarii;
e) elaborarea, împreuna cu Ministerul Culturii si Patrimoniului National, a politicilor
în domeniul educatiei non-profesionale a adultilor si vârstnicilor;
f) alte atributii, asa cum apar ele specificate în legislatia sectoriala, referitoare la
educatie si formare.
Art. 304. – Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale are ca atributii
principale, în domeniul învatarii pe tot parcursul vietii:
a) elaborarea, împreuna cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a
politicilor si a strategiilor nationale privind formarea profesionala a adultilor;
b) reglementarea formarii profesionale la locul de munca si a formarii profesionale
prin ucenicie la locul de munca;
c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea si controlarea directa sau prin organisme
abilitate a furnizorilor de educatie, altii decât cei din cadrul sistemului national de învatamânt;
d) alte atributii prevazute de legislatia sectoriala referitoare la educatie si formare.
Art. 305. – Ministerul Culturii si Patrimoniului National are ca atributii principale, în
domeniul învatarii pe tot parcursul vietii:
a) stimularea cresterii gradului de acces si de participare a publicului la cultura;
b) propunerea si promovarea parteneriatelor cu autoritatile administratiei publice
locale si cu structurile societatii civile pentru diversificarea, modernizarea si optimizarea
serviciilor publice oferite de institutiile si asezamintele de cultura, în vederea satisfacerii
necesitatilor culturale si educative ale publicului;
c) promovarea recunoasterii competentelor profesionale, respectiv garantarea
drepturilor si a intereselor creatorilor, artistilor si specialistilor din domeniul culturii;
d) alte atributii prevazute de legislatia sectoriala referitoare la educatie si formare.
Art. 306. – (1) Ministerele si autoritatile centrale pot avea responsabilitati în
domeniul educatiei si formarii pentru profesiile reglementate prin legi speciale.
(2) Formarea continua a personalului din institutiile publice de aparare, ordine
publica si securitate nationala se reglementeaza, în sensul prezentei legi, prin ordine si
instructiuni proprii emise de catre conducatorii acestora.

Art. 307. – (1) Se constituie Autoritatea Nationala pentru Calificari prin
reorganizarea Consiliului National al Calificarilor si Formarii Profesionale a Adultilor.
(2) Autoritatea Nationala pentru Calificari elaboreaza Cadrul national al calificarilor
pe baza Cadrului european al calificarilor, gestioneaza Registrul national al calificarilor si
Registrul National al Furnizorilor de Formare Profesionala a Adultilor. Autoritatea Nationala
pentru Calificari coordoneaza autorizarea furnizorilor de formare profesionala continua la nivel
national, coordoneaza sistemul de asigurare a calitatii în formarea profesionala continua si
activitatile comitetelor sectoriale.
(3) Autoritatea Nationala pentru Calificari este coordonata de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului. Structura, organizarea si functionarea acesteia se stabilesc
prin hotarâre a Guvernului.
Art. 308. – (1) Cadrul national al calificarilor este un instrument pentru clasificarea
calificarilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de
învatare atinse, al carui scop este integrarea si coordonarea subsistemelor nationale de calificari
si îmbunatatirea transparentei, accesului, progresului si calitatii calificarilor în raport cu piata
muncii si societatea civila.
(2) Implementarea Cadrului national al calificarilor vizeaza sistemul national de
calificari obtinute în învatamântul secundar general, în învatamântul profesional si tehnic, în
formarea profesionala continua, în ucenicie, în învatamântul superior, atât în contexte formale,
cât si informale si non-formale din perspectiva învatarii pe tot parcursul vietii.
(3) Cadrul national al calificarilor permite recunoasterea, masurarea si relationarea
tuturor rezultatelor învatarii dobândite în contexte de învatare formale, non-formale si informale
si asigura coerenta calificarilor si a titlurilor certificate. Existenta unui cadru national al
calificarilor contribuie la evitarea duplicarii si suprapunerii calificarilor, îi ajuta pe cei ce învata
sa ia decizii în cunostinta de cauza privind planificarea carierei si faciliteaza evolutia
profesionala, în perspectiva învatarii pe tot parcursul vietii.
(4) Cadrul national al calificarilor contribuie la asigurarea calitatii sistemului de
formare profesionala pentru ca se bazeaza pe standarde nationale folosite atât la formarea, cât si
la evaluarea de competente, indiferent de contextul în care acestea au fost dobândite.
Art. 309. – (1) Autoritatea Nationala pentru Calificari evalueaza si certifica
evaluatorii de competente profesionale, evaluatorii de evaluatori si evaluatorii externi.
(2) Criteriile si procedurile de evaluare si certificare a evaluatorilor de competente
profesionale, a evaluatorilor de evaluatori si a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele
metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
(3) Autoritatea Nationala pentru Calificari întocmeste Registrul national al
evaluatorilor de competente profesionale, evaluatorilor de evaluatori si evaluatorilor externi
certificati.
(4) Autoritatea Nationala pentru Calificari acrediteaza centrele de evaluare si
organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.
Art. 310. – (1) Centrele comunitare de învatare permanenta se înfiinteaza de catre
autoritatile administratiei publice locale în parteneriat cu furnizorii de educatie si formare.
Acestea au rolul de a implementa politicile si strategiile în domeniul învatarii pe tot parcursul
vietii la nivelul comunitatii.
(2) Unitatile si institutiile de învatamânt de sine statator sau în parteneriat cu
autoritatile locale si alte institutii si organisme publice si private: case de cultura, furnizori de
formare continua, parteneri sociali, organizatii nonguvernamentale etc., pot organiza la nivel
local centre comunitare de învatare permanenta pe baza unor oferte de servicii educationale
adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri tinta interesate.
(3) Finantarea centrelor comunitare de învatare permanenta se face din fonduri
publice si private, în conditiile legii. Toate veniturile obtinute de centrele comunitare de învatare
permanenta ramân la dispozitia acestora.
Art. 311. – (1) Atributiile centrelor comunitare de învatare permanenta la nivel local
sunt urmatoarele:
a) realizeaza studii si analize privind nevoia de educatie si formare profesionala la
nivel local;
b) elaboreaza planuri locale de interventie în domeniul educatiei permanente;
c) ofera servicii educationale pentru copii, tineri si adulti prin:
(i) programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competentelor
cheie, inclusiv programe educationale de tip „A doua sansa” sau programe de tip „zone de
educatie prioritara” pentru tinerii si adultii care au parasit timpuriu sistemul de educatie sau care
nu detin o calificare profesionala;
(ii) programe pentru validarea rezultatelor învatarii non-formale si informale;
(iii) programe de dezvoltare a competentelor profesionale pentru
calificare/recalificare, reconversie profesionala, perfectionare, specializare si initiere
profesionala;
(iv) programe de educatie antreprenoriala;
(v) programe de dezvoltare personala sau de timp liber;
(vi) organizarea de activitati de promovare a participarii la învatarea permanenta
a tuturor membrilor comunitatii;
d) ofera servicii de informare, orientare si consiliere privind:
(i) accesul la programe de educatie si formare profesionala;
(ii) validarea rezultatelor învatarii non-formale si informale;
(iii) pregatirea în vederea ocuparii unui loc de munca;
e) ofera servicii de evaluare si certificare a rezultatelor învatarii non-formale si
informale;
f) asigura accesul membrilor comunitatii la mijloace moderne de informare si
comunicare;
g) promoveaza parteneriatul cu mediul economic;
h) implementeaza instrumentele dezvoltate Ia nivel european, Europass si Youthpass,
pasaportul lingvistic, precum si portofoliul de educatie permanenta;
i) gestioneaza informatii cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile
centrului.
(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodica, organizare si functionare a centrele
comunitare de învatare permanenta se aproba prin hotarâre a Guvernului.
Art. 312. – (1) În contextul prezentei legi, termenii referitori la procesele de
identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor învatarii se definesc dupa cum urmeaza:
a) rezultatele învatarii - reprezinta ceea ce o persoana cunoaste, întelege si este
capabila sa faca la finalizarea procesului de învatare si care sunt definite sub forma de
cunostinte, abilitati si competente;
b) identificarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care indivizii, singuri
sau cu sprijinul personalului specializat, devin constienti de competentele pe care le detin;
c) evaluarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se stabileste faptul
ca o persoana a dobândit anumite cunostinte, abilitati si competente;
d) validarea rezultatelor învatarii - reprezinta procesul prin care se confirma ca
rezultatele învatarii evaluate, dobândite de o persoana, corespund cerintelor specifice pentru o
unitate de rezultate ale învatarii sau o calificare;
e) certificarea rezultatelor învatarii - reprezinta procesul prin care se confirma în mod
formal rezultatele învatarii dobândite de persoana care învata în diferite contexte, în urma unui
proces de evaluare. Ea se finalizeaza printr-o diploma sau certificat.
(2) Recunoasterea rezultatelor învatarii reprezinta procesul de atestare a rezultatelor
învatarii validate si certificate prin acordarea de unitati de rezultate ale învatarii sau de calificari.
(3) Identificarea, evaluarea si recunoasterea rezultatelor învatarii în contexte
non-formale si informale se realizeaza pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale si
Autoritatea Nationala pentru Calificari si se aproba prin hotarâre a Guvernului.
(4) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza metodologia
de recunoastere a rezultatelor învatarii în contexte non-formale si informale a cadrelor didactice
si de echivalare a acestora în credite pentru educatie si formare profesionala.
Art. 313. – (1) Serviciile de identificare, evaluare si recunoastere a rezultatelor
învatarii pot fi oferite de institutii publice sau private autorizate în acest sens.
(2) Diplomele si certificatele acordate de institutiile autorizate în urma evaluarii
rezultatelor învatarii în contexte non-formale si informale produc aceleasi efecte ca si celelalte
modalitati de evaluare si certificare a cunostintelor si competentelor din sistemul formal de
educatie si formare profesionala în vederea ocuparii unui loc de munca sau continuarii educatiei
si formarii profesionale în sistemele formale.
(3) Rezultatele învatarii în contexte non-formale si informale pot fi recunoscute
explicit prin evaluari în centre de evaluare si certificare a competentelor sau implicit prin
finalizarea unui program formal de studii.
Art. 314. – (1) Programele de formare profesionala initiala si continua, precum si
sistemele de evaluare a rezultatelor învatarii în contexte non-formale si informale vor respecta
asigurarea mobilitatii ocupationale pe orizontala si pe verticala prin utilizarea sistemului de
credite transferabile pentru educatie si formare profesionala.
(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaboreaza de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale,
Ministerul Culturii si Patrimoniului National si Autoritatea Nationala pentru Calificari si se
aproba prin hotarâre a Guvernului.
(3) Rezultatele învatarii si creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte
formale sau ca urmare a evaluarii rezultatelor învatarii non-formale si informale sunt transferate
si integrate în programul de formare profesionala pe care îl urmeaza persoana care învata.
Art. 315. – (1) Persoanele care doresc sa fie evaluate în vederea recunoasterii
competentelor profesionale obtinute în alte contexte de învatare decât cele formale se adreseaza
unui centru de evaluare acreditat pentru ocupatia sau calificarea respectiva.
(2) În functie de procesul de evaluare desfasurat, centrul de evaluare acreditat
elibereaza urmatoarele tipuri de certificate cu recunoastere nationala:
a) certificat de calificare - se elibereaza în cazul în care candidatul a fost declarat
competent pentru toate competentele asociate unei calificari sau unei ocupatii, conform
standardului de pregatire profesionala sau standardului ocupational;
b) certificat de competente profesionale - se elibereaza în cazul în care candidatul a
fost declarat competent pentru una sau mai multe competente asociate unei calificari sau
ocupatii, conform standardului de pregatire profesionala sau standardului ocupational.
(3) Certificatele se elibereaza însotite de o anexa a certificatului, denumita
„Supliment descriptiv al certificatului”, în care se precizeaza unitatile de competenta pentru care
candidatul a fost declarat competent.
Art. 316. – (1) Portofoliul de educatie permanenta reprezinta un instrument care
faciliteaza identificarea si formularea abilitatilor si competentelor personale si valorificarea
acestora în parcursul scolar si profesional si în insertia pe piata muncii a fiecarui individ.
(2) Portofoliul de educatie permanenta contine dovezi ale rezultatelor învatarii
dobândite în contexte formale, non-formale si informale de educatie.
(3) Portofoliul educational integreaza si instrumentele europene care evidentiaza
rezultatele învatarii unei persoane, cum ar fi: Europass si Youthpass.
Art. 317. – (1) Consilierea si orientarea carierei pe tot parcursul vietii se refera la
totalitatea serviciilor si activitatilor care asista persoanele de orice vârsta si în orice moment al
existentei lor sa faca alegeri în sfera educationala, de formare sau munca si sa îsi gestioneze
cariera.
(2) Serviciile de consiliere si orientare în cariera se realizeaza prin unitati si institutii
de învatamânt, universitati, institutii de formare, serviciile de ocupare a fortei de munca si
serviciile pentru tineret. Ele se pot realiza si la locul de munca, în serviciile sociale si în sectorul
privat.
Art. 318. – Statul asigura accesul gratuit la servicii de consiliere si orientare în
cariera tuturor elevilor, studentilor si persoanelor aflate în cautarea unui loc de munca.
Art. 319. – În sensul prezentei legi, consilierea si orientarea în cariera includ
urmatoarele tipuri de activitati:
a) informarea cu privire la cariera, care se refera la toate informatiile necesare pentru
a planifica, obtine si pastra un anumit loc de munca;
b) educatia cu privire la cariera, care se realizeaza în institutiile de învatamânt prin
intermediul ariei curriculare „consiliere si orientare”. Sunt oferite informatii despre piata muncii,
se formeaza abilitati de a face alegeri privind educatia, formarea, munca si viata în general,
oportunitati de a experimenta diverse roluri din viata comunitatii sau din viata profesionala,
instrumente pentru planificarea carierei;
c) consilierea în cariera, care ajuta persoanele sa îsi clarifice scopurile si aspiratiile,
sa îsi înteleaga propria identitate, sa ia decizii informate, sa fie responsabile pentru propriile
actiuni, sa îsi gestioneze cariera si procesul de tranzitie în diferite momente;
d) consilierea pentru angajare, care ajuta persoanele sa îsi clarifice scopurile imediate
privind angajarea, sa învete despre abilitatile necesare pentru a cauta si a obtine un loc de
munca;
e) plasarea la locul de munca, care reprezinta sprijinul acordat persoanelor pentru
gasirea unui loc de munca.
Art. 320. – (1) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul
Muncii, Familiei si Protectiei Sociale colaboreaza în scopul cresterii calitatii, pentru
sincronizarea si continuitatea activitatilor de consiliere si orientare în cariera de care beneficiaza
o persoana pe parcursul întregii vieti.
(2) Ministerele prevazute la alin. (1) stabilesc prin ordin comun instrumente si
metodologii comune referitoare la formarea specialistilor în consiliere si orientare, utilizarea
instrumentelor Europass si Youthpass, organizarea de activitati comune de sensibilizare a
cadrelor didactice si a formatorilor, a parintilor si a publicului larg cu privire la dimensiunea
consilierii si orientarii în educatie si formare profesionala.
Art. 321. – Pentru asigurarea transparentei serviciilor si a mobilitatii persoanelor în
spatiul european, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale realizeaza demersurile necesare pentru integrarea României în
retelele europene de consiliere si orientare pe tot parcursul vietii.
Art. 322. – (1) Sistemul national de asigurare a calitatii educatiei permanente
cuprinde sistemul de asigurare a calitatii în învatamântul preuniversitar, sistemul de asigurare a
calitatii în învatamântul superior, sistemul de asigurare a calitatii în formarea profesionala
initiala, sistemul de asigurare a calitatii în formarea profesionala continua.
(2) Grupul National pentru Asigurarea Calitatii în Educatie si Formare Profesionala –
GNAC, structura informala care functioneaza ca punct national de referinta pentru asigurarea
calitatii în educatie si formare profesionala, coordoneaza armonizarea sistemelor de asigurarea
calitatii în educatie si formarea profesionala.
Art. 323. – (1) Statul sprijina dreptul la învatare pe tot parcursul vietii prin acordarea
sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro
comunicat de Banca Nationala a României si valabil la data platii, fiecarui copil cetatean român,
la nasterea acestuia. Suma este acordata în scop educational în beneficiul titularului, din bugetul
de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în continuare cont pentru
educatie permanenta, deschis la Trezoreria Statului pe numele copilului, de oricare dintre
parintii firesti, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al copilului, pe baza
certificatului de nastere.
(3) Parintii copilului, contribuabili, pot directiona în contul prevazut la alin.(2) un
procent de pâna la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii, în conditiile legii,
si pot depune sume în acest cont.
(4) Pentru sumele depuse în contul prevazut la alin. (2) se plateste dobânda anual la o
rata a dobânzii stabilita prin ordin al ministrului finantelor publice. Dobânzile aferente conturilor
de depozit constituite la Trezoreria Statului se asigura de la bugetul de stat, din bugetul
Ministerului Finantelor Publice.
(5) Titularul contului este singura persoana care poate solicita sume din contul pentru
educatie permanenta, începând cu vârsta de 16 ani si cu acordul expres, dupa caz, al parintilor, al
tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului elibereaza vouchere echivalente în
valoare cu sumele solicitate. Metodologia prin care se certifica faptul ca sumele au fost cheltuite
pentru educatia permanenta se elaboreaza de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si
Sportului.
(6) Retragerea sumelor în alte conditii decât cele prevazute la alin.(5) si/sau utilizarea
acestora în alt scop decât cel stabilit de prezenta lege constituie infractiune si se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la un an.
(7) Normele privind deschiderea, gestionarea si accesul la contul pentru educatie
permanenta se aproba prin hotarâre a Guvernului.
(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educatie permanenta prin
acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro se acorda tuturor copiilor nascuti de
la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
Art. 324. – (1) Personalul care lucreaza în domeniul educatiei permanente poate
ocupa urmatoarele functii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de
practica, evaluator de competente, mediator, facilitator al învatarii permanente, consilier, mentor,
facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin si alte functii asociate activitatilor desfasurate în
scopul educatiei permanente.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu Ministerul
Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerul Culturii si Patrimoniului National si Agentia
Nationala pentru Calificari, stabileste normele metodologice de elaborare a statutului si rutei de
profesionalizare a personalului care lucreaza în domeniul educatiei permanente. Programele de
formare profesionala vor cuprinde obiective specifice învatarii permanente, precum: competente
psihopedagogice specifice vârstei si profilului beneficiarilor învatarii, dezvoltarea competentelor
de utilizare a tehnologiilor moderne de informare si comunicare, competente de facilitare a
învatarii în medii virtuale, utilizarea învatarii pe baza de proiecte si portofolii educationale.
Art. 325. – (1) Guvernul înfiinteaza Muzeul National al Stiintei, în conditiile legii.
(2) Muzeul National al Stiintei are drept scop principal oferirea de experiente de
învatare non-formala si informala, prin prezentarea principalelor realizari ale stiintei si
tehnologiei.
(3) Finantarea Muzeului National al Stiintei se face prin bugetele Ministerelor
Culturii si Patrimoniului National si al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Metodologia de înfiintare, organizare si functionare a Muzeului National al
Stiintei se stabileste prin hotarâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
Art. 326. – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, împreuna cu
Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerul Culturii si Patrimoniului National
elaboreaza un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza si prognoza activitatilor de
învatare pe tot parcursul vietii.
T I T L U L V I
DISPOZITII FINALE SI TRANZITORII
Art. 327. – (1) Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi, se abroga
Legea învatamântului nr. 84/1995, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.158 din 16 iunie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 14 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iunie 2005, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 87/2006, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin.(1):
a) masura introducerii clasei pregatitoare în învatamântul primar intra în vigoare
începând cu anul scolar 2012 – 2013;
b) masura introducerii clasei a IX-a în învatamântul gimnazial intra în vigoare
începând cu generatia de elevi care începe clasa a V-a în anul scolar 2011-2012;
c) examenul de bacalaureat se va desfasura în conformitate cu prevederile prezentei
legi începând cu generatia de elevi care începe clasa a IX-a în anul scolar 2012 -2013;
d) admiterea la liceu se va desfasura în conformitate cu prevederile prezentei legi
începând cu generatia de elevi care începe clasa a V-a în anul scolar 2011-2012;
e) alegerea rectorului si a structurilor de conducere din institutiile de învatamânt
superior se va desfasura în conformitate cu prevederile prezentei legi, începând cu anul 2012;
f) procedurile pentru conferirea titlurilor didactice în învatamântul superior prevazute
de prezenta lege se vor aplica începând cu anul 2011.
(3) În termen de 12 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului elaboreaza
metodologiile, regulamentele si celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi
si stabileste masurile tranzitorii de aplicare a acesteia.
(4) Terenurile si cladirile aferente unitatilor de învatamânt liceal trec din domeniul
public local în domeniul public judetean pâna la data de 1 septembrie 2012. Predarea-preluarea
se face pe baza de protocol încheiat în conformitate cu prevederile legale.
Art. 328. – (1) Personalul didactic din învatamântul preuniversitar care a devenit
titular al sistemului national de învatamânt prin repartitie guvernamentala sau prin orice alta
forma legala beneficiaza de aceleasi drepturi ca si personalul didactic devenit titular prin
concursul national de titularizare.
(2) Doctoranzii încadrati pe functia de lector/sef de lucrari îsi pastreaza încadrarea, cu
conditia obtinerii titlului de doctor în termen de cinci ani de la punerea în aplicare a acestor
proceduri.
(3) Personalul didactic care ocupa în prezent functia de preparator universitar si
detine titlul de doctor, ocupa de drept functia de asistent universitar.
Art. 329. – La data intrarii în vigoare a prezentei legi, institutiile de învatamânt
superior publice având activitati de predare în limba minoritatilor nationale, care vor avea statut
de universitati multiculturale si multilingve, conform prezentei legi, sunt: Universitatea
Babes-Bolyai din Cluj-Napoca - în limbile româna, maghiara si germana, Universitatea de
Medicina si Farmaceutica din Târgu Mures - în limbile româna si maghiara si Universitatea de
Arta Teatrala din Târgu Mures - în limbile româna si maghiara.
Art. 330. – (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, sa definitiveze noua Carta universitara, regulamentele si
metodologiile de organizare si functionare a universitatilor, în conformitate cu prezenta lege.
(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se
vor stabili în baza prezentei legi.
Art. 331. – Termenii si expresiile utilizate în cuprinsul prezentei legi sunt definiti în
anexa care face parte integranta din prezenta lege.

ANEXA
L I S T A
definitiilor termenilor si a expresiilor utilizate în cuprinsul legii
În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele
semnificatii:
1. Abilitarea – reprezinta certificarea calitatii unei persoane de a conduce lucrari de
doctorat si de a ocupa functia didactica si de cercetare de profesor universitar;
2. Acreditarea – este procesul prin care unitatea/institutia de învatamânt/organizatia
interesata, pe baza evaluarii externe realizate în conditiile prezentei legi, dobândeste dreptul de
organizare a admiterii, de desfasurare a procesului de învatamânt, de organizare a examenelor de
finalizare a studiilor si de a emite diplome si certificate recunoscute de Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului;
3. Asigurarea calitatii educatiei – exprima capacitatea unei organizatii furnizoare de
a oferi programe de educatie în conformitate cu standardele anuntate si este realizata printr-un
ansamblu de actiuni de dezvoltare a capacitatii institutionale, de elaborare, planificare si
implementare de programe de studiu, prin care se formeaza încrederea beneficiarilor ca
organizatia furnizoare de educatie îndeplineste standardele de calitate;
4. Autorizarea de functionare provizorie – este procesul prin care unitatea/institutia
de învatamânt/organizatia interesata, pe baza evaluarii externe realizata, în conditiile prezentei
legi, de catre agentiile de asigurare a calitatii autorizate sa functioneze pe teritoriul României,
dobândeste calitatea de furnizor de educatie, prin hotarâre a autoritatii administratiei publice
locale competente, respectiv prin hotarâre a Guvernului. Autorizarea de functionare provizorie
confera dreptul de organizare a admiterii, precum si de organizare si desfasurare a procesului de
învatamânt;
5. Beneficiarii directi ai educatiei si formarii profesionale – sunt anteprescolarii,
prescolarii, elevii si studentii, precum si persoanele adulte cuprinse într-o forma de educatie si
formare profesionala;
6. Beneficiarii indirecti ai educatiei si formarii profesionale – sunt familiile
beneficiarilor directi, angajatorii, comunitatea locala si, într-un sens larg, întreaga societate;
7. Cadrul National al Calificarilor – este un instrument pentru stabilirea calificarilor,
în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învatare. Cadrul
National al Calificarilor are ca scop integrarea si coordonarea subsistemelor nationale de
calificari si îmbunatatirea transparentei, accesului, progresului si calitatii calificarilor în raport cu
piata muncii si societatea civila;
8. Cadrul National al Calificarilor din Învatamântul Superior, denumit în continuare
CNCIS – reprezinta instrumentul pentru stabilirea structurii calificarilor din învatamântul
superior. CNCIS are ca scop asigurarea coerentei calificarilor si a titlurilor obtinute în
învatamântul superior. CNCIS asigura recunoasterea nationala, precum si compatibilitatea si
comparabilitatea internationala a calificarilor dobândite prin învatamântul superior. CNCIS este
parte a Cadrului National al Calificarilor definit la pct. 7;
9. Calificarea – este rezultatul formal al unui proces de evaluare si validare, care este
obtinut atunci când un organism competent stabileste ca o persoana a obtinut, ca urmare a
învatarii, rezultate la anumite standarde prestabilite;
10. Calitatea educatiei – este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii
sau program de calificare profesionala si ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite
standardele de calitate, precum si asteptarile beneficiarilor;
11. Centrul de zi – institutie de stat sau a unei organizatii nonguvernametale în care
copiii cu deficiente, transportabili, sunt gazduiti si îngrijiti în timpul zilei;
12. Centrul de educatie – unitate de învatamânt organizata de catre Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sau de organizatii neguvernamentale în parteneriat
cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, având ca scop si finalitate
recuperarea, compensarea, reabilitarea si integrarea scolara si sociala a diferitelor categorii de
copii/elevi/tineri cu deficiente;
13. Cercetarea stiintifica universitara – include cercetarea stiintifica propriu-zisa,
creatia artistica si activitatile specifice performantei sportive;
14. Competenta – reprezinta capacitatea dovedita de a selecta, combina si utiliza
adecvat cunostinte, abilitati si alte achizitii constând în valori si atitudini, pentru rezolvarea cu
succes a unei anumite categorii de situatii de munca sau de învatare, precum si pentru
dezvoltarea profesionala sau personala în conditii de eficacitate si eficienta;
15. Competentele profesionale – sunt un ansamblu unitar si dinamic de cunostinte si
abilitati. Cunostintele se exprima prin urmatorii descriptori: cunoastere, întelegere si utilizare a
limbajului specific, explicare si interpretare. Abilitatile se exprima prin urmatorii descriptori:
aplicare, transfer si rezolvare de probleme, reflectie critica si constructiva, creativitate si inovare;
16. Competentele transversale – reprezinta achizitii valorice si atitudinale care
depasesc un anumit domeniu/program de studiu si se exprima prin urmatorii descriptori:
autonomie si responsabilitate, interactiune sociala, dezvoltare personala si profesionala;
17. Controlul calitatii educatiei în unitatile de învatamânt preuniversitar – semnifica
activitati si tehnici cu caracter operational, aplicate sistematic de o autoritate de inspectie
desemnata pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite;
18. Creditele pentru formare profesionala – reprezinta totalitatea rezultatelor
învatarii dobândite de o persoana pe parcursul unui program de formare profesionala, folosite
pentru a indica progresele înregistrate si completarea unui program de formare care conduce
catre obtinerea unei calificari. Creditele sunt folosite pentru a permite transferul de la o calificare
la alta, de la un nivel de calificare la altul si de la un sistem de învatare la altul;
19. Creditele de studii transferabile – sunt valori numerice alocate unor unitati de
cursuri si altor activitati didactice. Prin creditele de studii transferabile se apreciaza, în medie,
cantitatea de munca, sub toate aspectele ei, efectuata de student pentru însusirea cunostintelor si
competentelor specifice unei discipline;
20. Criteriul – reprezinta un set de standarde care se refera la un aspect fundamental
de organizare si functionare a unui furnizor de educatie/unitate/institutie furnizoare de educatie
în procesul autorizarii de functionare provizorie/acreditarii/evaluarii si asigurarii calitatii;
21. Cunostintele – reprezinta rezultatul asimilarii, prin învatare, a unui ansamblu de
fapte, principii, teorii si practici legate de un anumit domeniu de munca sau de studii;
22. ECTS/SECT – Sistemul European de Credite Transferabile;
23. ECVET/SECTEFP – Sistemul European de Credite Transferabile pentru Educatie
si Formare Profesionala;
24. Educatia – este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor si
activitatile de învatare si formare de competente academice sau profesionale. Educatia include
atât activitatile de învatare în context formal, cât si în context non-formal sau informal;
25. Educatia si formarea profesionala – este ansamblu coerent si continuu de
activitati si experiente de învatare prin care trece subiectul învatarii pe întreaga durata a traseului
sau educational-formativ;
26. Unitatea/institutia furnizoare de educatie – sunt unitatile si institutiile de
învatamânt acreditate;
27. Organizatia interesata în furnizarea de servicii de educatie – este o persoana
juridica ce cuprinde în statutul sau activitati de învatamânt si se supune procesului de autorizare
pentru a deveni furnizor de educatie;
28. EQF/CEC – Cadrul European al Calificarilor pentru învatare pe tot parcursul
vietii, este un instrument de referinta pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor
sisteme de calificari si care promoveaza atât învatarea de-a lungul vietii, cât si egalitatea de
sanse în societatea bazata pe cunoastere, precum si continuarea integrarii cetatenilor pe piata
europeana a muncii, respectând în acelasi timp marea diversitate a sistemelor nationale de
educatie;
29. Evaluarea institutionala a calitatii – consta în examinarea multicriteriala a
calitatii educatiei, a masurii în care un furnizor de educatie/unitatea/institutia furnizoare de
educatie si programele acesteia îndeplinesc standardele si standardele de referinta. Atunci când
evaluarea calitatii este efectuata de organizatie, însasi aceasta ia forma evaluarii interne. Atunci
când evaluarea calitatii este efectuata de o agentie nationala sau internationala specializata,
aceasta ia forma evaluarii externe;
30. Indicatorul de performanta – reprezinta un instrument de masurare a gradului de
realizare a unei activitati desfasurate de furnizorul de educatie/unitatea/institutia furnizoare de
educatie prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referinta. Nivelul minim al
indicatorilor de performanta corespunde cerintelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor
de performanta corespunde cerintelor unui standard de referinta, este optional si diferentiaza
calitatea în mod ierarhic, progresiv;
31. Îmbunatatirea calitatii educatiei – semnifica evaluarea, analiza si actiunea
corectiva continua din partea furnizorului de educatie/unitatii/institutiei furnizoare de educatie,
bazata pe selectarea si adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum si pe alegerea si aplicarea
standardelor de referinta;
32. Învatamântul – serviciu public organizat în conditiile unui regim juridic de drept
public în scopul educarii si formarii profesionale a tinerei generatii;
33. Învatamântul de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta – sunt forme de
organizare a proceselor didactice care implica:
a) frecventa obligatorie pentru învatamântul de zi si seral;
b) înlocuirea orelor de predare cu activitati de studiu individual si întâlniri periodice,
de regula saptamânal, cu elevii/studentii/cursantii pentru desfasurarea activitatilor aplicative
obligatorii prevazute în planurile-cadru de învatamânt/planurile de învatamânt, pentru
învatamântul cu frecventa redusa;
c) înlocuirea orelor de predare cu activitati de studiu individual si întâlniri periodice,
desfasurarea seminariilor prin sistem tutorial si obligatoriu a tuturor activitatilor didactice care
dezvolta competente si abilitati practice în sistem fata în fata pentru învatamântul la distanta;
34. Mandatul – perioada în care o persoana, desemnata prin vot sau prin concurs
într-o functie de conducere, la nivelul unei unitati/institutii de învatamânt din cadrul sistemului
national de învatamânt, pune în aplicare programul managerial pe baza caruia a fost învestita.
Mandatul are o durata de 4 ani;
35. Programele educationale de tip „A doua sansa” – programe educationale care au
ca scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adultilor care au parasit prematur sistemul de educatie, fara a
finaliza învatamântul primar si/sau gimnazial, depasind cu cel putin 4 ani vârsta de scolarizare
corespunzatoare acestor niveluri, astfel încât acestia sa-si poata completa si finaliza învatamântul
obligatoriu, precum si sa poata obtine o calificare profesionala;
36. Programele de calificare profesionala – reprezinta oferta educationala care
conduce la dobândirea unei calificari profesionale înscrisa în Registrul national al calificarilor;
37. Programele de studii – concretizeaza oferta educationala a unei organizatii
furnizoare de educatie;
38. Programul de studii acreditat – este programul de studii care îndeplineste
cerintele minime ale standardelor si indicatorilor de performanta ai acreditarii;
39. Programul de studii autorizat – este programul de studii evaluat, avizat favorabil
si care îndeplineste conditiile autorizarii provizorii;
40. Punctele de credit pentru formare profesionala – reprezinta exprimarea numerica
a importantei unei unitati de rezultate ale învatarii raportate la o calificare;
41. Registrul Matricol Unic al Universitatilor din România (RMUR) – este o baza de
date nationala electronica în care sunt înregistrati toti studentii din institutiile de învatamânt
superior de stat, particulare sau confesionale, acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu.
Constituirea RMUR se realizeaza pe baza registrelor matricole ale institutiilor de învatamânt
superior;
42. Registrul national al calificarilor – este o baza de date nationala ce cuprinde
descrierea tuturor calificarilor din România;
43. Rezultatele învatarii – reprezinta ceea ce o persoana întelege, cunoaste si este
capabila sa faca la finalizarea unui proces de învatare. Rezultatele învatarii se exprima prin
cunostinte, abilitati si competente dobândite pe parcursul diferitelor experiente de învatare
formala, non-formala si informala;
44. Segregarea în sistemul national de învatamânt – este forma grava de discriminare
care consta în separarea fizica, intentionata sau neintentionata, a copiilor/tinerilor minoritari de
restul copiilor/tinerilor în grupe, clase, cladiri, unitati de învatamânt si alte spatii utilizate în
învatamânt, astfel încât procentul copiilor/tinerilor minoritari din totalul copiilor/tinerilor din
unitatea de învatamânt/clasa/grupa este disproportionat în raport cu procentul pe care
copiii/tinerii minoritari de vârsta respectiva îl reprezinta din totalul populatiei de aceeasi vârsta
în respectiva unitate administrativ-teritoriala;
45. Sistemul national de învatamânt – este constituit din ansamblul unitatilor si
institutiilor de învatamânt de stat particulare si confesionale acreditate, de diferite tipuri,
niveluri si forme de organizare a activitatii de educare si formare profesionala;
46. Sistemul tutorial – semnifica organizarea activitatilor didactice în învatamântul la
distanta de catre un cadru didactic tutore si asigura:
a) desfasurarea activitatilor de învatare si evaluare atât la distanta, cât si în sistem fata
în fata;
b) organizarea pe discipline si grupe care cuprind maximum
25 de elevi/studenti/cursanti;
47. Societatea cunoasterii – este o societate în care cunoasterea constituie principala
resursa, fiind creata, împartasita si utilizata pentru a genera prosperitate si bunastare membrilor
sai;
48. Standardul – reprezinta descrierea cerintelor formulate în termen de reguli sau
rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activitati în educatie. Orice
standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunt si se concretizeaza într-un set de
indicatori de performanta. Standardele sunt diferentiate pe criterii si domenii;
49. Standardul de referinta – reprezinta descrierea cerintelor care definesc un nivel
optimal de realizare a unei activitati de catre furnizorul de educatie/unitatea/institutia furnizoare
de educatie, pe baza bunelor practici existente la nivel national, european sau mondial.
Standardele de referinta sunt specifice fiecarui program de studii sau fiecarei institutii, sunt
optionale si se situeaza peste nivelul minim;
50. Statele terte – orice stat, cu exceptia statelor membre ale Uniunii Europene, ale
Spatiului Economic European si a Confederatiei Elvetiene;
51. Unitatea – reprezinta o unitate de învatamânt din învatamântul preuniversitar;
52. Unitatea de rezultate ale învatarii – reprezinta partea unei calificari care cuprinde
un set coerent de cunostinte, deprinderi si competente generale, care pot fi evaluate si validate;
53. Evaluarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se stabileste faptul
ca o persoana a dobândit anumite cunostinte, deprinderi si competente;
54. Validarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se confirma ca
rezultatele învatarii dobândite de o persoana, evaluate si certificate, corespund cerintelor
specifice pentru o unitate sau o calificare;
55. Transferul rezultatelor învatarii si al creditelor asociate – reprezinta procesul
prin care rezultatele învatarii si creditele asociate acestora sunt transferate si integrate în
programul de formare profesionala pe care îl urmeaza persoana care învata;
56. Recunoasterea rezultatelor învatarii si a creditelor asociate – reprezinta procesul
prin care se acorda un statut oficial rezultatelor învatarii si creditelor dobândite, evaluate si
validate, în vederea acordarii certificatului de calificare profesionala;
57. Certificarea rezultatelor învatarii – reprezinta procesul prin care se confirma în
mod formal rezultatele învatarii dobândite de persoana care învata, în urma unui proces de
evaluare;
58. Învatamântul public – este echivalentul învatamântului de stat, asa cum este
definit în Constitutia României, republicata;
59. Învatamântul privat – este echivalentul învatamântului particular, asa cum este
definit în Constitutia României, republicata.



Adauga anunturi gratuite


Vremea Bucuresti


Promovare credite


Predare leasing


 Preluare Leasing


Anunturi gratuite - modele de
 
 

LOCURI DE MUNCA

 
 

CV MODELE

 
 

HOROSCOP ZILNIC

Anunturi



Legislatie

Circulară BNR 32/2012 dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii

Circulară BNR 32/2012 privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii începând cu perioada de aplicare 24 octombrie - 23 noiembrie 2012.

 

Cec Bank si-a modificat statutul

Ordin 611/2012 pentru modificarea Statutului CEC BANK - S.A., publicat in Monitorul Oficial 309 din 09 Mai 2012. Emitent: Ministerul Finantelor Publice.

 

Plata dobanzii subventionate aferente creditelor bancare

Ordin 275 din 8 februarie 2012 pentru aprobarea modelului-cadru al Conventiei privind plata dobanzii subventionate aferente creditelor bancare cu garantie guvernamentala

 

Circulara BNR 6/2012: daobanzi la rezerve minime

Circulara BNR 6/2012 privind ratele dobanzilor platite la rezervele minime obligatorii constituite in lei si in euro incepand cu perioada de aplicare 24 ianuarie-23 februarie 2012

 

Ordin 108/2012 pentru modificarea Ordinului ANAF 2112/2010

Ordin 108/2012 pentru modificarea Ordinului ANAF 2112/2010: certificat pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social

 

Inscrieri clasa pregatitoare si in clasa I pentru anul scolar 2012-2013

Ordin 3064/2012 pentru aprobarea Metodologiei privind cuprinderea copiilor in clasa pregatitoare si in clasa I pentru anul scolar 2012-2013 si a Calendarului inscrierii

 




 

Director web gratuit